Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, urmare a acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a comunicat menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată şi a înaintat, în termen legal, Ordonanţa din data de 22 martie 2021 privind remedierea neregularităţii actului de sesizare a instanţei, însă aceasta nu a fost verificată din perspectiva legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior în termenul procedural de 5 zile, statuat prin dispoziţiile
art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală. S-a apreciat că semnarea, de către procurorul ierarhic superior, a adresei de înaintare a ordonanţei către instanţă, act administrativ fără valenţe juridice, nu poate echivala cu o verificare a legalităţii şi temeiniciei sale. Termenul de 5 zile reprezintă un termen de decădere, legal şi maximal, a cărui depăşire, fără a exista confirmarea de către procurorul ierarhic superior a actului prin care procurorul de caz a comunicat judecătorului menţinerea dispoziţiei de trimitere în judecată, echivalează cu neexprimarea unei poziţii procesuale valabile de către procuror. Deficienţa de formă menţionată nu ar putea fi complinită ulterior acestei limite temporale, deoarece înscrisul indicat trebuia să corespundă exigenţelor de formă în interiorul termenului procedural de 5 zile. Împotriva Încheierii din data de 9 iulie 2021 a Judecătoriei Braşov au declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpaţii F.(M.)I., T.Z. şi T.(fostă L.)A. În calea de atac formulată, Ministerul Public a susţinut că actul de remediere poate îmbrăca orice formă, fiind suficient să respecte condiţiile edictate de lege pentru încheierea sa valabilă. În privinţa cerinţei verificării acestui act pentru legalitate şi temeinicie de către procurorul ierarhic superior, s-a apreciat că ea nu este prevăzută de lege decât în cazul rechizitoriului şi al ordonanţei prin care se dispune renunţarea la urmărire penală. În faza contestaţiei, la data de 8 octombrie 2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a retransmis tribunalului Ordonanţa procurorului din data de 22 martie 2021, verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior. La termenul din data de 2 februarie 2022, Tribunalul Braşov - Secţia penală a constatat îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate prevăzute de
art. 475 din Codul de procedură penală şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se statueze asupra problemei de drept expuse în preambulul prezentei decizii. În baza
art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a dispus suspendarea cauzei până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei privind chestiunea de drept supusă dezlegării. III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Instanţa de trimitere, subsecvent prezentării aspectelor reţinute la întâlnirea ce a avut loc în perioada 29-30 septembrie 2016, la Târgu Mureş, între preşedinţii secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, respectiv la întâlnirea procurorilor şefi de secţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, desfăşurată la Bucureşti, în perioada 9-10 martie 2020, cu privire la chestiunile de drept care fac obiectul sesizării, a constatat că
art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală nu impune o formă expresă care să concretizeze remedierea neregularităţilor actului de sesizare, fiind dezvoltată ideea necesităţii respectării simetriei de formă a actului remediu cu cea a actului pe care îl regularizează, respectiv rechizitoriul. S-a considerat că nu poate fi ignorată, însă, observaţia potrivit căreia, în succesivele modificări aduse
Codului de procedură penală, dacă ar fi dorit să imprime actului remediu acelaşi nivel de formalism intrinsec rechizitoriului, legiuitorul ar fi avut libertatea să edicteze în acest sens, urmând a se avea în vedere că verificarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei este deopotrivă o condiţie de legalitate nu doar a rechizitoriului, ci şi a ordonanţei de renunţare la urmărire penală, condiţie stipulată în cuprinsul
art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală. Deopotrivă, s-a reţinut că remedierea neregularităţilor nu se poate concretiza în noi acte de dispoziţie, cu consecinţa modificării substanţei acuzaţiilor formulate prin rechizitoriu sau a adoptării unor noi soluţii, remedierea vizând, prin însăşi trimiterea semantică, o clarificare a aspectelor deja cunoscute părţilor, în sensul dispus de către judecătorul de cameră preliminară. În ceea ce priveşte natura juridică a termenului de 5 zile în care procurorul remediază neregularităţile şi comunică instanţei opţiunea menţinerii dispoziţiei de trimitere în judecată sau a restituirii, completul care a dispus sesizarea a apreciat că, pe de o parte, în favoarea calificării sale ca termen de decădere operează dispoziţia cu iz imperativ a verbului „restituie“, din cuprinsul
art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală; pe de altă parte, analizând dispoziţiile
art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală