Inapoi la Cautare

DECIZIE 227 /2000


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 24.10.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (24.10.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

    Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 22.925/1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 din Codul penal, excepţie ridicată de Valentin Valcu într-un proces de calomnie prin presa.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 207 din Codul penal sunt contrare mai multor dispoziţii şi principii din Constituţie, precum şi unor dispoziţii ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Criticile de neconstituţionalitate au în vedere următoarele aspecte:

    - Dreptul la apărare. Prin condiţionarea generica a dreptului inculpatului de a produce dovezi art. 207 din Codul penal contravine dreptului constituţional la apărare consfintit prin art. 24 alin. (1) din Constituţie. Condiţionand admisibilitatea probei verităţii de existenta unui interes legitim, textul limitează dreptul inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmaţiilor sale.

    - Limitarea accesului liber la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie. Consacrand posibilitatea ca instanţa sa nu admită în principiu proba verităţii, art. 207 din Codul penal limitează în mod direct accesul inculpatului la justiţie, care este oprit sa participe activ la desfăşurarea procesului penal tocmai atunci când îi revine sarcina probei.

    - Inegalitatea în faţa legii şi a autorităţilor. În opinia autorului excepţiei, art. 207 din Codul penal, introducând o condiţie de admisibilitate cu caracter general, echivoca şi vaga, necorelata cu criterii şi determinări care să îi asigure obiectivitatea aplicării, creează premisele unei discriminări între subiectii de drept aflaţi în aceeaşi situaţie.

    - Libertatea presei. Autorul excepţiei susţine ca prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1), referitoare la dreptul la informaţie. În opinia sa textul art. 207 din Codul penal, "gandit şi redactat în condiţiile statului totalitar, constrânge şi bagatelizeaza funcţia şi rolul presei, echivalandu-le cu orice gen de comportare particulară şi nonmorala".

    Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Principiul libertăţii probelor, în sensul producerii lor, cunoaşte, ca orice regula de drept, anumite limitări, iar dispoziţiile art. 207 din Codul penal prevăd ca proba verităţii, în cazul calomniei, este admisibilă numai dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. De aceea proba adevărului este admisă numai în mod excepţional, constituind o excepţio veritatis. Potrivit opiniei instanţei de judecată nu poate fi vorba de doua procese în cazul judecării infracţiunilor de calomnie şi de insulta, ci de o proba cu un regim de administrare specific, deosebit de probele testimoniale şi probele cu înscrisuri, tocmai datorită faptului ca se vizează dovedirea existenţei unei cauze speciale de inlaturare a caracterului penal al faptei.

    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 207 din Codul penal ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, art. 23 alin. (8) şi ale art. 24 din Constituţie, este neîntemeiată. În acelaşi timp se considera ca excepţia este intemeiata în raport cu dispoziţiile art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În opinia Guvernului actuala redactare a art. 207 din Codul penal nu este în concordanta cu exigenţele Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit standarde diferite de protecţie pentru discursul referitor la chestiuni politice sau de interes general, spre deosebire de afirmatiile care privesc aspecte strict private. Pe cale de consecinţa, existenta unor standarde diferite de protecţie a libertăţii de exprimare solicita şi standarde diferite în ceea ce priveşte posibilitatea dovedirii bunei-credinţe sau a realităţii afirmaţiilor. Actuala formulare a art. 207 din Codul penal nu defineste în termeni expliciti noţiunea de interes legitim care justifica administrarea probei verităţii. Atâta timp cat nu exista o practica judiciară constanta care să interpreteze noţiunea "interes legitim" prin prisma notiunii "dezbateri privind subiecte de interes general", folosită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Guvernul îşi exprima opinia ca exista posibilitatea ca art. 207 din Codul penal să fie interpretat în asa fel încât proba verităţii sa nu fie admisă chiar şi în situaţiile în care Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ar impune o protecţie maxima.

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

                   CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

    Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 din Codul penal, referitoare la proba verităţii în cazul infracţiunilor de insulta şi de calomnie. Potrivit acestui text "Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insulta sau calomnie".
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic