Inapoi la Cautare

DECIZIE 211 /2000


cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. I pct. 10 şi pct. 14 din Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 04.12.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (04.12.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    În temeiul art. 144 lit. a) din Constituţie şi al art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Guvernul, prin Adresa nr. 5/8.253/M.I. din 13 octombrie 2000, a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal, lege adoptată de Senat la 25 septembrie 2000, iar de Camera Deputaţilor la 3 octombrie 2000 şi trimisa Guvernului la 10 octombrie 2000, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale.

    Sesizarea constituie obiectul Dosarului nr. 311A/2000.

    În sesizare se arata ca dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi cele ale art. 198 alin. 1 şi 2 din Codul penal, astfel cum acestea au fost modificate prin legea criticata, în condiţiile în care dispoziţiile art. 200 din Codul penal, privitoare la relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, au rămas nemodificate, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) şi celor ale art. 16 alin. (1), raportat la art. 4 din Constituţie.

    Pe baza interpretării acestor dispoziţii se considera ca în viitor nu se va mai face o diferentiere, sub aspectul tratamentului penal, între actele sexuale săvârşite între persoane de sex diferit şi cele săvârşite între persoane de acelaşi sex. Dispoziţiile legale criticate absorb în conţinutul lor unele dispoziţii ale art. 200 din Codul penal, şi anume: în art. 197 alin. 1 au fost preluate dispoziţiile din art. 200 alin. 3, care se referă la acte sexuale săvârşite cu o persoană aflată în imposibilitatea de a se apara ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere, iar în art. 198 alin. 1 au fost preluate, în parte, dispoziţiile art. 200 alin. 2, referitoare la fapta majorului de a avea relaţii sexuale cu un minor.

    Se mai subliniaza, în sesizarea de neconstituţionalitate, ca noua reglementare, deşi a extins sfera actelor sexuale incriminate prin art. 197 şi 198, nu a adus nici o modificare dispoziţiilor art. 200 din Codul penal privind relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, creandu-se astfel discriminări pe criterii de sex, pe de o parte, sub aspectul sferei persoanelor care au săvârşit astfel de infracţiuni, iar pe de altă parte, sub aspectul tratamentului sanctionator, incalcandu-se dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.

    Astfel, cu privire la discriminarea pe criteriu de sex, sub aspectul sferei persoanelor care au săvârşit infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, în sesizare se arata ca, potrivit art. 198 alin. 2 din Codul penal, modificat prin legea criticata, actul sexual cu o persoană de acelaşi sex ori cu o persoană de sex diferit, care are vârsta între 15 şi 18 ani, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani, dar numai dacă fapta este săvârşită de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator. În schimb, potrivit art. 200 alin. 2 din Codul penal, se pedepsesc relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, dacă fapta este săvârşită asupra unui minor care are vârsta între 15 şi 18 ani, indiferent de calitatea făptuitorului, iar pedeapsa este de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Rezultă de aici ca actele sexuale între persoane de sex diferit, cu un minor între 15 şi 18 ani, nu se pedepsesc decât dacă sunt săvârşite de persoanele arătate la art. 198 alin. 2, pe când actele între persoane de acelaşi sex, cu un minor între 15 şi 18 ani, se pedepsesc indiferent de calitatea subiectului activ. În felul acesta s-a creat, în opinia autorului obiectiei de neconstituţionalitate, o discriminare pe criteriu de sex, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, raportat la art. 4, în care sunt stabilite criteriile egalităţii în drepturi.

    Cu privire la discriminarea sub aspectul tratamentului sanctionator pentru unele infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, în sesizarea formulată de Guvern se arata ca, potrivit art. 198 modificat, actul sexual de orice natura, fie cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani, fie cu un minor între 15 şi 18 ani, dacă fapta este săvârşită de persoane având o calitate specială ce le conferă un ascendent asupra minorului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani. Pe de altă parte, potrivit art. 200, căruia nu i s-a adus nici o modificare, relaţiile sexuale cu un minor de acelaşi sex, indiferent de calitatea făptuitorului, se sancţionează mai grav, şi anume cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. În felul acesta s-a creat o diferenţa nejustificată de tratament sanctionator, pedepsindu-se mai aspru relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex în raport cu cele între persoane de sex diferit. De asemenea, se susţine ca prin folosirea în art. 198 a sintagmei "act sexual de orice natura", care incorporeaza şi relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex, în absenta oricărei modificări a art. 200, se ajunge la situaţii paradoxale. Astfel, actul sexual între persoane de acelaşi sex, săvârşit asupra minorului cu vârsta între 15 şi 18 ani, este sancţionat cu o pedeapsă mai grea atunci când făptuitorul nu are o calitate specială decât în situaţia în care autorul este tutore sau curator, ori supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator. Mai mult, actul sexual între persoane de acelaşi sex, săvârşit asupra minorului cu vârsta între 15 şi 18 ani, este sancţionat cu o pedeapsă mai grea decât atunci când este săvârşit asupra minorului care nu a împlinit vârsta de 15 ani.

    Se mai susţine ca diferenţa de tratament stabilită de dispoziţiile legale criticate este de natura sa ridice probleme şi în legătură cu prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la art. 8 din aceeaşi convenţie. Se evoca în acest sens jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat ca art. 8 din menţionată convenţie garantează dreptul la respectarea vieţii private, care include şi aspectele privind viaţa sexuală (cazul Dudgeon contra Regatului Unit, 1981, şi cazul Salgueiro Da Silva Mouto contra Portugaliei, 1999).

    În finalul sesizării se arata ca, datorită inadvertentelor, reglementărilor paralele şi necorelarilor create, Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal este de natura sa determine situaţii confuze în practica judiciară, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 197 alin. 1, ale art. 198 alin. 1 şi 2 şi ale art. 200 din Codul penal. Prin adoptarea acestei legi s-a creat, în materia infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, o reglementare contradictorie, lipsită de claritate şi coerenta, care aduce atingere art. 1 alin. (3) din Constituţie, conform căruia România este stat de drept.

    În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, pentru a prezenta, în scris, punctele lor de vedere.

    Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, arata, în esenta, ca Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal are ca obiect de reglementare, în special, răspunderea penală pentru faptele de violenta contra persoanei, săvârşite în cadrul familiei. Scopul reglementărilor îl constituie apărarea mai eficienta, prin mijloace de drept penal, a persoanelor care devin victime ale violenţei în familie, printre acestea numarandu-se nu numai persoanele de sex feminin, ci şi persoanele de sex masculin, o pondere importanţa având copiii şi batranii, precum şi persoanele cu handicap. În consecinţa, modificarea şi completarea prin noua lege a unor dispoziţii din Codul penal vizează în principal infracţiunile de violenta în general, indiferent de calitatea victimei, prevăzând o sancţionare mai severă a faptelor de lovire sau alte violenţe, vătămare corporală, acele tratamente aplicate minorului sau punere în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, şi numai tangential vizează modificarea dispoziţiilor art. 197 şi ale art. 198 alin. 1 şi 2 din Codul penal, la care se referă sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Guvern. Aceste modificări nu au vizat în nici un fel dispoziţiile art. 200 din Codul penal, care se referă la relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex. Introducerea expresiei "act sexual de orice natura" în locul termenului de "raport sexual" are ca efect lărgirea sferei persoanelor care pot fi subiecti activi ai infracţiunilor de viol şi de act sexual cu un minor, în sensul că aceştia pot fi persoane de orice sex. De aceea, critica privind discriminarea pe criterii de sex nu poate fi primită. Cu privire la modificările aduse art. 197 din Codul penal, în punctul de vedere al preşedintelui Senatului se arata ca se foloseşte noţiunea de "act sexual" în locul celei de "raport sexual" pentru a incrimina perversiunile sexuale la care sunt supuse persoanele şi care se petrec până la săvârşirea actului sexual propriu-zis şi totodată se are în vedere faptul ca subiectul pasiv al infracţiunii de viol poate fi nu numai femeia, ci şi bărbatul.

    Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

           CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:

    Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra obiectiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională exercita controlul de constituţionalitate asupra legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea unor subiecte expres şi limitativ determinate, printre care figurează şi Guvernul.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.