Prin Încheierea din 4 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.997/1999, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Delta Metals" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea formulată de aceasta societate comercială împotriva procesului-verbal din 22 iunie 1999 de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, încheiat de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevăzute la
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 operează o "confiscare mascată" a averii dobândite licit, dreptul de proprietate nemaifiind garantat. Totodată se considera ca dispoziţiile criticate instituie o discriminare între agenţii economici care efectuează export şi cei care derulează afaceri interne, iar statul nu mai asigura libertatea comerţului. Se apreciază ca în felul acesta se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (7), ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, apreciază ca textele criticate nu contravin Constituţiei. Se arata ca prin dispoziţiile
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se asigura protecţia interesului naţional, care, în materia repatrierii valutei, consta în asigurarea disponibilităţilor valutare necesare statului român pentru achitarea obligaţiilor externe de plată. Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995, reglementează, în esenta, repatrierea de către agenţii economici a valutei ce rezultă din activitatea de comerţ internaţional pe care aceştia o desfăşoară. Ca atare, se apreciază ca "susţinerile petentei nu pot fi reţinute, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii prin care se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare". De asemenea, este menţionată jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 12/1995, dispoziţii al căror conţinut este următorul: - Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a treceri mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice."; - Art. IV pct. 7: "În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând: