Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 alin. (1), art. 22, art. 24 alin. (2)-(4) şi
art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Denis Group - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.523/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.117D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16 din Legea nr. 165/2013, având în vedere considerentele reţinute prin
Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014, dar şi în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În privinţa excepţiei referitoare la art. 17 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, solicită respingerea ei ca inadmisibilă, arătând că acest text nu este incident faţă de obiectul litigiului în care a fost ridicată excepţia. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 6.818 din 25 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.523/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16, art. 17 alin. (1), art. 22, art. 24 alin. (2)-(4) şi
art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Societatea Comercială Denis Group - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentinţe civile prin care recurenta-pârâtă a fost obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferentă dispoziţiei Primarului Municipiului Bucureşti, cu precizarea că, în cursul procesului, cuantumul valoric al despăgubirilor a fost stabilit prin raportul de evaluare efectuat şi verificat în dosarul de despăgubire aflat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că aplicarea textelor de lege criticate şi asupra drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive, emise în baza dispoziţiilor legale anterioare
Legii nr. 165/2013, încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, obligaţia de a respecta Constituţia, supremaţia sa şi legile, principiile neretroactivităţii şi egalităţii legii, precum şi dreptul de proprietate privată. Se arată că din momentul introducerii cererii de chemare în judecată (sub imperiul legii vechi) se naşte în patrimoniul titularului un drept la despăgubiri, ce nu erau plafonate la acel moment. Invocând
deciziile Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008, nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 şi nr. 12 din 18 ianuarie 2011, precum şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LII din 4 iunie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, dar şi Hotărârea din 8 martie 2006 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Blecic împotriva Croaţiei, se precizează că nu poate fi invocat principiul aplicării imediate a legii noi, ce reglementează situaţiile juridice aflate în curs de desfăşurare (nefinalizate). În acest sens, se arată că revocabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive trebuie apreciată din perspectiva căii extraordinare de atac ce putea fi exercitată şi care nu permitea decât un control de legalitate asupra temeiului juridic incident la momentul pronunţării hotărârii definitive, astfel că acele hotărâri judecătoreşti definitive sunt obligatorii atât în privinţa dispozitivului, dar şi a considerentelor, care menţionează, în cazul autorului excepţiei, cuantumul valoric al despăgubirilor acordate în urma raportului de evaluare întocmit în dosarul său de despăgubire la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Aşa fiind, acestea trebuie acordate integral, fără posibilitatea plafonării prevăzute de
Legea nr. 165/2013 şi mai ales în considerarea faptului că dreptul recunoscut astfel în instanţă constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi protejat de acest text. În caz contrar şi prin aplicarea retroactivă a acestui act normativ, se creează şi o gravă discriminare, pe de o parte, între persoanele care fie au obţinut despăgubiri în bani sub imperiul legii vechi, fie au o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă favorabilă până la acest moment şi, pe de altă parte, cei care, deşi au introdus o cerere de chemare în judecată tot sub imperiul
legii (Legea nr. 247/2005), nu au reuşit să obţină hotărâri judecătoreşti irevocabile până la intrarea în vigoare a
Legii nr. 165/2013, datorită unor factori aleatorii. 6. În ce priveşte cesionarii de drepturi litigioase,
Legea nr. 165/2013, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor la care au dreptul, instituie o dublă discriminare: prima, faţă de ceilalţi titulari ai dreptului, adică proprietar sau moştenitori legali sau testamentari ai acestuia, care au dreptul la despăgubiri integrale şi, respectiv, a doua, faţă de cesionarii de drepturi litigioase care au obţinut integral despăgubiri, în temeiul legii anterioare în materie. 7. Referitor la dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi
art. 22 din Legea nr. 165/2013, criticate din perspectiva atribuţiei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii sau măsurile reparatorii astfel stabilite, se apreciază că asupra acestora "incidental Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 232 din 10 mai 2013 în sensul neconstituţionalităţii lor", întrucât ar încălca principiul neretroactivităţii legii în măsura în care s-ar aplica inclusiv deciziilor emise de entităţile învestite de lege ca urmare a pronunţării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a stabilit în concret valoarea despăgubirilor. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere normelor fundamentale invocate, sens în care face trimitere la
Decizia Curţii Constituţionale nr. 164 din 12 martie 2013 şi la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11 iunie 2002 şi 29 aprilie 2008, pronunţate în cauzele Willis împotriva Regatului Unit, paragraful 48 şi, respectiv, Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60 şi la Decizia din 20 martie 2012 cu privire la Cererea nr. 13.902/11 pronunţată în Cauza Ionel Panfile împotriva României, paragraful 27. 9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,