Inapoi la Cautare

DECIZIE 173 /2021


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 01.12.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (01.12.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

, în etapa de legiferare categoriile şi limitele pedepselor, iar, pe de altă parte, judecătorului în etapa de aplicare a legii, precum şi faptul că intervenţia legiuitorului prin impunerea unui pedepse predeterminate, fără să permită judecătorului să ţină seama de circumstanţele concrete ale cazului, restrânge funcţia de judecată, prin restrângerea principalului atribut al instanţelor.

    6. Totodată, se susţine că imposibilitatea analizei circumstanţelor rezultate din întregul complex infracţional cu ocazia stabilirii pedepsei aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi siguranţei juridice a inculpatului, care întotdeauna va primi un spor de pedeapsă predeterminat, chiar dacă circumstanţele concrete care ar caracteriza întregul concurs, analizate în mod onest, uman şi din perspectiva scopului angajării răspunderii penale, precum şi a funcţiilor pedepsei, ar impune un spor mai mic (sau ar impune renunţarea la acest spor). Se susţine că, în plan practic, aplicarea acestui text conduce la soluţii judiciare anormale şi inumane, în care sporul pe care instanţele sunt obligate să-l aplice este într-o disproporţie vădită cu faptele penale săvârşite, aspect ce încalcă principiul securităţii juridice şi principiul umanismului pedepselor, ajungându-se la pedepse degradante prin întinderea lor, contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie
 şi art. 3 din Convenţie
. Prin urmare, se susţine încălcarea, prin textul criticat, a principiului proporţionalităţii consacrat la art. 53 alin. (2) din Constituţie
 şi că, fiind un criteriu eminamente subiectiv, proporţionalitatea nu poate fi predeterminată legal, ci este atributul funcţiei de judecată.

    7. Se mai susţine că, potrivit art. 18 din Convenţie
, pedepsele nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute. Or, scopul pedepsei este nu doar cel de exemplaritate şi, prin aceasta, de prevenţie (deziderat greu tangibil doar prin aplicarea pedepsei, din cauza unor resorturi variabile care ţin de psihologia umană şi care excedează prezentei analize), ci mai ales de îndreptare şi de reabilitare. Însă, pentru atingerea acestui scop, pedeapsa aplicată trebuie să întrunească două caracteristici: să fie justă - şi aceasta se face prin individualizarea eminamente judiciară a pedepsei - şi să fie percepută ca justă de inculpat, dar şi de cei cărora li se adresează funcţia de exemplaritate. Se susţine că un asemenea spor obligatoriu al pedepsei, în mod categoric, nu întruneşte niciuna dintre cele două caracteristici şi nu îşi poate îndeplini scopul. Poate doar crea un sentiment de injustiţie, fiind în fapt o intervenţie disproporţionată, un abuz din partea autorităţii statale, manifestat în pofida dispoziţiilor art. 17 din Convenţie
.

    8. Se susţine că faptul că în deciziile Curţii Constituţionale se face trimitere la considerentele legiuitorului, exprimate în expunerea de motive la Legea pentru aprobarea şi implementarea codurilor penal şi de procedură penală, Curtea considerând că legiuitorul a vizat, mai degrabă, rolul preventiv în reglementarea pedepselor în actualul Cod penal, nu acoperă carenţele de constituţionalitate ale textului supus analizei. Se arată că scopul legiferării, indiferent care ar fi el, trebuie să-şi găsească reflectare concretă şi explicită în textul de normare, fie şi la nivel de principiu, întrucât numai un scop reflectat normativ poate fi supus controlului de constituţionalitate. Altfel, oricât de raţional ar fi, scopul legiuitorului rămâne în câmpul ideilor fără aplicabilitate practică.

    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie
, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului să prevadă care este conţinutul concursului de infracţiuni, precum şi tratamentul sancţionator aplicabil acestuia. Se susţine că reglementarea modalităţii de calculare a sporului de pedeapsă în funcţie de totalul pedepselor stabilite pe lângă pedeapsa cea mai grea, precum şi a condiţiilor reţinerii concursului de infracţiuni nu este de natură a afecta caracterul legal al sancţiunilor penale ori proporţionalitatea acestora, odată ce atât limitele pedepselor aplicabile pentru toate tipurile de infracţiuni, cât şi modalitatea de calculare a sporului aplicabil concursului de infracţiuni sunt expres prevăzute de lege, prin norme clare, accesibile şi previzibile. Sporul obligatoriu adăugat la pedeapsa cea mai grea este o consecinţă a pluralităţii de infracţiuni, iar nu o sporire aleatorie a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legale şi cu respectarea criteriilor de individualizare pentru fiecare faptă comisă. Se arată, de asemenea, că alegerea uneia sau alteia dintre soluţiile consacrate în diversele sisteme de drept - absorbţia, cumulul juridic, cumulul aritmetic, sporul obligatoriu, sporul facultativ etc. - reprezintă o opţiune de politică legislativă, ce constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea rolului său constituţional. Astfel, consideră că rolul instanţei de judecată - acela de înfăptuire a actului de justiţie - este pe deplin realizat şi în cazul în care legea impune aplicarea unui spor obligatoriu de pedeapsă, deoarece instanţa dispune de marja de apreciere necesară şi de posibilitatea de individualizare a pedepselor cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune concurentă.

    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    11. Avocatul Poporului opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că îşi menţine punctele de vedere transmise şi reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 256 din 5 mai 2016
, nr. 329 din 24 mai 2016
 şi nr. 545 din 12 iulie 2016
.

    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei
, precum şi Legea nr. 47/1992
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic