┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 68 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Elena Grădinariu în Dosarul nr. 22.453/245/2011 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.368D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv
Decizia nr. 229 din 19 aprilie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 71 din 17 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.453/245/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 68 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost ridicată de Elena Grădinariu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece mandatarul care nu este avocat nu poate pune concluzii decât prin avocat, ceea ce contravine dreptului constituţional la apărare şi principiului accesului liber la justiţie. Se mai arată că prevederile
art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale, întrucât nu permit mandatarului să apere partea în proces, aşa cum se prevede în
art. 127 din acelaşi cod, potrivit căruia pricinile se dezbat verbal. Or, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prin dispoziţiile legale criticate sunt interzise susţinerile verbale, adică apărarea propriu-zisă. 6. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanţă trebuie sa fie efectiv, însă nu este un drept absolut, în condiţiile în care, prin natura sa, presupune o intervenţie activă din partea statului şi o anume reglementare. Este admisibilă reglementarea unor reguli de procedură, inclusiv sub forma unor restrângeri sau interdicţii, în măsura în care acestea urmăresc un scop legitim şi nu se aduce atingere substanţei dreptului. Prin textul de lege criticat, scopul urmărit de legiuitor este de a determina părţile ca, în măsura în care aleg să recurgă la un mandatar în proces, să se adreseze în acest sens soţului, unei rude până la gradul al patrulea sau unui avocat sau, dacă optează pentru o altă persoană, aceasta să apeleze la un avocat. Legitimitatea acestui scop este legată de interesul general, ce constă în reprezentarea unei persoane fie de o persoană apropiată, fie de către un profesionist al dreptului, autorizat în acest sens, nu şi de către alte persoane, pentru a asigura calitatea apărării şi derularea normală a procesului. Dreptul de acces la instanţă nu este înlăturat pentru persoana care nu înţelege să se conformeze acestor cerinţe, pentru că aceasta păstrează posibilitatea de a punea ea însăşi concluzii. Prin urmare, restricţia impusă este proporţională cu scopul legitim urmărit. 7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv
Decizia nr. 191 din 6 martie 2012