Inapoi la Cautare

DECIZIE 122 /2020


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 03.06.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (03.06.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

    8. Prin Încheierea din 8 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.506/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004
 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Simona Lucia Marinescu şi Daniel Fănel Stancu în cadrul acţiunii având ca obiect anularea rezoluţiei Inspecţiei Judiciare de respingere a sesizării disciplinare.

    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 277D/2018, autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21
 privind accesul liber la justiţie, deoarece recunosc, în privinţa plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, calitate procesuală activă numai persoanei care a formulat sesizarea. Astfel, magistratului faţă de care s-a dispus soluţia clasării unei plângeri adresate Inspecţiei Judiciare nu îi este recunoscută vreo cale de atac prin care să poată pune în discuţie ori să obţină înlăturarea unor constatări de fapt neconforme realităţii, cuprinse în rezoluţia de clasare. Nu există niciun mijloc procedural care să asigure obţinerea rezultatului judiciar menţionat, iar, în acest context, recunoaşterea, prin dispoziţiile criticate, a posibilităţii contestării rezoluţiei de clasare numai în favoarea persoanei care a formulat sesizarea încalcă art. 21 din Constituţie
. Se susţine că limitarea liberului acces la justiţie poate fi legitimă numai în măsura în care nu este afectată substanţa acestui drept, respectiv dacă există alte mijloace adecvate care să permită apărarea drepturilor şi intereselor legitime vătămate prin actul cu privire la care legiuitorul a limitat sfera subiectelor cărora le recunoaşte legitimare procesuală activă. Se invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la liberul acces la justiţie, iar, în final, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu precizarea că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014
, Curtea Constituţională nu a fost chemată să se pronunţe asupra aspectelor invocate în prezenta cauză.

    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 316D/2018, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16
 privind egalitatea în faţa legii şi celor ale art. 21
 privind accesul liber la justiţie. În acest sens, se invocă mutatis mutandis Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014
, prin care s-a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă“, din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004
, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b)
 din lege. Textul de lege criticat este restrictiv, deoarece îngrădeşte dreptul magistratului ce a fost supus unei proceduri de cercetare disciplinară de a avea acces la o instanţă de judecată, face ca inspectorul judiciar să aibă ultimul cuvânt cu privire la încadrarea în drept a situaţiei de fapt prezentate şi face posibil un verdict definitiv în cadrul unei proceduri administrative, fără a oferi mijlocul juridic de corectare a erorilor judiciare (prin prisma apărărilor formulate de magistrat).

    11. Se mai arată că art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004
 dă posibilitatea magistraţilor ca, în materie disciplinară, să poată ataca în instanţă doar o sancţiune disciplinară. Astfel doar magistratul sancţionat disciplinar poate ataca cu recurs hotărârea secţiei care a aplicat sancţiunea, în timp ce magistratul care primeşte o soluţie de respingere a sesizării motivată greşit nu mai poate face nimic şi e obligat să accepte situaţia la dosarul profesional, ceea ce nu este firesc.

    12. Se susţine că, potrivit art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004
, dispoziţiile acestei legi se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă
. Or, deşi calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii, potrivit art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă
, „în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate“. Această soluţie legislativă nu a existat în Codul de procedură civilă din 1865
, este o reglementare nouă şi bine-venită, necesitatea apariţiei sale fiind determinată de o suită de situaţii jurisprudenţiale în care soluţia din dispozitiv era nimerită, însă motivarea putea crea mari complicaţii ulterioare, legate de efectul substanţial al hotărârii judecătoreşti. Legiuitorul a instituit o reglementare prin care supune controlului judiciar o rezolvare juridică prin prisma motivării; în speţă, se doreşte un control judecătoresc asupra rezolvării unei sesizări disciplinare a judecătorilor.

    13. De asemenea, se susţine că, în materia răspunderii penale, art. 18 din Codul de procedură penală
, cu denumirea marginală - Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului, prevede următoarele: „În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.“ Potrivit art. 339
 şi art. 340 din Codul de procedură penală
, împotriva soluţiei procurorului, se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, iar apoi la judecătorul de cameră preliminară. Orice inculpat are dreptul să demonstreze că fapta nu există. Procedura de cercetare disciplinară a judecătorilor este o procedură de tip acuzatorial, în care inspectorul care a considerat oportună începerea cercetării disciplinare îl cercetează pe judecător şi îi ia declaraţie. Inspectorul exercită o formă de putere asupra judecătorului cercetat, ei nu se găsesc pe poziţii de egalitate juridică, confruntându-se acuzarea şi apărarea. Fireşte, egalitatea procesuală există şi în faţa instanţei de judecată. Astfel, chiar dacă regulile procesuale sunt cele ale procedurii civile, procedura de cercetare disciplinară are, în sine, caracter acuzatorial. Există şi o jurisprudenţă a abaterilor disciplinare realizată de inspecţia disciplinară, iar noţiunea de jurisprudenţă este lipsită de sens în lipsa unui control adecvat şi efectiv al instanţei cu privire la problematica de fapt şi de drept a oricărei speţe.

    14. În final, autorii excepţiei susţin că abaterea disciplinară este o instituţie de drept substanţial ce antrenează o formă de răspundere juridică, fiind analoagă infracţiunii, contravenţiei şi delictului civil; or, în cadrul acestora din urmă, accesul la o instanţă este asigurat, pentru ca instanţa să verifice modul în care s-a stabilit fapta şi modul în care au fost tratate apărările formulate de părţile implicate. Procedura de cercetare nu se poate opri în mod definitiv în faţa unei alte jurisdicţii decât cea a unei instanţe de judecată, întrucât accesul la justiţie ar fi îngrădit în mod nepermis.
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.