pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind instituirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 19 martie 2020, şi
Decretul Preşedintelui României nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, aprobat prin
Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020 pentru încuviinţarea măsurii adoptate de Preşedintele României privind prelungirea stării de urgenţă pe întreg teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 16 aprilie 2020, constituie cauze de suspendare a prescripţiei răspunderii penale în condiţiile
art. 156 din Codul penal ?"    II. Expunerea succintă a cauzei    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală este învestită, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea împotriva Sentinţei penale nr. 509 din data de 21 iulie 2021, pronunţată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 29.254/94/2020.    Se reţine că această cauză a fost disjunsă din Dosarul nr. 13.339/94/2018 al Judecătoriei Buftea. În perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul Judecătoriei Buftea, cauza a fost suspendată de drept, în baza
art. 43 alin. (2)Â din
Decretul Preşedintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, pe toată perioada stării de urgenţă, judecata fiind reluată la 9 iulie 2020, termenul fiind stabilit prin Rezoluţia din 19 mai 2020.    Prin sentinţa penală menţionată, în baza
art. 198 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea
art. 61 alin. (1)Â ÅŸi
alin. (4) lit. c) din Codul penal, a fost condamnat inculpatul N.F.I. la pedeapsa de 300 de zile-amendă pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare.    În baza
art. 61 alin. (2) din Codul penal a fost stabilit cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă la suma de 10 lei, inculpatul urmând să plătească statului suma totală de 3.000 lei.    S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor
art. 63 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credinţă a pedepsei amenzii, în tot sau în parte.    Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, în drept, fapta inculpatului N.F.I. care, la data de 31.10.2015, în jurul orei 22.00, s-a angajat întro încăierare, alături de doi inculpaţi, şi a exercitat acte de violenţă împotriva altor inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, prevăzute şi pedepsite de
art. 198 alin. (1) din Codul penal.    Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, care a criticat legalitatea hotărârii, pentru că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare prevăzute de
art. 198 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda, dar instanţa de fond s-a raportat, în mod eronat, la alte limite de pedeapsă ale amenzii penale, respectiv la dispoziţiile
art. 61 alin. (1)Â ÅŸi
alin. (4) lit. c) din Codul penal