La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare. Curtea, în temeiul prevederilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.457D/2008 - 1.458D/2008, nr. 1.460D/2008, nr. 1.597D/2008, nr. 1.765D/2008 - 1.767D/2007 şi nr. 1.776D/2008 la Dosarul nr. 1.456D/2008, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societatea Comercială "Pro Roman" - S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că art. 250 alin. (1) pct. 9 şi
art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece legiuitorul are deplină legitimitate constituţională în reglementarea impozitelor şi taxelor locale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că legea este cea care stabileşte impozitele şi taxele locale. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 2 iunie 2008, 23 iunie 2008, 25 aprilie 2008, 18 aprilie 2008 şi 2 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 381, 379, 386, 377 şi 473/64/2008, precum şi nr. 2.680, 1.993, 1.997 şi 2.679/62/2008, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 şi
art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Braşov în cauze ce au ca obiect judecarea "excepţiei de nelegalitate act administrativ". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 250 alin. (1) pct. 9 şi
art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003, care "obligă în anumite condiţii din sfera concurenţei autorităţii administraţiei publice locale să nu stabilească taxe şi impozite pentru terenurile şi clădirile situate în parcurile industriale", sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) din Constituţie. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, prin imixtiunea voinţei legiuitorului fiscal în politicile fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale. Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, este menţionată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În conformitate cu prevederile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că normele legale supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare art. 120 alin. (1) din Constituţie. Principiul autonomiei locale nu presupune o totală independenţă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.