Inapoi la Cautare

DECIZIE 1094 /2008


referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 56 [art. 107 alin. (1) şi (4)], pct. 12 [art. 12 alin. (2)], pct. 50 [art. 96], pct. 77 [art. 129 alin. (1)] şi pct. 53 [art. 105 alin. (2)] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 28.09.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (28.09.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



    Cu Adresa nr. 2.378 din 10 octombrie 2008, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 10.946 din 10 octombrie 2008 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.983A/2008.

    În motivarea obiecţiei se arată că următoarele texte din legea criticată sunt neconstituţionale, deoarece:

    - art. 107 alin. (4), potrivit căruia persoanele care au îndeplinit funcţia de consilier de conturi pe durata unui mandat complet beneficiază la data pensionării de pensie de serviciu, în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi, contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Se consideră că acest text de lege "creează o discriminare pozitivă inacceptabilă" în beneficiul consilierilor de conturi "care au îndeplinit funcţia pe durata unui mandat complet, respectiv 6 ani, în timp ce magistraţii beneficiază de pensie de serviciu, dacă au îndeplinit funcţia timp de 25 de ani". De altfel, dispoziţiile criticate "sunt discriminatorii" şi faţă de art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care prevede că pot beneficia de pensie de serviciu în cuantumul prevăzut de lege pentru magistraţi şi "foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi". Or, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că discriminarea trebuie apreciată prin raportare la cetăţenii care au acelaşi statut profesional sau social, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit;

    - art. 12 alin. (2), care dispune că organizarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea actelor de control se reglementează "printr-un regulament adoptat de plenul Curţii", contravine art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea acesteia se reglementează prin lege organică. Se consideră că "în felul acesta Plenul Curţii de Conturi se substituie Parlamentului, instituţia dobândind atribuţii de legiferare";

    - art. 96, "prin care se instituie în sarcina Curţii de Conturi obligaţia de a cere celor în drept suspendarea din funcţie <<a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate">>, încalcă atât art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitor la prezumţia de nevinovăţie ce operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, cât şi art. 41 alin. (1) din aceasta, "pentru că restricţionează dreptul la muncă". Astfel, în situaţia în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, art. 52 alin. (1) din Codul muncii permite suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Aşadar, doar angajatorul poate aprecia care sunt măsurile ce se impun pentru protejarea activităţii economice. Stabilirea acestei competenţe a Curţii de Conturi contravine şi art. 135 din Constituţie, referitor la principiul economiei de piaţă, întrucât "deciziile privind conducerea întreprinderilor aparţin exclusiv administraţiei acestora";

    - art. 129 privind stabilirea amenzii printr-un regulament aprobat de Plenul Curţii de Conturi este contrar dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor de stat se stabilesc numai prin lege. Or, art. 129 alin. (2) din legea criticată prevede că sumele reprezentând amenzi civile se fac venit la bugetul de stat, astfel că "amenda trebuie să se stabilească prin lege şi nu printr-un regulament adoptat de către entitatea care constată abaterile". În sensul acestor susţineri se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a "statuat că stabilirea sancţiunii trebuie să fie în competenţa autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii şi nu a celei însărcinate cu aplicarea legii";

    - art. 105 alin. (2) privind condiţiile de numire în funcţia de consilier de conturi este contrar art. 140 alin. (4) din Constituţie, întrucât "restrângerea sferei studiilor absolvite, doar la cele economice sau juridice, excedează textului constituţional, consilierii Curţii de Conturi fiind numiţi de către Parlament, în urma negocierii dintre partidele politice". Se mai arată că, dacă legiuitorul constituant ar fi dorit ca numirea consilierilor de conturi să se facă în anumite condiţii, "ar fi procedat ca în cazul magistraţilor sau al membrilor Curţii Constituţionale", în sensul că aceştia sunt numiţi în funcţie în condiţiile legii organice, aşa cum prevede art. 125 din Constituţie;

    - art. 107 alin. (1) recunoaşte membrilor Curţii de Conturi statutul de "demnitari de stat" tocmai din cauza numirii lor pe criterii politice. Or, "sintagma <<demnitar de stat>> nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia actuală, art. 16 alin. (3) din Constituţie referindu-se la funcţii şi demnităţi publice".

    În consecinţă, solicită Curţii Constituţionale să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravine art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11), art. 41 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 135 alin. (1), art. 139 alin. (1) şi art. 140 alin. (4) din Constituţie.

    În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.

    Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea privind obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 este vădit neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 107 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece, potrivit art. 140 alin. (4) din Constituţie, "membrii Curţii de Conturi sunt supuşi incompatibilităţii prevăzute de lege pentru judecători. În aceste condiţii, este firesc ca Parlamentul să aibă dreptul de a crea o corespondenţă între cele două categorii de funcţii şi în privinţa stabilirii cuantumului pensiei de serviciu". Cu privire la criticile ce vizează art. 12 alin. (2) din lege, apreciază că "Parlamentul nu poate fi obligat să legifereze în detaliu modul concret în care urmează să se organizeze şi să funcţioneze o anumită autoritate publică", precum şi că "nu s-a încălcat nicio dispoziţie constituţională prin atribuirea Curţii de Conturi a dreptului de a-şi aproba un regulament propriu". Invocarea încălcării art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie este, pe de o parte, inadmisibilă, "întrucât este identică cu unul dintre motivele pentru care Preşedintele României a transmis Parlamentului spre reexaminare legea respectivă, iar forul legislativ s-a pronunţat deja în această materie", iar, pe de altă parte, Legea pentru organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptată ca lege specială, chiar în temeiul acestui text constituţional. "Parlamentul nu poate interzice acestei autorităţi să dezvolte prevederile legii sale organice în reglementări de procedură." De altfel, şi Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede că aceasta îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament propriu. În legătură cu criticile referitoare la art. 96 din lege, se arată că "prin această dispoziţie s-a instituit obligaţia Curţii de Conturi de a cere celor în drept suspendarea din funcţie a celor în cauză, dar această procedură nu este discreţionară", iar textul de lege este "de natură a consolida auditul financiar, ceea ce nu afectează nicio prevedere constituţională". În plus, se consideră că art. 96 din lege se referă la o persoană împotriva căreia organele competente au formulat acuzaţii susţinute cu probe şi suspendarea din funcţie "nu impietează asupra prezumţiei de nevinovăţie a acesteia, de care va continua să beneficieze până la definitivarea procedurii judiciare." Apreciază că nici susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 129 alin. (2) din lege nu pot fi reţinute, întrucât acesta dispune cu privire la modul de aplicare a prevederilor art. 127 şi art. 128 din aceeaşi lege. În sfârşit, şi criticile formulate cu privire la art. 105 alin. (2) din lege, prin raportare la art. 140 alin. (4) din Constituţie, sunt neîntemeiate, deoarece "ţinând seama de specificul activităţii Curţii de Conturi şi de rolul ei special" este dreptul Parlamentului să stabilească condiţiile de specializare a consilierilor de conturi, iar numirea lor în urma unor negocieri politice "nu are relevanţă pentru desemnarea candidaţilor la funcţia respectivă".

    Guvernul, în punctul de vedere exprimat, arată că sesizarea este neîntemeiată, deoarece: prevederile art. 107 alin. (4), care dispun cu privire la dreptul la pensie al consilierilor de conturi, sunt în concordanţă cu art. 47 alin. (2) din Constituţie, astfel că "legiuitorul este în drept să stabilească şi să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condiţiile şi criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul şi cuantumul acestora". Invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la situaţia juridică obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane, se arată că legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate "[...] şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor", dacă situaţia obiectiv diferită a unor categorii de persoane le justifică sau chiar le impune, fără ca aceasta să reprezinte privilegii sau discriminări. Aspectul criticat este de oportunitate, iar nu de constituţionalitate. Se precizează că "modalitatea de instituire a pensiei de serviciu prin raportare la pensia de serviciu a magistraţilor se regăseşte şi în alte reglementări, precum: Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar". De altfel, "doar în mod formal critica de neconstituţionalitate se raportează la art. 16 din Constituţie", deoarece motivarea discriminării se întemeiază pe prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ceea ce este inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 146 din Constituţie, potrivit cărora controlul de constituţionalitate se face prin raportarea la textele constituţionale, iar nu prin compararea actelor normative. Susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 alin. (2) din lege prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie sunt neîntemeiate, deoarece Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este lege organică, iar dispoziţiile din textul criticat referitoare la "organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii şi valorificarea actelor rezultate" reprezintă "norme secundare, cu caracter predominant tehnic, emise pentru organizarea Curţii de Conturi", în temeiul propriei sale legi. Art. 96 din lege, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, "nu obligă autoritatea sau instituţia publică să şi opereze suspendarea celui acuzat de săvârşirea respectivelor fapte, ci doar instituie obligaţia Curţii de Conturi de a cere luarea acestei măsuri, decizia privind oportunitatea suspendării aparţinând angajatorului". Acest text de lege nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât măsura suspendării din funcţie constă în "suspendarea raportului de muncă pe o perioadă limitată şi nu în înlăturarea sau eliberarea din funcţie, după cum nici nu impune vreo interdicţie pentru exercitarea dreptului la muncă". Cât priveşte art. 129 din lege, se arată că "prin regulamentul la care face referire textul criticat urmează a se stabili condiţiile concrete de aplicare a sancţiunii amenzii" pentru faptele ce constituie abateri, în condiţiile prevăzute de art. 127 şi art. 128 din lege, astfel că şi această susţinere este neîntemeiată. În legătură cu neconstituţionalitatea art. 105 alin. (2) din legea de modificare a Legii nr. 94/1992, în esenţă, se consideră că impunerea unor condiţii privind studiile de specialitate şi vechimea în profesie ale "candidaţilor" pentru numirea în funcţia de consilier de conturi nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 140 alin. (4) privind statutul acestora. Singura condiţionare constituţională pentru ocuparea funcţiilor de demnitate publică este cuprinsă în art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală şi ea priveşte cetăţenia şi domiciliul, celelalte condiţii urmând a fi stabilite prin lege.

    Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate.

                                     CURTEA,

1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.