Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.538/333/2006, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 din Codul penal, excepţie ridicată de Petru Aniţei în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 11, 20, art. 21 alin. (3), art. 45, 35 şi 135 din Constituţia României, deoarece instituie imixtiunea statului în raporturile juridice dintre părţi, contrar literei şi spiritului Legii fundamentale. Judecătoria Vaslui opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 din Codul penal, cu denumirea marginală Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, dispoziţii care au următorul cuprins: "Fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de 6 luni la 3 ani." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării
Deciziei nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 246 din Codul penal sunt în acord cu Legea fundamentală.