Inapoi la Cautare

DECIZIE 103 /2008


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, precum şi a legii în ansamblul ei


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 22.09.2014, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata, la zi (22.09.2014), a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

  
    Acsinte Gaspar - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Augustin Zegrean - judecător
    Ion Tiucă - procuror
    Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.344D/2007 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba arabă, desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Rashed Abdullah Abdul Rahman.
    Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.345D/2007 şi nr. 1.485D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 1.500D/2007 şi nr. 1.501D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, precum şi a legii în ansamblul ei, ridicată de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007 ale Judecătoriei Timişoara.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că în dosarele nr. 1.344D/2007, nr. 1.345D/2007, nr. 1.485D/2007 şi nr. 1.501D/2007, partea Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia azil şi integrare a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate.
    Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
    Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.501D/2007, nr. 1.500D/2007, nr. 1.485D/2007 şi nr. 1.345D/2007 la Dosarul nr. 1.344D/2007, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-şi exprima opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
                           CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.616/302/2007, respectiv încheierile din 13 august 2007 şi 5 octombrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
    Excepţiile au fost ridicate de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki, de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcţia azil şi integrare de respingere a unor cereri de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiară.
    Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi a legii în ansamblul ei.
    Excepţiile au fost ridicate de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor hotărâri ale Oficiului Român pentru Imigrări - Direcţia azil şi integrare de respingere a cererii de azil.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că textele de lege criticate, care stabilesc competenţa materială a judecătoriilor, respectiv a tribunalului - secţia de contencios administrativ în materia judecării plângerii împotriva hotărârii de soluţionare a cererii de azil, respectiv a recursului, contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi p) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, norme potrivit cărora contenciosul administrativ şi regimul general privind protecţia socială se reglementează prin lege organică, iar controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice este garantat, cu anumite excepţii, pe calea contenciosului administrativ.
    Se susţine în acest sens că hotărârile Oficiului Român pentru Imigrări sunt "veritabile acte administrative", iar competenţa materială de judecată în materia contenciosului administrativ revine, după caz, tribunalelor sau curţilor de apel, iar nu şi judecătoriilor. Excepţiile de la această regulă pot viza doar acele acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul legii organice, o altă procedură judiciară. Prin urmare, în privinţa judecării plângerii împotriva hotărârilor de soluţionare a cererii de azil, competenţa materială de judecată ar trebui să urmeze regulile dreptului comun în materie prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi nu cele cuprinse în Legea nr. 122/2006, lege ordinară, care, contrar normelor constituţionale invocate, stabileşte o procedură specială de contestare a actelor autorităţii competente în domeniul acordării azilului.
    Se mai precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România stabileşte competenţa materială a curţilor de apel în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor privind actele de expulzare sau de părăsire a ţării de către străini, în timp ce Legea nr. 122/2006 prevede un regim mixt al competenţei materiale în materia azilului, respectiv a judecătoriei ca primă instanţă şi a tribunalului - secţia de contencios administrativ ca instanţă de recurs.
    Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate conţin norme de procedură, asupra cărora legiuitorul suveran are drept de opţiune, fără ca prin aceasta să se poată pretinde încălcarea art. 126 alin. (6) din Constituţie, referitor la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. În cazul de faţă, noţiunea de "contencios administrativ" a fost folosită de legiuitor în sens larg, acela al controlului judiciar privind orice act emis de o autoritate publică, iar nu în sensul restrâns, reglementat de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel că prin lege specială este posibilă reglementarea unei proceduri speciale, derogatorii. În plus, argumentele ce însoţesc excepţia de neconstituţionalitate vizează în principal neconcordanţa dintre dispoziţiile privind competenţa instanţelor judecătoreşti cuprinse în Legea nr. 122/2006 şi cele similare din Legea nr. 554/2004, ceea ce nu atrage însă neconstituţionalitatea actului normativ atacat.
    Judecătoria Timişoara opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru motivul că hotărârile emise de către Oficiul Român pentru Imigrări nu pot fi circumscrise noţiunii de act administrativ, astfel că Legea nr. 122/2006 nu ar fi putut fi încadrată în sfera legilor organice, aşa cum susţin autorii excepţiei.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instituirea unei proceduri speciale în materia azilului prin prevederi ale Legii nr. 122/2006, derogatorii de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, nu este de natură a aduce atingere dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât controlul judecătoresc al actelor Oficiului Român pentru Imigrări, prin care se acordă protecţia subsidiară sau se respinge cererea de azil, este asigurat. În plus, apreciază că prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu au incidenţă în cauză, deoarece regimul general privind protecţia socială nu are nicio legătură cu regimul special al statutului de refugiat sau de beneficiar al protecţiei subsidiare, reglementat de Legea nr. 122/2006.
    Avocatul Poporului, prin punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, fiind constituţionale. În plus, menţionează că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
                            CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) şi art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, precum şi Legea nr. 122/2006 în ansamblul ei. Dispoziţiile art. 64 alin. (1) au fost modificate prin art. 6 pct. I, subpct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, astfel că textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 64 alin. (1) - Soluţionarea plângerii:
    "(1) Plângerea se soluţionează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.";
    - Art. 67 - Soluţionarea recursului:
    "Recursul se judecă în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de către tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cărui circumscripţie se află judecătoria a cărei hotărâre este atacată."
    Autorii excepţiei consideră că textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi p), potrivit cărora contenciosul administrativ, pe de o parte, şi regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, pe de altă parte, se reglementează prin lege organică, şi pe cele ale art. 126 alin. (6), care garantează, cu anumite excepţii, controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
    Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că în jurisprudenţa sa recentă a mai examinat conformitatea textelor de lege atacate faţă de aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.
    Astfel, prin Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008, nepublicată încă, instanţa de contencios a statuat, în esenţă, că "Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însăşi o lege specială, nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generală a dreptului că, acolo unde legea specială nu prevede, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedură civilă". Ca atare, Curtea a reţinut că "dispoziţiile din Legea nr. 122/2006, care prevăd că judecătoriile şi tribunalele sunt instanţele competente să soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei".
    În plus, Curtea a mai observat, cu acelaşi prilej, că "instanţa de fond urmează să decidă asupra propriei sale competenţe, fie din oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţă materială ridicată, eventual, de partea interesată, aceasta nefiind o problemă de constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare a acesteia".
    Întrucât, faţă de aspectele examinate de Curte cu prilejul pronunţării deciziei menţionate, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, considerentele la care s-a făcut referire îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar, Curtea urmând să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
    În plus, autorii excepţiei de faţă invocă în motivare şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, referindu-se în special la regimul de reglementare a protecţiei sociale prin lege organică. Or, chiar dacă Legea nr. 122/2006 privind azilul în România stabileşte, în principal, condiţiile de acordare a azilului pentru cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi procedura de urmat pentru soluţionarea litigiilor declanşate între aceştia şi autorităţile competente a acorda o formă de protecţie umanitară, nu se poate ajunge la concluzia că obiectul de reglementare a legii îl constituie, în principal, protecţia socială, pentru ca dispoziţiile constituţionale invocate să fie aplicabile. Prin urmare, Curtea reţine că aceste norme fundamentale nu au incidenţă în cauză.
    Totodată, Curtea observă că în motivarea excepţiei autorii au invocat şi neconstituţionalitatea Legii nr. 122/2006 privind azilul în România în ansamblul său, însă fără a indica un text din Constituţie distinct, pretins a fi încălcat.
    Luând în considerare susţinerile de ordin general, referitoare la neconcordanţa dintre actul normativ criticat şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România - critici ce nu pot fi primite de Curte, în măsura în care vizează aspecte de necorelare a legislaţiei -, precum şi considerentele reţinute prin Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008, amintită mai sus, prin care s-a stabilit că dispoziţiile examinate din Legea nr. 122/2006 nu încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, rezultă că şi această critică de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
                     CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                         În numele legii
                             DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Saadi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki, respectiv de Samir Ali Seif şi Muhammad Waseem în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, respectiv dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi a legii în ansamblul ei, excepţie ridicată de Sergiu Galatonov şi, respectiv, Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi, respectiv, nr. 12.132/325/2007 ale Judecătoriei Timişoara.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 februarie 2008.
                          PREŞEDINTE,
                        ACSINTE GASPAR
                      Magistrat-asistent,
                 Claudia Margareta Krupenschi
                         ------------

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se ncarc, v rugm asteptati.