Doriti o forma actualizata, la zi, a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !
Forma consolidată la data 19.09.2014
Pret: 13,00 RON cu TVA



Actul este prezentat in forma neactualizata!

Puteti sa consultati o forma actualizata la data 19.09.2014, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act din dreapta.








 COD DE BUNE PRACTICI ÎN FERMĂ din 14 noiembrie 2006
EMITENT: MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 15 bis din 10 ianuarie 2007

___________
    *) Aprobata de Ordinul nr. 1.234 din 14 noiembrie 2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 15 din 10 ianuarie 2007, Partea I.


    I. INTRODUCERE

    Scop:
    1. prezentul cod de bune practici în ferma recomanda solutii, măsuri şi metode utile posibil de aplicat de către fermier şi producător agricol, pentru a proteja, atât resursele de mediu, cat şi beneficiile pe care le-ar obtine dacă acestea ar fi respectate intocmai;
    insusirea şi implementarea solutiilor, masurilor şi metodelor cuprinse în prezentul cod, de către producătorii agricoli şi fermieri, este necesară deoarece acestia trebuie să constientizeze ca interesele lor economice de obtinere a unor productii profitabile trebuie armonizate cu exigentele de protecţie şi conservare a mediului înconjurător, pentru a convietui în prezent şi în viitor intr-o tara frumoasa, curata şi prospera.
    2. acest cod de bune practici în ferma este un instrument necesar fermierilor sau producătorilor agricoli care acceseaza formele de sprijin financiar, în baza masurii SAPARD 3.3 "Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul şi sa menţină peisajul rural", în baza Programului Naţional de Agromediu precum şi în cadrul schemei unice de plati pe suprafaţa - SAPS.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Aplicarea unor noi practici agricole, bazate pe cunoştinţe stiintifice avansate în domeniul │
│tehnologiilor mai ales a celor ecologic viabile, este o cerinţa majoră a promovarii │
│agriculturii durabile. De aceea, a aparut necesitatea elaborarii, dar şi a implementarii în │
│practica a unor coduri de buna practica agricola. Acestea reprezinta un ansamblu de │
│cunoştinţe ştiintifice şi tehnice,puse la dispoziţia producătorilor agricoli şi a fermierilor│
│pentru a fi implementate în practica. Insusite de către fiecare fermier şi producător agricol│
│şi apoi implementate corect, practicile agricole pot contribui, atât la obtinerea unor │
│productii calitativ superioare şi rentabile, cat şi la conservarea mediului ambient, cu │
│limitarea consecintelor ecologice nefavorabile la nivel naţional, regional, local, pe termen │
│mai scurt sau mai lung. Astfel de coduri au fost elaborate şi sunt acum implementate în │
│practica în diferite tari ale Uniunii Europene. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    II. TERMENI ŞI DEFINITII

    2.1. Aciditate: marime care indica conţinutul în acid al unei solutii (solutia solului) şi care se masoara prin concentraţia în ioni de hidrogen a acesteia. Se exprima în unităţii pH (logaritmul zecimal negativ al activităţii ionilor de hidrogen dintr-o solutie apoasa).
    2.2. Acumulare: crestere a concentratiei unei substante în sol intrucat aportul este mai mare decat consumul şi/sau pierderea.
    2.3. Adsorbtie: proces fizico-chimic de fixare şi acumulare a unei componente dintr-un amestec de gaze sau a unei substante dizolvate dintr-o solutie pe o suprafaţa solida sau lichida cu concentraţie mai mare decat în restul gazului sau al solutiei.
    2.4. Alterare: ansamblu al schimbarilor fizice, chimice şi biochimice produse în roci la/sau aproape de suprafaţa scoartei terestre sub actiunea agentilor atmosferici, plantelor şi microorganismelor.
    2.5. Ameliorare a solului: ansamblu de procedee tehnice, hidroameliorative, pedoameliorative şi agroameliorative, care sunt folosite pentru îmbunătăţirea radicala şi durabila a unui sol neproductiv sau slab productiv prin eliminarea factorilor care limiteaza fertilitatea acestuia.
    2.6. Amendament: substanţa incorporată în sol pentru corectarea unor insusiri fizice şi chimice nefavorabile, în vederea îmbunătăţirii mediului de viaţa pentru plantele cultivate.
    2.7. Amonificare: proces biochimic de eliberare a azotului amoniacal din compusi organici cu azot.
    2.8. Apa bruta: apa captata din surse de suprafaţa sau subterane, care are calitatea sursei în momentul prelevarii, necesitand proces de tratare conform cerințelor calitative.
    2.9. Apa freatica: apa din stratul acvifer freatic.
    2.10. Apa de percolare: apa care se infiltreaza în sol şi este dirijata în profunzimea lui.
    2.11. Apa poluata: apa cu un continut de nitrati mai mare de 50 mg/l.
    2.12. Apa a solului: apa aflata în sol, ocupand spatiul poros, sau parte din acesta.
    2.13. Ape interioare: toate apele aflate în interiorul liniei de baza, de la care se masoara extinderea apelor teritoriale.
    2.14. Ape de suprafaţa: ape interioare şi respectiv marine, stătătoare şi curgatoare ale caror suprafete sunt în contact cu atmosfera.
    2.15. Ape subterane: ape aflate sub suprafaţa terenului în zona de saturatie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul.
    2.16. Bazin hidrografic: unitate fizico-geografica ce inglobeaza reteaua hidrografica până la cumpana apelor.
    2.17. Biodegradare: descompunere a unei substante organice complexe în molecule mai simple sau ioni sub actiunea microorganismelor.
    2.18. Stare a solului: ansamblu al tuturor proprietăţilor fizice, chimice şi biologice, care definesc fertilitatea, productivitatea şi functiunile solului la un moment dat.
    2.19. Coeficient de repartitie: raport dintre concentratiile unei substante în doua compartimente de mediu.
    2.20. Coeficient de repartitie sol-apa: raport dintre concentratiile unei substante în faza solida şi în faza lichida a solului.
    2.21. Concentraţie critica: estimare calitativa şi cantitativa a continutului unuia sau a mai multor poluanti, sub care nu se produc, la nivelul actual de cunoastere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente specific sensibile ale solului.
    2.22. Condiţionare: continut şi ambalaj hidrosolubil protector, folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final, de către circuitele de distribuţie.
    2.23. Compost: ingrasamant organic rezultat în urma compostarii diferitelor materiale vegetale şi reziduuri organice de diferite proveniente după o prealabila amestecare şi umezire, şi posibil adaos de ingrasaminte minerale.
    2.24. Compostare: tehnica de obtinere a compostului din amestecuri de diferite materiale organice şi minerale.
    2.25. Decontaminare: operaţie complexa prin care se distrug microorganismele patogene de pe o suprafaţa, dintr-un spatiu sau dintr-un produs.
    2.26. Degradare (deteriorare) a solului: expresie generală care defineste oricare proces ce conduce la scaderea fertilitatii solului. Degradarea solului este determinata de exploatarea nerationala a terenului, adesea conducand la scoaterea sa din circuitul agricol.
    2.27. Denitrificare: proces de reducere biochimica a nitratilor sau nitritilor sub forma de azot gazos, fie ca oxizi de azot, fie ca azot molecular.
    2.28. Descompunere: desfacere a unei substante organice complexe în molecule mai simple sau ioni prin procese fizice, chimice şi/sau biologice.
    2.29. Efluenti de silozuri: lichide care se scurg, din furajele conservate prin procese de insilozare, în instalaţii speciale numite silozuri.
    2.30. Eutrofizare: proces de imbogatire excesiva în elemente nutritive solubile, indeosebi în nitrati şi fosfor, a apelor subterane şi a apelor stătătoare, adesea, ca urmare a folosirii intensive a ingrasamintelor.
    2.31. Eroziune: proces prin care particulele de sol sau roca neconsolidata sunt desprinse şi indepartate din loc prin actiunea apei de scurgere sau prin actiunea vantului.
    2.32. Factor limitativ: oricare condiţie ce limiteaza functiile şi/sau folosirea solului.
    2.33. Fertilitate a solului: insusire complexa sau atribut al solului prin care sunt puse la dispoziţia plantelor substantele nutritive, apa şi aerul de care au nevoie pentru cresterea şi dezvoltarea lor în ansamblul satisfacerii şi a celorlalţi factori de vegetatie; fiind pusa în valoare de muncă omului în vederea obtinerii recoltelor ridicate.
    2.34. Fertilizant: a se vedea ingrasamant.
    2.35. Fertilizare: actiunea de aplicare a ingrasamintelor în scopul sporirii fertilitatii solului sau a unui substrat de cultura şi a cresterii productiei vegetale.
    2.36. Fond naţional de date privind gospodarirea apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice şi hidrogeologice, de gospodarire cantitativa şi calitativa a apelor, organizate astfel încât să asigure un dialog eficient cu folosintele de apa.
    2.37. Gospodarire (management) a apelor: activităţi care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc, atât la cunoasterea, utilizarea, valorificarea rationala, îmbunătăţirea şi pastrarea calităţii resurselor de apa pentru satisfacerea tuturor nevoilor sociale şi economice, cat şi la protectia împotriva epuizarii, poluarii acestor resurse, şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive.
    2.38. Humificare: descompunere a organismelor sau a unei părţi de organisme urmata de sinteza substanţelor humice.
    2.39. Imobilizare: trecere sau conversie a substanţelor sau a diferitelor particule din sol spre o formă (temporar) imobila.
    2.40. Influenţa antropica: modificari ale proprietăţilor şi proceselor din sol produse de activităţi umane, cu deosebire tehnologii de cultivare, exploatatii miniere.
    2.41. Încărcare critica: estimare a aportului unuia sau mai multor poluanti sub care nu se produc, la nivelul actual de cunoastere, efecte nocive semnificative asupra unor elemente specific sensibile ale mediului (ale solului).
    2.42. Ingrasamant: substanţa simpla sau compusa de natura minerala sau organica care contribuie direct sau indirect la menţinerea şi/sau îmbunătăţirea nutritiei plantelor.
    2.43. Ingrasamant mineral sau ingrasamant chimic: ingrasamant de origine minerala sau obţinut industrial prin procese fizice şi/sau chimice.
    2.44. Ingrasamant organic: ingrasamant obţinut din diferite materiale naturale de origine organica printr-o pregatire simpla sau prin compostare.
    2.45. Ingrasamant organo-mineral: ingrasamant rezultat prin amestecare mecanica sau prelucrare chimica a unor ingrasaminte minerale cu ingrasaminte organice.
    2.46. Ingrasamant azotos: ingrasaminte cu azot, care se gasesc sub forma nitrica, amoniacala, amidica sau în combinaţie nitrica-amoniacala, nitrica-amonicala-amidica. Ingrasamant care contine azot ca element fertilizant exclusiv sau în principal.
    2.47. Ingrasamant fosfatic: ingrasaminte în care fosforul se găseşte sub forma de fosfat primar, secundar sau tertiar de calciu.
    2.48. Ingrasamant complex: care contine azot şi fosfor sau azot, fosfor şi potasiu.
    2.49. Lac: masa de apa stătătoare care ocupa o concavitate a scoartei pamantului.
    2.50. Levigare: fenomen de indepartare cu apa de percolare din profilul de sol sau din partea superioara a acestuia a unora dintre componentele lui solubile sau fin dispersate.
    2.51. Mobilizare: trecere sau conversie a diferitelor substante din sol sub forma mobila.
    2.52. Nitrificare: proces de oxidare biologica a amoniului până la nitrati de către bacteriile nitrificatoare din sol.
    2.53. Plan de Gospodarire a Apelor pe Bazin Hidrografic: instrument de planificare şi aplicare a masurilor de asigurare a protectiei şi utilizarii durabile a apei în cadrul unui bazin hidrografic.
    2.54. Productivitate a solului: insusire complexa, sau atribut al unui teren (a sistemului sol-planta-atmosfera) de a produce recolte.
    2.55. Productivitate potentiala a solului: capacitate a unui sol de a produce recolte în condiţii optime, prin folosire de: ingrasaminte, pesticide, irigare, lucrari.
    2.56. Produse petroliere: combustibili şi lubrifianti obtinuti din titei.
    2.57. Rau: masa de apa care curge în cea mai mare parte la suprafaţa în lungul unei albii.
    2.58. Resurse de apa: ape de suprafaţa alcatuite din cursuri de apa cu deltele lor, lacuri, balti, ape maritime interioare şi marea teritoriala, şi apele subterane în totalitatea lor.
    2.59. Salinitate: ansamblu de probleme ridicate de prezenta unui continut de saruri solubile sau sodiu schimbabil mai mare decat în solurile obisnuite.
    2.60. Salinizare: acumulare de saruri hidrosolubile în sol.
    2.61. Schema cadru de amenajare şi gospodarire a apelor: documentatie complexa, cuprinzand: reteaua hidrografica, lucrarile de gospodarire a apelor şi prelevarile evacuarile aferente folosintelor, analizate în diferite scenarii şi etape privind dezvoltarea economico-sociala a spatiului hidrografic respectiv, precum şi modul de protecţie, imbunatatire şi pastrare a calităţii apelor.
    2.62. Serviciu de asigurare a apei brute la sursa: totalitatea activităţilor de gospodarire a apelor, care sunt desfăşurate pentru crearea de noi surse de apa şi de regularizare a debitelor de apa ale surselor existente, în vederea satisfacerii cerințelor, şi corelate cu prevederile actelor de reglementare emise pentru folosirea resurselor de apa.
    2.63. Serviciu de asigurare a nisipurilor şi a pietrisurilor: totalitatea activităţilor de gospodarire a apelor desfăşurate pentru asigurarea unei scurgeri normale a apelor de suprafaţa, pentru regularizarea debitelor solide şi crearea depozitelor de nisipuri şi pietrisuri în condiţiile mentinerii stabilitatii albiilor şi malurilor cursurilor de apa.
    2.64. Serviciu de cadere medie asigurata prin baraje: totalitatea activităţilor de gospodarire a apelor desfăşurate pentru regularizarea debitelor cursului de apa intr-o anumita secţiune în vederea asigurarii folosinţei energetice.
    2.65. Serviciu specific de gospodarire a apelor pentru ameliorarea şi monitorizarea cantitativa şi calitativa a poluantilor din apele uzate evacuate şi de protecţie a calităţii acestora: totalitatea activităţilor desfăşurate pentru cunoasterea stării şi evolutiei cantitative şi calitative a apelor.
    2.66. Sistem de agricultura: tehnologie deosebit de complexa de producere a productiei agricole caracterizata prin specificul intensiv sau extensiv al agriculturii, prin modul de folosinţă a terenurilor, imbinarea ramurilor de productie prin metodele aplicate, pentru menţinerea şi sporirea fertilitatii solului, prin modul de folosire a forţei de muncă, prin relatiile de productie.
    2.67. Sistem Naţional de Gospodarire a Apelor: ansamblul tuturor activităţilor şi lucrărilor care asigura administrarea domeniului public de interes naţional al apelor şi gestiunea durabila, cantitativa şi calitativa a resurselor de apa.
    2.68. Sol: partea superioara a scoartei terestre compusa din particule minerale, materie organica, apa, aer şi organisme.
    2.69. Stare buna a apelor: calitate pe care o ating corpurile de apa de suprafaţa atunci când parametrii ecologici şi chimici de caracterizare, au valori numerice corespunzătoare regimului natural de scurgere cu impact antropic nesemnificativ.
    2.70. Structura a solului: caracteristica deosebit de complexa a solului care reflecta capacitatea de unire a particulelor elementare minerale şi organice în microagregate, şi acestea la randul lor reunite în macroagregate (elemente structurale, formatiuni structurale), având grade diferite de formare şi dezvoltare, forme şi dimensiuni diferite.
    2.71. Substante periculoase pentru sol: substante, care datorita proprietăţilor, cantităţii sau concentratiei lor, au un efect nefavorabil asupra functiilor şi utilizarii solului.
    2.72. Tulbureala: ingrasamant organic natural care provine de la animale şi consta dintr-un amestec de reziduuri: dejectii lichide şi solide cu apa de ploaie sau de canal, iar în unele cazuri şi cu o cantitate mica de paie tocate, praf de turba, rumegus şi nutretul care rămâne de la hrana animalelor.

    III. BIODIVERSITATE, SISTEME ECOLOGICE ŞI PEISAJ

    3.1. Termeni şi definitii
    Biodiversitate: multitudine a plantelor şi organismelor vii ce traiesc la suprafaţa, în sol şi în apa. Este inclusa, atât diversitatea în cadrul speciei, cat şi între specii.
    Biocenoza: ansamblu de populatii (specii) care traiesc pe un anumit teritoriu sau habitat fizic bine delimitat şi care depind de anumite condiţii ale mediului abiotic.
    Ecosistem: unitate fundamentala functionala a biosferei, cu un tip determinat al interactiunilor componentelor anorganice şi organice şi configuratie energetica proprie, care asigura desfăşurarea ciclurilor biogeochimice şi transformarile de energie în fragmentul dat al scoartei terestre. Se constituie în ecosisteme lacurile, padurile, pajistile, culturile etc. cu fauna şi flora lor. Structura unui ecosistem natural este constituita din patru componente. Prima este componenta abiotica reprezentata de resursele energetice şi trofice ale mediului, a doua este componenta producătoare de materie organica, biomasa vegetala, a treia este componenta consumatoare de materie organica, reprezentata de organismele ierbivore şi carnivore şi a patra este componenta descompunătorilor, reprezentata prin microorganismele care descompun şi mineralizeaza resturile organice.
    Habitat (sau biotop): mediul de viaţa care adaposteste biocenoza, având condiţii în general unitare.
    Între speciile de plante, de animale şi diferitele ecosisteme exista relatii de reciprocitate, de interdependenta, pierderea unei specii provoaca schimbari ireversibile în tot ecosistemul.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Diversitatea biologica creşte stabilitatea şi producţia totala a oricărui ecosistem şi de │
│aceea, este o preconditie importanţa şi necesară în dezvoltarea agriculturii durabile. │
│Ecosistemul natural trebuie protejat pentru conservarea biodiversitatii. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    3. Intensificarea activităţii economice constituie o amenintare continua pentru ecosistemele naturale, care poate provoca numeroase efecte negative.
    Dintre cele mai importante efecte negative pe care la poate determina activitatea antropica evidentiem urmatoarele:
    1. contaminarea diferitelor resurse ale mediului înconjurător;
    2. degradarea şi/sau distrugerea habitatului speciilor salbatice;
    3. degradarea şi/sau distrugerea cailor de migrare a animalelor;
    4. distrugerea şi/sau deteriorarea vestigiilor istorice şi culturale;
    5. distrugerea şi/sau degradarea esteticii ambientale.
    4. În politica agrara, asa cum prevad de altfel şi directivele UE, este foarte important şi necesar ca utilizarea terenurilor şi activităţile în fiecare exploatatie agricola, să se desfăşoare intr-o maniera compatibila cu protejarea şi conservarea ecosistemelor naturale şi implicit a biodiversitatii.
    De aceea, în elaborarea strategiilor pentru promovarea agriculturii durabile, trebuie să se inceapa de la nivelul producătorului agricol şi al gospodariei rurale individuale.
    3.2. Asigurarea biodiversitatii şi protectia ecosistemelor
    5. Pentru asigurarea biodiversitatii şi protectiei ecosistemelor trebuie respectate de fiecare fermier şi producător agricol o multitudine de condiţii.
    Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le respecte fermierul, crescatorul de animale, se referă la urmatoarele:
    * Folosinţă diversificata a terenurilor agricole,
    Principiul ecologic, conform caruia "solul are dreptul la vegetatie" trebuie permanent avut în vedere. Aceasta înseamnă ca, în condiţii naturale de climat, este necesar ca solul să fie acoperit permanent cu vegetatie diferita care-i asigura regenerarea şi refacerea şi îl protejeaza de actiunea distructiva a unor factori naturali agresivi, cum este eroziunea hidrica, mai ales pe terenurile situate în panta. Acest principiu nu este respectat în unele sisteme agricole, solul fiind periodic lipsit de vegetatie şi supus astfel actiunii agresive a factorilor naturali care determina degradarea solului, mai ales, în orizontul de suprafaţa. Asa se explica intensificarea degradării solului prin destructurare (reducerea chiar pierderea stabilitatii hidrice a macro şi microagregatelor structurale) şi aparitia proceselor de crustificare, compactare de suprafaţa, eroziune eoliana cu efecte grave asupra germinatiei şi rasaririi culturilor agricole şi a dezvoltării lor, mai ales, în primele stagii de vegetatie. Aceste efecte negative pot fi reduse prin introducerea ingrasamintelor verzi, a mulciului vegetal, a culturilor ascunse, a unei rotatii adecvate a culturilor corelata cu specificul local.
    * Protejare şi conservare a habitatului sau mediului de viaţa al speciilor salbatice
    În zonele agricole, speciilor de animale şi plante salbatice trebuie să li se rezerve spatii suficiente de habitat natural, care nu vor fi cultivate. Marginile de drum, canalele de drenaj şi de irigatii, haturile, zonele umede, pajistile şi fanetele, pasunile, curtile din jurul caselor, malurile şi indiguirile apelor curgatoare şi ale lacurilor, valcelele şi crangurile, pot contribui la îmbunătăţirea şi pastrarea habitatului natural al diverselor forme de viaţa.
    * Protectia tuturor speciilor trebuie garantata.
    Protectia speciilor salbatice, precum şi a celor domestice sau a plantelor cultivate reprezinta condiţia fundamentala pentru asigurarea biodiversitatii. Masurile de protecţie a speciilor şi a mediului sunt valabile şi se aplică începând cu gospodariile individuale până la marile exploatatii agricole.
    * Protectia şi conservarea bogatiilor naturale, culturale, istorice
    Ca şi alte tari, România are o indelungata istorie în ceea ce priveste evolutia socio-economica şi demografica. Schimbările permanente, uneori dramatice, au avut impact puternic asupra ecosistemelor naturale şi mediului înconjurător.
    Padurile au fost exploatate nerational, fără a mai fi regenerate corespunzător; pajistile, fanetele şi pasunile naturale nu au fost supuse programelor de protecţie şi conservare.
    De asemenea, trebuie conservate corespunzător ecosistemele naturale în care sunt pastrate vestigii istorice şi culturale, marturii vii ale istoriei milenare a poporului român.
    3.3. Principii şi recomandari ale codului de bune practici agricole

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În agricultura, este necesar să fie cunoscute şi respectate acele mijloace şi practici care │
│asigura conservarea biodiversitatii indiferent de aria desfăşurării activităţilor. Aceste │
│mijloace şi practici sunt, în mare parte, accesibile tuturor fermierilor şi agricultorilor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    3.3.1. Curtea şi livada gospodariei individuale
    6. Gospodaria individuala, curtea şi livada constituie un sistem unitar care la randul sau face parte dintr-un sistem natural mai extins şi mai complex.
    Se pot realiza condiţii corespunzătoare pentru viaţa micilor mamifere, a reptilelor, pasarilor şi insectelor în prezenta activităţii umane, cu ajutorul unor măsuri şi mijloace simple, pe care oricare fermier şi producător agricol le poate aplica, astfel:
    * se va evita asfaltarea aleilor şi potecilor, ca şi folosirea altor materiale impermeabile. Se recomanda acoperirea cu pietris sau pietruirea aleilor şi potecilor pentru a oferi un cadru ambiental placut şi în acelasi timp uscat şi propice din punct de vedere ecologic.
    * se va efectua acoperirea peretilor exteriori ai casei şi cladirilor auxiliare cu plante urcatoare şi crearea gardurilor vii din specii locale adecvate;
    * se vor amenaja adaposturi pentru păsări, proteja arborii batrani şi scorburosi;
    * se vor realiza platforme de compostare pentru reziduurile organice din gospodarie; compostul este un ingrasamant valoros şi în acelasi timp un excelent mediu de viaţa pentru o multime de animale mici şi insecte folositoare;
    * se vor cultiva pomi fructiferi, varietati de legume şi plante decorative traditionale specifice zonei şi evitarea introducerii în cultura a unor specii şi soiuri straine, neavizate sau chiar interzise (de ex. soiuri, hibrizi modificati genetic);
    * se va imbunatati şi conserva flora spontana a pajiştilor, evitand cosirea repetata.
    3.3.2. Campurile
    7. Terenurile agricole cultivate constituie un mediu specific unde speciile de plante dominante sunt inlocuite cu regularitate. Numărul speciilor cultivate este limitat.
    De aceea, din punct de vedere al biodiversitatii, se considera ca au o mare importanţa asa numitele practici agricole "prietenoase"; fermierii şi producătorii agricoli trebuie să aplice şi să respecte urmatoarele reguli:
    * evitarea efectuării araturilor timpurii (iarna-primavara) pe solul prea umed, care conduce la compactare, afectand modul de viaţa al organismelor care traiesc în sol;
    * folosirea cat mai redusa a masinilor agricole agresive (freze, grape, cultivatoare) pentru afanarea şi maruntirea solului, care pot afecta şi ucide organismele din sol;
    * aprovizionarea solului cu materiale organice reziduale, stimuland activitatea benefica a diferitelor organisme care traiesc în sol, mai ales a ramelor;
    * efectuarea lucrărilor solului cat mai devreme posibil pentru a permite animalelor salbatice sa revina în habitatul lor natural;
    * cositul şi seceratul să se efectueze de la mijlocul campului spre margini; aceste operaţii trebuie să fie efectuate cat mai tarziu posibil pentru a evita uciderea puilor şi animalelor tinere; masinile de recoltat să fie dotate cu dispozitive de alarma pentru indepartarea animalelor;
    * pastrarea de spatii necultivate între cele cultivate (haturi).
    3.3.3. Pajisti, fanete şi pasuni
    8. Pajistile, pasunile şi fanetele sunt considerate ecosisteme naturale şi se constituie ca elemente dominante ale mediului rural cu o mai mare diversitate biologica decat zonele cultivate, mai ales dacă sunt în regim natural.
    În România, aceste ecosisteme au o mare pondere, având în vedere ca numai în zona montana exista 3,2 milioane ha terenuri agricole, din care aproximativ 2,5 milioane ha sunt pajisti naturale.
    9. Este necesar să se cunoasca faptul ca în special în zona montana şi de deal aceste ecosisteme sunt deosebit de sensibile şi fragile. Solurile prezinta aciditate naturala, care influenţează considerabil compozitia florei naturale furajere.
    10. O buna practica agricola, cu ratiuni economice şi de mediu, o reprezinta dezvoltarea pasunatului cu animalele la munte, în timpul verii, la stani şi vacarii, şi de asigurare a iernatului în cadrul fermelor proprii, având ca hrana de baza fanurile naturale, multiflorale. Ovinele ca şi caprinele, asigura imprastierea uniforma a dejectiilor eliminand transportul la distanta. Forma de capsula a balegarului provenit de la aceste specii asigura fermentarea anaeroba, putrezirea şi trecerea în termen scurt spre mediu alcalin, atenuandu-se, în acest mod aciditatea naturala a solului, simultan cu aportul, în doze echilibrate, de substante organice. În acest mod se intervine şi în procesul de concurenta interspecifica dintre plante prin realizarea condiţiilor de crestere naturala a plantelor valoroase, furajere, multiflorale.
    11. În scopul protejarii acestor ecosisteme naturale şi a biodiversitatii, fermierul, crescatorul de animale trebuie să mai aplice urmatoarele măsuri:
    * sa nu efectueze fertilizari sau alte lucrari de întreţinere în pajisti şi fanete naturale, în perioada infloririi plantelor;
    * sa nu efectueze lucrari când solul este prea umed pentru a nu determina aparitia degradării solului prin compactare excesiva, cu numeroase consecinte negative şi asupra organismelor care traiesc în sol;
    * sa salveze şi sa protejeze arborii mari solitari şi arbustii existenti, deoarece pot asigura hrana şi adapost vietuitoarelor salbatice;
    * sa protejeze pajistile şi fanetele naturale, care se vor cosi doar dacă este necesar şi în nici un caz nu se vor ara; pasunile şi fanetele degradate se vor insamanta în solul nearat utilizand semanatori dotate cu brazdare adecvate;
    * sa lase, prin rotatie, suprafete necosite pe pajisti şi fanete; este indicat să se faca parcelari, şi la 3-4 ani o parcela să fie lasata necosita, pentru reinsamantare naturala;
    * să aplice cosire manuala unde terenul este prea umed şi, mai ales în luncile inundabile, unde este practic imposibila utilizarea masinilor agricole;
    * sa elimine pasunatul, atât pe pasunile imbatranite şi degradate, cat şi pe cele proaspat insamantate în scopul regenerarii;
    * sa nu admita pasunatul în paduri, pe coastele dealurilor acoperite cu arbusti sau alta vegetatie specifică, în zone protejate din jurul lacurilor şi raurilor, chiar dacă acest lucru nu este economic;
    * sa practice pasunatul cu numar redus de animale, în special oi şi capre, pe coastele dealurilor, pe pantele malurilor lacurilor şi raurilor, pe nisipuri, pe soluri calcaroase;
    * sa nu admita suprapăşunatul; este necesar să se asigure un raport optim între numărul de animale, suprafaţa şi calitatea pasunii;
    * trebuie ca vara, la stane, locul amenajat pentru muls şi innoptare, să fie schimbat la 3-4 zile pentru evitarea supraingrasarii terenului şi asigurarea ingrasarii uniforme (tarlire);
    * este necesar, ca pe faneata, primavara, imediat după topirea zapezii, balegarul bine putrezit să se imprastie cat mai uniform; odata cu aceasta operaţie se poate realiza şi suprainsamantarea cu seminte din specii de leguminoase sau graminee valoroase, cum este trifoiul alb, incorporate în masa fertilizantului natural;
    * să efectueze, anual, fertilizarea pasunilor şi fanetelor cu ingrasaminte organice naturale; pentru a evita acidifierea solului şi salbaticire florei (fenomen prezent numai în zona de munte) este necesar ca ciclul varat-iernat sa nu fie intrerupt, şi sa practice o incarcatura echilibrata de animale la unitatea de suprafaţa;
    * trebuie să evite fertilizarea cu balegar care contine rumegus utilizat ca asternut pentru animale datorita aciditatii pe care acesta o determina;
    * atunci când foloseşte cositul mecanizat, sa evite ranirea animalelor şi pasarilor, care adesea, se ascund în zonele necosite, prin începerea cositului de la mijlocul campului spre margini şi prin dotarea utilajelor cu dispozitive de alarma.
    12. Având în vedere deficitul de vegetatie forestiera, mai ales, în zona de campie şi deal din arealele de pajisti şi terenuri arabile, fermierul va aplica masurile:
    * reintroducerea arborilor şi arbustilor forestieri prin elaborarea amenajamentelor silvopastorale, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, pasunat şi odihnă a animalelor;
    * reglementarea incarcarii cu animale în functie de productivitatea pasunilor, pentru a evita transferul pasunatului în padure şi interzicerea pasunatului pe ploaie;
    * imbinarea intereselor agro-silvoculturale prin crearea de culturi silvice ca rezerva nutritiva pentru animale (frunzare) în situaţii extreme de criza (secete catastrofale);
    * folosirea alternativa a pajiştilor: 1-2 ani pasune şi 1-2 ani faneata, iar în perioada utilizarii ca faneata se va realiza şi plantarea speciilor forestiere;
    * sa salveze şi sa protejeze arborii mari solitari şi arbustii existenti pe terenurile arabile, deoarece pot asigura hrana şi adapost vietuitoarelor salbatice.
    3.3.4. Paduri
    13. Conservarea biodiversitatii pădurilor reprezinta condiţie esenţială pentru protejarea florei şi faunei salbatice, a unui mediu ambiental placut şi sanatos.
    În tara noastra, conservarea mediului forestier este absolut necesară, aceasta actiune fiind determinata de un anumite particularitati, care se referă la:
    * România are o suprafaţa redusa acoperita cu paduri (aproximativ 27%) şi neuniform distribuita în raport cu principalele forme de relief (munte, deal, campie);
    * numărul speciilor vegetale şi animale din padure este la un nivel redus, comparativ cu numărul total de specii vegetale şi animale existente în tara noastra, doar cca 200 de specii lemnoase şi 1000 de specii ierboase, faţă de 3500 de specii vegetale superioare;
    * speciile lemnoase salbatice exista aproape în exclusivitate doar în ecosistemele forestiere; de asemenea, în proportie dominantă (peste 60%) din speciile ierboase se gasesc doar în arboretele forestiere;
    * unele specii arborescente şi ierboase sunt amenintate cu dispariţia, cum ar fi: tisa, liliacul salbatic etc.;
    * în zona de campie exista pericolul izolarii genetice a unor specii ca urmare a fragmentarii masivelor forestiere.
    14. Protectia ecosistemelor forestiere este practic obligatorie şi impune luarea şi respectarea cu strictete a numeroase măsuri.
    Cele mai importante măsuri de protecţie se referă la:
    * limitarea promovarii unor specii de plopi negri hibrizi în zonele inundabile ale Luncii Dunarii şi luncile raurilor interioare şi extinderea speciilor de plopi şi salcii autohtone, care nu necesita fertilizare şi irigare;
    * respectarea zonarii functionale a pădurilor în concordanta cu conceptul dezvoltării durabile, indiferent de natura proprietăţii asupra pădurilor;
    * implementarea masurilor silviculturale care să aibă ca efect diminuarea şi chiar stoparea declinului pădurilor (de ex. uscarea arborilor);
    * extinderea ariilor forestiere protejate.
    15. Codul bunelor practici silvice se adreseaza în special proprietarilor particulari de padure care trebuie să contribuie la protectia şi conservarea fondului forestier.
    Cele mai importante măsuri care se impun acestora se referă la:
    * cunoasterea legislaţiei silvice în vigoare, în primul rand a Codului Silvic;
    * crearea unor centre de perfectionare continua a cunoştinţelor legate de padure şi rolul ei în economie, protectia mediului şi viaţa sociala;
    * asocierea micilor proprietari de padure în forme adecvate care să asigure gestionarea durabila a pădurilor;
    * crearea de către primarii (în cazul în care nu exista asociaţii ale proprietarilor de paduri) de pepiniere comunale proprii gospodarite cu ajutorul populatiei rurale, beneficiara a materialului vegetal lemnos.
    3.3.5. Zone rutiere, santuri şi canale
    16. Fermierii şi producătorii agricoli trebuie să protejeze fauna din preajma zonelor rutiere, a santurilor şi canalelor.
    Pentru aceste zone se recomanda să aplice urmatoarele măsuri:
    * de-a lungul cailor rutiere trebuie să existe garduri vii, copaci, arbusti, alei care să asigure habitat şi hrana pentru fauna sălbatică;
    * de-a lungul cailor rutiere, unde plantarea nu este posibila, trebuie să existe macar un sir de arbori naturali, arbusti sau vegetatie înaltă suculenta;
    * trebuie să evite cosirea santurilor şi canalelor din zonele rutiere înainte de cresterea puilor şi animalelor tinere, de exemplu până la sfârşitul lunii iulie;
    * este interzisa arderea ierburilor uscate.
    3.3.6. Ecosisteme acvatice
    17. Ecosistemele acvatice sunt formate din ape curgatoare şi stătătoare: balti, iazuri, lacuri, canale, santuri de scurgere, rauri etc., care contribuie la infrumusetarea ambientala şi la asigurarea habitatului multor specii ale florei şi faunei specifice.
    Pentru ocrotirea şi conservarea biodiversitatii acestor ecosisteme fermierul trebuie să:
    * creeze mici lacuri artificiale cu maluri inierbate, şi sa planteze arbori şi arbusti;
    * salveze, ocroteasca şi imbunatateasca vegetatia naturala de pe malurile apelor;
    * regularizeze albia raurilor, în fapt, a tuturor apelor curgatoare în regim autorizat.
    18. Trebuie sa pastreze, pe cat posibil, cursul natural al raurilor şi al altor ape curgatoare, asa cum a evoluat de-a lungul timpului, în echilibru cu mediul.
    19. Este necesar să efectueze refacerea canalelor naturale distruse şi sa refaca biodiversitatea acestor ecosisteme.
    3.3.7. Protejarea şi ameliorarea peisajului
    20. Pentru amenajarea şi ameliorarea peisajului în scopul mentinerii şi îmbunătăţirii echilibrului ecologic al peisajului se vor avea în vedere masurile urmatoare:
    * Utilizarea vegetatiei forestiere pe terenuri agricole din zona montana, deal şi podis.
    * Aplicarea în zona montana a masurilor preventive şi curative de imbunatatire terenului şi vegetatiei.
    21. Masurile preventive se aplică pe terenurile cu folosinţă agricola din microzone cu risc ridicat la eroziune (paraie, versanti cu panta mai mare de 35°, soluri superficiale, scheletice etc.), pe reteaua cadastrala etc., şi au în vedere, în primul rand, instalarea vegetatiei forestiere.
    22. Vegetatia lemnoasa va fi instalata sub forma de:
    - cordoane de arbusti sau arbori,
    - cordoane complexe de arbori şi arbusti,
    - perdele forestiere,
    - siruri de arbori.
    23. Metodele curative se aplică pe terenurile degradate prin eroziune, alunecari de teren, inmlastinare, reactivarea unor grohotisuri despadurite accidental (doboraturi de vant, incendii, defrisari etc.). O atenţie deosebită se va acorda terenurilor despadurite din zona jnepenisurilor unde pot apare fenomene grave ale deteriorării condiţiilor stationale.
    24. În zona de podis şi deal utilizarea vegetatiei forestiere se va face, ca şi în zona montana, prin metode preventive în scopul prevenirii şi evitarii degradării şi curative, pentru reconstructia ecologica a suprafeţelor deteriorate.
    Actiunea preventiva de utilizare a vegetatiei forestiere trebuie să tina cont, atât de existenta proprietăţii private asupra pamantului, cat şi de riscul potenţial ridicat al unor terenuri la actiunea distructiva a proceselor de eroziune, alunecari etc.
    25. Reteaua cadastrala trebuie să ramana scheletul de baza pe care să se dezvolte formatiunile vegetale lemnoase.
    Formatiunile vegetale lemnoase trebuie să fie formate din:
    * cordoane de arbusti;
    * siruri de arbori;
    * perdele forestiere.
    26. Microrelieful trebuie utilizat ca şi reteaua cadastrala; este vorba în primul rand de portiunile de teren cu panta foarte mare, de peste 30°- 35°, precum şi santuri şi ogase.
    27. În zona de campie, pentru refacerea şi conservarea biodiversitatii şi a condiţiilor de mediu fermierii şi proprietarii de teren trebuie să ia în considerare şi să respecte o serie de măsuri de baza.
    Aceste măsuri se referă la:
    * cultivarea şi întreţinerea arbustilor şi arborilor;
    * vegetatie lemnoasa nu va fi lipsita din nici o linie cadastrala;
    * intreprinderea unor acţiuni de supraveghere şi urmărire a evolutiei, a stării vegetatiei lemnoase din zona de campie, la intervale de 2-3 ani cu ajutorul imaginilor aeriene.

    IV. MASURI ŞI LUCRARI DE IMBUNATATIRE ŞI CONSERVARE A CALITATII SOLULUI

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Degradarea stării fizice a solului este definita prin distrugerea sa practic ireversibila │
│sau usor reversibila. În aceasta secţiune sunt prezentate procedee privind reducerea ori │
│prevenirea degradării fizice a solului. Nu sunt prezentate detaliat în acest Cod lucrarile │
│de drenaj şi de mentinere a acestora. Totusi, pe multe soluri, este important a ne asigura │
│ca aceste sisteme funcţionează eficient şi controlează apa din sol. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    4.1. Scurgeri de suprafaţa şi eroziune a solului
    28. Unii factori, deosebit de activi în poluarea apelor, sunt legati de extinderea ingrijoratoare a degradării solului, mai ales a eroziunii şi compactarii.
    Eroziunea este un proces geologic complex prin care particulele de sol sunt dislocate şi indepartate sub actiunea apei şi a vantului ajungand în mare parte în resursele de apa de suprafaţa. La aceste cauze se adauga şi activităţile umane, prin practicarea agriculturii intensive şi prin gestionarea defectuoasa a terenurilor agricole.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Este foarte important de retinut ca pe măsură ce creşte nivelul degradării terenului │
│agricol, fertilitatea solului se micsoreaza în aceeasi măsura, influentand negativ nivelul │
│recoltelor. Intensitatea eroziunii de suprafaţa (spalarea particulelor de sol prin siroire │
│difuza), este în functie de viteza de scurgere, care la randul ei depinde de marimea şi │
│lungimea pantei. Pe terenurile agricole situate în panta procesul este accelerat prin │
│efectuarea lucrărilor agricole pe directia pantei. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    4.2. Tasarea şi distrugerea structurii solului
    29. Definiţie:
    Tasarea (compactarea) solului este un proces fizic prin care are loc cresterea exagerata a masei de sol pe unitatea de volum.
    30. Clasificare:
    Compactarea solului este clasificata din două punct de vedere: a originii şi a localizarii sau adancimii la care se manifesta.
    În raport cu originea compactarea sau tasarea solului este naturala (primara) şi antropica (artificiala, secundara).
    31. Compactarea naturala este datorata factorilor şi proceselor care au condus la formarea solului, fiind specifică unor anumite categorii de soluri, adesea în cazurile respective se formeaza straturi sau orizonturi de sol foarte compacte, cel mai evident este orizontul Bt al solurilor argiloiluviale.
    32. Compactarea artificiala, antropica sau secundara este datorata, de regula, greselilor tehnologice din sistemul agricol: trafic exagerat şi nerational efectuat pe teren pentru lucrari agricole, hidroameliorative, transport, în special în condiţii inadecvate de umiditate a solului.
    Compactarea secundara sau antropica este specifică agriculturii intensive, puternic mecanizata, având tendinta de a se accentua odata cu cresterea gradului de mecanizare, adica a masei masinilor agricole, a presiunii din pneuri şi a intensitatii şi frecventei de lucrare a solului, fiind deosebit de importanţa pentru fiecare fermier.
    33. O importanţa deosebită în favorizarea acestui proces negativ o au unele elemente tehnologice ale sistemului de agricultura şi agrotehnica aplicata.
    34. În functie de adancimea la care se produce şi se manifesta, se distinge compactarea de suprafaţa şi de adancime, aceasta din urma, în cele mai multe cazuri este de origine primara, fiind localizata la adancime, relativ mare, peste 40 cm, ajungand la 50-60 cm.
    Introducerea în agricultura a masinilor grele cu masa mai mare de 10-20 taaxa, a condus la aparitia compactarii secundare pe cele mai fertile dintre soluri. Compactarea secundara de suprafaţa, se produce la adancime mai redusa, fiind corelata cu adancimea de lucrare a masinilor agricole.
    Cauze ale compactarii
    35. În ferma, compactarea antropica este favorizata de urmatoarele cauze:
    * folosirea rotatiilor de scurta durata: monocultura şi rotatia de doi ani grau-porumb;
    * absenta culturilor amelioratoare, cum sunt: leguminoasele perene (trifoi şi lucerna), ierburi perene (Lolium Multiflorim), etc.;
    * bilantul negativ al humusului şi altor elemente nutritive din sol, ca urmare a fertilizarii reduse, a absentei fertilizarii organice;
    * efectuarea lucrărilor solului în condiţii improprii de umiditate;
    * intensitatea, frecventa, lucrarea anuală la aceeasi adancime;
    * aplicarea necorespunzatoare a udarilor.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Intensitatea compactarii secundare sau antropice depinde de susceptibilitatea sau │
│vulnerabilitatea solului de a se compacta, care este determinata de: compozitia │
│granulometrica neechilibrata, de structura nestabila, de conţinutul redus de humus. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Starea de compactitate a solului, ca şi cerinţa de afanare, poate fi determinata pe baza cunoasterii gradului de tasare al solului, care permite şi stabilirea cerinței faţă de afanare.
    Efecte ale compactarii
    36. Tasarea sau compactarea solului, indiferent de origine, are o multitudine de efecte negative, atât asupra solului, altor resurse de mediu, cat şi a productivitatii fermei.
    Printre care cele mai importante şi cunoscute efecte negative sunt urmatoarele:
    - scaderea permeabilitatii solului la apa şi aer, şi cresterea riscului de exces de apa;
    - reducerea capacităţii de retinere a apei, şi a continutului de apa accesibila;
    - inrautatirea regimului aerohidric;
    - cresterea rezistentei la penetrare şi inhibarea dezvoltării sistemului radicular;
    - cresterea rezistentei la arat şi în consecinţa cresterea consumurilor;
    - degradarea agregatelor structurale ale solului: a formei, marimii şi stabilitatii lor;
    - calitate necorespunzatoare a araturilor şi a pregatirii patului germinativ.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Fertilitatea şi capacitatea de productie a solului, ca urmare a efectelor negative, scad │
│considerabil, uneori până la 50% comparativ cu solurile necompactate. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    37. Prevenirea compactarii antropice a solului se realizează de fermier prin adaptarea sistemului de agricultura, a agrotehnicii şi a lucrărilor mecanice astfel încât să fie reduse la minim efectele şi procesele negative.
    Fermierul, pentru reducerea şi chiar eliminarea cauzelor compactarii secundare, trebuie să respecte şi să aplice urmatoarele măsuri:
    * efectuarea lucrărilor solului la starea de umiditate optima;
    * eliminarea traficului în condiţii necorespunzatoare de umiditate;
    * folosirea unei sisteme de masini care să permită limitarea presiunii exercitate pe sol, prin: utilizarea pneurilor cu presiune scazuta, a senilelor, a rotilor duble, cresterea vitezei de lucru, reducerea presiunii de pneuri;
    * rotatii de lunga durata care să includa şi plante amelioratoare;
    * măsuri de crestere a bilantului humusului din sol prin fertilizare corespunzătoare, în special prin aplicare de ingrasaminte organice;
    * evitare a pasunatului excesiv.
    38. În raport cu starea de compactitate a solului, se pun doua probleme principale:
    * pe solurile necompactate se impun masurile, prezentate mai sus, tocmai în scopul prevenirii aparitiei compactarii secundare,
    * în timp ce pe solurile deja compactate, indiferent de cauze, se impune reducerea compactarii excesive.
    39. Reducerea compactarii excesive se poate realiza pe cale mecanica, prin lucrari efectuate la adancimea stratului compactat: scormonire, subsolaj pentru adancimea de 30-40 cm, şi scarificare (afanare adanca) la adancimi mai mari, care pot ajunge chiar la 60-70 cm pe solurile compactate în adancime.
    Trebuie sa retinem faptul ca astfel de metode mecanice de refacere a solurilor compactate au doar caracter temporar, fiind un remediu de scurta durata, intrucat solurile astfel afanate se vor recompacta destul de rapid, facand necesară revenirea periodica cu astfel de lucrari, şi ridicarea substantiala a costurilor. De aceea, cele mai bune şi eficiente rămân masurile preventive.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Definiţie: Structura solului este o caracteristica intrinseca, distincta, specifică solului, │
│extrem de complexa, de care depinde fertilitatea solului. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    40. Structura solului poate fi definita din punct de vedere pedologic şi agronomic:
    * pedologic prin modul de asociere a particulelor elementare în elemente (agregate) structurale, care au forma, marime şi grad de dezvoltare diferite;
    * agronomic prin ansamblul insusirilor fizice ce caracterizeaza capacitatea de retinere şi cedare a apei, patrunderea şi miscarea apei în profilul de sol, starea de asezare a solului, stabilitatea hidrica şi mecanica a agregatelor structurale ale solului, şi de regimurile fizice aferente (hidric, de aeratie, termic).

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Formarea structurii solului include un ansamblu de procese fizice, chimice şi biologice de │
│o deosebită complexitate, rol activ avandu-l argila, materia organica, hidroxizii de fier şi │
│de aluminiu şi carbonatul de calciu. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    41. Cauzele degradării structurii solului sunt grupate în două categorii majore: modificarea chimismului şi actiunile mecanice.
    Aceste două categorii de cauze constau în urmatoarele:
    * modificarea chimismului solului prin scaderea continutului de humus şi, în unele situaţii, prin alcalizare sau acidifiere, ca urmare a fertilizarii neechilibrate sau a irigarii cu apa necorespunzatoare;
    * actiunile mecanice directe ale lucrării excesive, ale lucrării la o stare de umiditate necorespunzatoare a solului, impactul direct cu picaturile de ploaie din precipitatii şi apa de irigatie, pasunatul excesiv.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Destructurarea reprezinta reducerea sau pierderea stabilitatii agregatelor structurale de │
│sol la actiunea apei şi a masinilor agricole, fiind unul dintre cele mai importante procese │
│fizice ale degradării solului. La randul sau, destructurarea este în fapt cauza care │
│genereaza numeroase alte procese negative sau a intensificarii celor existente. │
│Astfel, deteriorarea calităţii agregatelor structurale, adica: a formei, a porozitatii lor, │
│a stabilitatii hidrice, în special pe solurile cu folosinţă arabila, este de cea mai mare │
│importanţa deoarece, influenţează crucial caracteristicile hidrologice, permeabilitatea │
│solului pentru apa şi aer, stabilitatea şi configuratia spatiului macroporos. │
│Dintre procesele negative generate deosebit de importante sunt: crustificarea, baltirea apei │
│la suprafaţa, prafuirea şi colmatarea spatiului poros, eroziunea, compactarea, etc. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    42. Pentru prevenirea degradării structurii solului fermierul trebuie să aplice şi să respecte o multitudine de reguli şi măsuri.
    Regulile şi masurile pe care trebuie să le aplice fermierul se referă la:
    - efectuarea lucrărilor solului şi a traficului pe teren în condiţii de limitare la strictul necesar a numarului de lucrari şi a masei utilajului şi numai la umiditate corespunzătoare a solului;
    - utilizarea plugurilor specializate: pluguri cu latime de lucru variabila, pluguri oscilante, pluguri cu brazda în trepte;
    - utilizarea semanatorilor specializate, pentru însămânţare şi aplicare a ingrasamintelor direct în miriste;
    - repararea drumurilor de acces de suprafaţa cultivata;
    - reducerea combaterii mecanice a buruienilor, pe cat este posibil;
    - menţinerea în limite optime a reactiei solului şi a compozitiei cationilor schimbabili;
    - folosirea la irigatie de apa convenţional curata, de calitate;
    - structura de culturi variata, cu rotatii de lunga durata, în care să fie incluse şi plante amelioratoare;
    - favorizarea activităţii mezofaunei (ramelor);
    - evitarea irigatiei prin aspersiune cu aspersoare gigant, cu intensitate excesiva şi inlocuirea acesteia cu irigatia localizata;
    - marirea suprafetei de contact a rotii cu solul prin utilizarea pneurilor cu presiune mica, utilizarea pneurilor cu latime mare şi a rotilor duble.
    43. Degradarea chimica a structurii solului, provocata prin utilizarea gresita de ingrasamintelor, amendamentelor, poate fi eliminata prin respectarea planurilor de fertilizare, amendare în acord cu specificul solului şi cerinţele plantelor cultivate.
    44. În prevenirea degradării solului prin diferite procese fizice şi chimice o importanţa deosebită o are modul în care se efectueaza lucrarile de aratura.
    De aceea, fermierul, la executarea araturii trebuie să respecte urmatoarele reguli:
    * aratura va fi uniforma pe adancime, fără a se cunoaste trecerea de la o brazda la alta, realizandu-se când solul este la starea de umiditate optima, astfel ca brazda, indiferent de textura solului, să se reverse în urma plugului;
    * directia araturii va alterna în fiecare an;
    * araturile normale se efectueaza vara/toamna pentru însămânţări de toamna/primavara;
    * araturile adanci se efectueaza toamna pe solurile grele;
    * aplicarea lucrărilor de subsolaj, specifice solurilor afectate de compactare secundara, unor soluri acide, sau unde stratul arabil este subtire şi este nevoie de adancirea lui, fără intoarcerea brazdei;
    * desfundarea să se efectueze la înfiinţarea plantatiilor viticole şi pomicole.
    45. La efectuarea araturii fermierii mai trebuie să ia în considerare şi alte măsuri, pe care trebuie să le respecte în scopul protectiei solului, şi altor resurse de mediu împotriva degradării.
    Aceste măsuri practice se referă la:
    * după recoltare, dacă sunt prezente ploi puternice, furtuni, nu se efectueaza aratul.
    Chiar dacă se mai intarzie aceasta lucrare, solul trebuie mentinut acoperit cu mulci vegetal, fie cu paie sau resturi vegetale, fie prin menţinerea culturilor ascunse, acolo unde s-a utilizat aceasta tehnica;
    * pentru reducerea intensitatii mineralizarii este recomandat să se adopte tehnologia semanatului direct în miriste. De asemenea, se vor evita pe cat posibil araturile adanci, vitezele marite de lucru şi afanarea exagerata a solului prin scarificare;
    * pe terenurile în panta, araturile trebuie să urmareasca strict curbele de nivel, iar atunci când nu este posibil, cu o usoara inclinare şi pe distante scurte;
    * araturile vor urmări configuratia terenului şi se va tine seama ca acestea să fie paralele cu santurile şi canalele existente, mentinandu-se o bandă nearata în apropierea acestora;
    * cu toate ca araturile de vara au rol important în sporirea productiei, în zonele cu precipitatii abundente (peste 650 mm anual) şi bine distribuite, ca şi pe suprafetele irigate, este bine ca în terenul proaspat arat să se insamanteze o cultura acoperitoare sau cu rol de ingrasamant verde, care în toamna, fie ca se va recolta, fie se va marunti şi incorpora în sol; aceasta cultura va prelua nitratii din sol transferandu-i în biomasa vegetala usor mineralizabila, în care azotul prezent va fi ferit de levigare, iar în primavara, când temperatura solului va atinge 10°C, prin demineralizare treptata, va fi usor asimilabil de către plantele cultivate.
    4.3. Eroziunea

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Eroziunea solului consta în pierderea particulelor de sol prin actiunea apei şi vantului. │
│Riscul erozional trebuie minimalizat printr-un management adecvat. Adancimea de inradacinare │
│şi cantitatea de apa accesibila pentru plante se reduce. Aceste procese sunt şi mai intense │
│pe solurile subtiri unde roca este mai aproape de suprafaţa. │
│Intensificarea eroziunii conduce la pierderea treptata a stratului superficial de sol, a │
│particulelor fine de sol bogate în nutrienti şi la reducerea fertilitatii solului. │
│Eroziunea contribuie la cresterea riscului faţă de inundaţii prin intensificarea scurgerilor,│
│blocarea drenurilor şi canalelor de drenaj. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    46. Protectia solului împotriva eroziunii se poate realiza prin culturi agricole şi prin tehnologii agriculturale specifice.
    Tehnologiile impun cunoasterea de fermier a urmatoarelor aspecte:
    plantele cultivate
    Plantele cultivate în functie de rolul pe care-l au în protectia solului sunt clasificate în urmatoarele categorii:
    * foarte bune protectoare - graminee (specii de Lolium şi Dactylis) şi leguminoase perene (lucerna, trifoi, ghizdei);
    * bune protectoare - cereale paioase (grau, orz, ovaz, mei, iarba de Sudan etc.);
    * mediu protectoare - leguminoase anuale (mazare, mazariche, soia, lupin, fasole);
    * slab protectoare - culturi prasitoare (porumb, floarea soarelui, cartofi, sfecla de zahar, dovlecei, viţă de vie etc.);
    sistemele de culturi în functie de panta
    Pe terenurile cu pante de peste 10% se aplică sistemul de culturi în fasii cu benzi inierbate, a caror latime variaza în functie de panta:
    a) panta de 5% - 10% - latimea fasiei de 60-150 m;
    b) panta de 10% - 15% - latimea fasiei de 30-60 m;
    c) panta de 15% - 20% - latimea fasiei de 20-30 m;
    d) panta de peste 25% - latimea fasiei de 20 m.
    Pe terenurile situate în panta, atunci când nu este posibila inierbarea permanenta, se poate practica cultura în fasii alternate de plante bune şi foarte bune protectoare cu benzi inierbate, pe lungimea curbelor de nivel. Terenul va fi protejat prin valuri de pamant, agroterase, banchete netede sau garduri de nuiele.
    * a lucrărilor speciale de protecţie pe terenuri cu panta mare
    În zone secetoase, cu pante de peste 15%, lungi şi uniforme şi cu soluri având textura medie se realizează valuri de pamant la diferite distante, iar pe pante de peste 20% se construiesc agroterase.
    * a aportului de ingrasaminte organice şi resturi vegetale
    Pentru ameliorarea solului şi refacerea stratului de humus, se va aduce un aport de ingrasaminte organice, resturi vegetale, ingrasaminte verzi. Şi în acest caz, practicarea culturilor ascunse este foarte utila.
    * a evitarii unor lucrari superficiale agresive
    Pe solurile supuse eroziunii şi pe cele vulnerabile se va evita dezmiristirea cu grape cu discuri şi cu masini de frezat solul.
    * a practicarii sistemelor speciale de protecţie
    Terenurile agricole supuse eroziunii eoliene vor fi protejate de perdele forestiere şi garduri vii, în scopul limitarii transportului particulelor de sol şi a depunerii acestora ca sedimente în ape.
    * a interzicerii taierilor şi defrisarilor
    O practica extrem de dăunătoare o constituie taierea pădurilor şi defrisarile precum şi ararea pasunilor permanente şi a fanetelor. Inevitabil, aceste terenuri vor pierde azotul din sol şi se vor degrada rapid.
    47. Fermierul, în scopul prevenirii şi combaterii eroziunii solului pe terenurile arabile inclinate trebuie să respecte cu strictete o serie de măsuri.
    Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le respecte fiecare fermier se referă la:
    * executarea lucrărilor şi semanatul culturilor prasitoare pe curbele de nivel;
    * folosirea gunoiului de grajd bine fermentat şi a ingrasamintelor verzi;
    * practicarea pe curbele de nivel de culturi în fasii cu latimi în functie de panta;
    * practicarea culturilor în fasii, intercalate cu benzi permanent inierbate, orientate pe curbele de nivel sau cu o abatere de 3-5%;
    * practicare de asolamente speciale cu plante protectoare;
    * înfiinţarea plantatiilor antierozionale sub forma de perdele de 10-15 m latime, orientate pe curbele de nivel, la pante de 20-25%;
    * efectuarea lucrărilor adecvate de imbunatatiri funciare.
    48. În plantatiile viticole, în scopul prevenirii şi combaterii eroziunii solului, fermierul trebuie să puna în aplicare mai multe măsuri.
    Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le aplice fermierul se referă la:
    * orientarea randurilor de viţă de vie pe curbele de nivel şi executarea lucrărilor agrotehnice de întreţinere în acelasi sens;
    * executarea de biloane pentru retinerea apei pe versantii cu panta lina şi uniforma;
    * executarea de biloane inclinate pentru dispersarea şi evacuarea apei;
    * realizarea benzilor inierbate pe versantii cu pante uniforme;
    * realizarea de canale de coasta de nivel sau inclinate, cu debusee naturale sau artificiale de evacuare a apelor, în functie de panta şi tipul solului;
    * înfiinţarea unor benzi de arbusti fructiferi pe panta din amonte a drumurilor orientate pe curbele de nivel;
    * realizarea, prin desfundare a terenului, pe pante de peste 25%, a teraselor cu platforma orizontala, consolidate prin inierbare sau cu brazde de iarba;
    * realizarea de terase cu platforma orizontala sau inclinata, cu taluze consolidate în ziduri din piatra.
    49. În plantatiile pomicole, în scopul prevenirii şi combaterii eroziunii solului, fermierul trebuie să puna în aplicare mai multe măsuri.
    Cele mai importante măsuri pe care trebuie să le aplice fermierul se referă la:
    * orientarea randurilor de pomi pe curbele de nivel şi executarea araturilor pe aceasta direcţie;
    * în plantatii tinere, în zonele umede şi acolo unde exista soluri mai fertile, se vor intercala între randurile de pomi culturi de plante bune şi foarte bune protectoare;
    * realizarea de benzi inierbate pe versantii cu pante uniforme, la distante diferite, în functie de panta;
    * inierbarea intregii suprafete, cu realizarea lucrărilor solului doar în jurul pomilor;
    * realizarea canalelor de coasta pentru evacuarea apelor, de la pante de peste 10%, în regiunile umede;
    * executarea manual sau mecanic de terase continue cu platforma orizontala;
    * în cazul terenurilor framantate cu soluri grele şi pante de peste 15%, precum şi cele usoare sau mijlocii şi inclinate, se vor realiza terase individuale orizontale.
    4.4. Solurile fermei

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Solul este bunul cel mai de pret al fermierului. Cunoasterea solului din cadrul fermei, │
│alaturi de aplicarea bunelor practici de pregatire şi cultivare a terenurilor agricole, │
│conduce, atât la cresterea cantitativa şi calitativa a productiei agricole, cat şi la │
│reducerea riscurilor degradării solului prin diferite procese. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    50. Oricare tip de sol este vulnerabil la degradare, mai ales atunci când este luat în cultura. Lipsa unei planificari a activităţilor sau lucrarile excesive pot conduce la degradare prin destructurare, crustificare, compactare a solului.
    Aceste procese împiedica rasarirea rapida şi uniforma a plantelor, prin degradarea spatiului poros, a condiţiilor de aeratie şi aprovizionare cu apa, limiteaza dezvoltarea masei radiculare, şi în consecinţa a plantelor cultivate. Apoi, compactarea solurilor favorizeaza procesele de scurgere de suprafaţa, prin reducerea permeabilitatii solului la apa, a infiltrarii apei în sol. Intensificarea scurgerilor de suprafaţa provoaca eroziunea solului, poluarea cursurilor de apa, reducerea biomasei. Riscul spalarii de suprafaţa şi a eroziunii solului este amplificat în cazul solurilor sarace în materie organica, în absenta culturilor protectoare, şi pe terenuri cu pante lungi, abrupte.
    51. De aceea, ameliorarea şi conservarea stării structurale a solului aduc o serie de beneficii directe şi indirecte în folosul fermierului, în protectia resurselor de mediu, cum sunt:
    * lucrari mai usoare ale solului;
    * favorizarea rasaririi şi inradacinarii plantelor prin îmbunătăţirea regimului aerohidric, şi a capacităţii de retinere a apei;
    * reducerea riscurilor de eroziune a solului şi a scurgerilor de suprafaţa;
    * reducerea baltirii apei la suprafaţa;
    * cresterea productiei, a calităţii şi productivitatii culturilor agricole.
    52. Pentru realizarea acestor beneficii fermierul trebuie:
    * sa cunoasca bine solul din cadrul fermei, şi mai ales factorii limitativi ai acestuia;
    * sa evite pierderea structurii solului printr-o reala şi optima planificare a: lucrărilor solului, a infiintarii culturilor şi întreţinerea acestora, modului de recoltare;
    * să aplice numai acele practici care evita perpetuarea problemelor şi care duc la eliminarea acestora;
    * sa inspecteze cu regularitate terenurile agricole, să se monitorizeze prin indicatori specifici starea actuala a solurilor.
    4.4.1. Identificarea şi cunoasterea tipurilor de sol: cartarea pedologica
    53. Pentru o ferma performanta cartarea pedologica este absolut necesară. Dacă un astfel de studiu nu se poate efectua, atunci, cel puţin, trebuie apelat la institutii de specialitate, pentru a folosi posibilele materiale informative existente.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Azi nu se mai poate practica nicio forma de agricultura performanta (conventionala, │
│conservativa, organica, ecologica, de precizie) fără cunoasterea resurselor edafice. Mai mult│
│decat atât, trebuie cunoscuti factorii limitativi care impun alegerea şi practicarea anumitor│
│tehnologii de cultivare a plantelor, a plantatiilor viti-pomicole. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    54. Pentru a obtine cele mai bune performante de la un sol este necesar şi important să fie cunoscute şi înţelese, cel puţin caracteristicile fundamentale ale acestuia, care determina alegerea sistemului sau a componentei tehnologice corespunzătoare.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Unele dintre proprietăţile solului, cum sunt: grosimea activa a profilului de sol, volumul │
│edafic util şi textura pot fi variabile în cuprinsul fermei şi în profilele pedologice. │
│În acelasi timp, aceste caracteristici au un grad ridicat de stabilitate, fiind extrem de │
│dificil de modificat, astfel ca sunt considerate ca factori limitativi sau restrictivi ai │
│productiei agricole, şi toate tehnologiile trebuie să li se adapteze. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Alte proprietăţi, cum sunt: stabilitatea hidrica a agregatelor structurale de sol, reactia, starea de asezare, conţinutul în macronutrienti, etc., au caracter dinamic înregistrând modificari insemnate prin aplicarea sistemelor tehnologice de cultivare a solului, dar în acelasi timp pot fi şi mai usor dirijati, modificati, ameliorati.
    55. Minimum de proprietăţi ale solului pe care trebuie se le cunoasca fermierul se referă la:
    * textura sau compozitia granulometrica a solului;
    Aceasta reprezinta distributia procentuala a particulelor minerale: de nisip, praf şi argila. Fermierul, de ex., trebuie să stie ca solurile nisipoase sunt mult mai predispuse la compactare şi eroziune decat cele argiloase sau lutoase, pe când solurile argiloase sunt mai vulnerabile la excesul de apa.
    * starea de asezare sau de compactitate, adica asezarea mai laxa sau mai compacta a particulelor primare, a micro şi macro formatiunilor structurale în masa solului;
    Fermierul trebuie să cunoasca starea de compactitate a solurilor raspandite în ferma intrucat aceasta îi permite să aplice masurile mecanice necesare pentru ameliorarea rapida.
    * capacitatea de friabilitate sau de maruntire a solului;
    Aceasta caracteristica arata măsura în care solul, prin actiunea masinilor agricole se sfarama, se desface în formatiuni structurale din ce în ce mai mici; cu cat un sol este mai friabil cu atât se lucreaza mai usor.
    * sistemul radicular al plantelor;
    Masa radiculara poate indica dacă un sol are, în ansamblul sau, caracteristici favorabile: astfel dacă acesta penetreaza în profunzime şi se ramifica bine, atunci solul este de calitate; dacă se dezvolta incet şi pe orizontala, atunci predomina anumiti factori sau procese limitative, de ex., compactarea secundara de suprafaţa.
    * conţinutul de materie organica din sol;
    Materia organica din sol influenţează productivitatea, structura solului şi capacitatea acestuia de retinere a apei, etc., culoarea solului în stratul superficial poate fi un indicator aproximativ, dar sunt necesare determinari de laborator pentru aprecierea precisa.
    * culoarea solului;
    Culoarea solului constituie un indicator pentru capacitatea naturala de drenaj şi aerare a solului. Un profil cenusiu, galben şi pestrit indica faptul ca solul este favorabil fenomenului de baltire şi este lipsit de oxigen, pe când un sol brun este drenat liber.
    * flora şi fauna din sol.
    Flora şi fauna din sol reprezinta un indicator biologic deosebit de important. De ex. prezenta ramelor, care contribuie la formarea unor agregate structurale zoogene specifice (coprolite), imbunatatind prin activitatea lor mecanica de deplasare, ingerare şi eliminare a solului, procesele de aeratie şi infiltrare a apei, reprezinta un indicator practic al unui sol care ofera un mediu prielnic de crestere şi dezvoltare a vegetatiei.
    56. Starea solului la un moment dat se poate constata şi evalua, intr-o primă faza, prin respectarea unor reguli, relativ usor de urmat de către fermier şi efectuarea unor observatii şi determinari foarte simple.
    Astfel fermierul trebuie să intreprinda actiunile urmatoare:
    * verificarea periodica a solului în diferite puncte stationare ale fermei;
    * identificarea degradării solului şi a capacităţii de drenaj a acestuia se va putea realiza într-un profil de sol; se va verifica dacă solul se desface în formatiuni structurale de diferite forme şi marimi, se va determina starea de inradacinare a culturii şi respectiv culoarea solului;
    * va verifica starea de compactitate pe adancimea profilului de sol cu ajutorul unui cutit. Exista asa numitele, penetrometre de buzunar, instrumente deosebit de simple, ce pot oferi o informatie suficient de exacta, prin simpla introducere a lor în peretii profilului de sol, la diferite adancimi. Intr-un sol compact, se simte duritatea acestuia, pe când într-un sol friabil, bine structurat cutitul patrunde cu usurinta, penetrometrul ofera şi posibilitatea aprecierii gradului de compactitate;
    * va aprecia principalele clase texturale ale solului, cu oarecare precizie, aceasta operaţie, se poate efectua direct pe teren, prin examinarea atenta a solului. Metoda cuprinde examinarea organoleptica a solului cu ochiul liber sau cu lupa şi prin pipait a solului uscat şi a celui umezit până la consistenta plastica. Operatia principală consta în modelarea solului, framantarea în palma şi între degete a solului umezit. Se incearca succesiv să se formeze mici sfere, printr-o miscare circulara în palma, suluri prin miscare în sus şi în jos, între palme, inele prin rularea peste deget a sulurilor, sau panglici prin presarea şi netezirea între degetul mare şi aratator a sulului. De ex., la cele doua extremitati sunt situate solurile nisipoase care sunt aspre, nu au plasticitate, nu se modeleaza, şi respectiv solurile argiloase care sunt alunecoase, foarte plastice, se modeleaza cu usurinta şi formeaza bile sau sfere, suluri, inele şi panglici lucioase; solurile cu textura mijlocie ocupa o pozitie intermediara între aceste doua extreme.
    * va inregistra adancimea la care se descopera stratul compactat şi se va măsura grosimea acestuia;
    * va identifica dacă sunt prezente ramele, fiind un foarte bun indicator al stării de sănătate, de fertilitate a solului; cu cat acestea sunt în cantitate mai mare cu atât solul prezinta, în ansamblu, o stare structurala şi aprovizionare cu materie organica mai buna;
    * va observa cu atenţie suprafaţa solului pentru a identifica posibile neuniformitati;
    * se verifica dacă culturile sunt bine inradacinate.
    4.4.2. Prevenirea degradării structurii solului
    57. Anumite lucrari agricole desfăşurate pe un sol nepotrivit pot conduce la destructurare, aducand daune mediului înconjurător, necesitand cheltuieli sporite pentru ameliorare, pentru refacere.
    58. Degradarea structurii solului se produce datorita compactarii, lucrărilor în exces şi a saraturarii. Aceasta poate determina scaderea productivitatii şi cresterea riscului de producere a eroziunii solului.
    59. Modul de lucru şi desfăşurarea la momentul optim a lucrărilor agricole ale solului sunt hotaratoare pentru conservarea stării structurale a oricărui sol cultivat.
    60. Sunt necesare cateva elemente esentiale, ca: abilitate, rabdare dar şi utilaje agricole corespunzătoare pentru:
    * a asigura conservarea friabilitatii solului (capacitatea de a se desface în formatiuni structurale de diferite marimi) şi usurinta de fi lucrat;
    * a asigura apa, aerul, nutrientii necesari şi o activitate biologica optima, toate în sprijinul dezvoltării armonioase a vegetatiei;
    * prevenirea şi evitarea pierderilor de sol, de seminte, de ingrasaminte şi de pesticide;
    * evitarea lucrărilor repetate şi în exces;
    * reducerea chiar eliminarea scurgerilor de suprafaţa, a eroziunii care pot provoca inundarea cailor de acces, a proprietăţilor invecinate, dar şi poluarea şi colmatarea apelor de suprafaţa.
    61. În scopul prevenirii şi evitarii degradării solului este necesar să se respecte, cel puţin, cateva reguli deosebit de importante, care se referă la:
    * evitarea efectuării lucrărilor agricole pe solurile prea umede chiar dacă acestea sunt bine structurate;
    * evitarea traficului pe terenurile umede;
    * evitarea formarii santurilor, urme adanci produse de rotile masinilor agricole, prin reducerea trecerilor repetate;
    * practicarea lucrărilor conservative în acord cu indicatorii de pretabilitate a solului şi terenului.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│"Lucrarea conservativa" a solului este o expresie generica, care se referă la o multitudine │
│de metode de lucrare, de la semanat direct, până la afanarea şi mobilizarea intregului │
│profil de sol, excluzand intoarcerea brazdei şi arderea miristii, permitand menţinerea │
│resturilor vegetale pe suprafaţa solului sau aproape de suprafaţa solului şi/sau pastrarea │
│afanata şi granuloasa a suprafetei solului, în scopul reducerii eroziunii şi a îmbunătăţirii │
│relatiilor solului cu apa. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    * cultivarea ierburilor perene frecvent în cadrul rotatiei culturilor;
    * realizarea unui pat germinativ mai grosier pentru a reduce scurgerile de suprafaţa;

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│* lucrarile solului, ca şi operaţiile de recoltare şi transport, sa nu fie efectuate pe │
│ soiurile umede decat în acord cu specificul de lucrabilitate şi traficabilitate al │
│ tipului de sol; intrarea pe solul umed este exclusa; │
│* aplicarea ingrasamintelor organice şi folosirea plantelor amelioratoare în asolamente de │
│ lunga durata trebuie să devina componente obligatorii ale sistemului tehnologic agricol; │
│* este interzisa circulatia masinilor agricole pe solurile afanate, care lasă urme adanci ce │
│ favorizeaza procesele erozionale de suprafaţa; în acest caz se vor utiliza utilaje agricole│
│ cu anvelope speciale de mare balonaj, iar numărul de treceri se vor reduce la minimum; │
│* nu este recomandata pregătirea prin numeroase lucrari superficiale a patului germinativ, │
│ deoarece determina pulverizarea agregatelor structurale de sol. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    62. Pastrarea covorului vegetal care protejeaza solul împotriva eroziunii pe terenurile arabile, pe terenurile recent defrisate.
    63. Culturile agricole în primele faze de vegetatie pot fi afectate de pierderea solului din jurul radacinilor (prin procesul de spalare) sau prin ruperea şi detasarea lor în atmosfera odata cu particulele de praf datorita eroziunii eoliene.
    În astfel de condiţii culturile agricole trebuie reinsamantate, ceea ce înseamnă costuri suplimentare şi risc crescut de pierdere sau reducere severa a recoltei urmatoare. Pot fi necesare lucrari suplimentare pentru uniformizarea suprafetei solului. De asemenea, curatirea canalelor, drenurilor de sedimente devine costisitoare;
    64. Apele de suprafaţa pot fi contaminate de către sedimente, nutrienti, pesticide care se gasesc în solul erodat.
    65. Lacurile de agrement dar şi cele destinate cresterii peştelui pot fi sever degradate prin depuneri de sedimente.
    Cazuri evidente au loc în imediata vecinatate a diferitelor lacuri de acumulare dar procese semnificative se pot produce şi în zonele de deal unde vegetatia este afectată prin pasunat excesiv, ori chiar în zonele cu lacuri, eleşteie piscicole sau recreative.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Eroziunea poate cauza probleme negative deosebite zonelor invecinate, chiar populatiilor │
│locale; de exemplu prin inundaţii, prin depozitarea sedimentelor pe arterele de circulatie, │
│ori pe proprietăţile invecinate. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    66. Fiecare fermier, detinator de teren are obligaţia de a lua toate masurile necesare pentru prevenirea eroziunii, iar dacă s-a produs deja, atunci trebuie intreprinse lucrari pentru a inlatura orice sedimente depozitate.
    67. Chiar şi simplele scurgeri de suprafaţa - fagasele - pot deveni foarte importante.
    De asemenea, chiar dacă aceste scurgeri nu sunt cu particule de sol pot deveni dăunătoare, pot polua apa de suprafaţa cu nutrienti şi pesticide aflate în solutie sau atasate particulelor foarte fine. Scurgerile de la crescatoriile de animale pot avea efecte similare.
    4.5. Eroziune prin apa

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Eroziunea prin apa duce în aceeasi măsura la pierderea solului de pe terenurile arabile │
│situate pe panta, ca şi de pe terenurile care sunt alternativ sub folosinţă la arabil şi │
│apoi cultivate cu plante perene dacă sunt situate pe pante. Procesele erozionale se produc │
│atunci când cantitatea de apa din precipitatii este mai mare decat cea pe care o poate │
│absorbi solul. Evenimentele climatice care provoaca scurgeri nu sunt atât de rare pe cat se │
│crede. Exista un risc semnificativ al proceselor erozionale de suprafaţa - ogase şi rigole - │
│care se produc pe terenurile susceptibile atunci când cad peste 15 mm precipitatii/zi sau │
│peste 4 mm/ora. Eroziunea moderata se produce pe solurile nisipoase, usor lutoase atunci │
│când cad ploi puternice, pe terenuri în panta, cu infiltratie redusa. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    68. Eroziunea poate fi sub forma unor simple scurgeri ce conţin particule fine de sol sau poate deveni mult mai serioasa prin formarea ogaselor şi rigolelor.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În tara noastra procesul erozional s-a intensificat, cu precadere, din pacate în ultimii ani │
│ca urmare, atât a exploatarii nerationale a fondului forestier dar şi a fondului funciar şi │
│a aplicarii unui sistem tehnologic total necorespunzator în special pe terenurile aparţinând │
│gospodariilor mici şi mijlocii. │
│Eroziunea prin apa s-a intensificat mai ales datorita cultivarii prasitoarelor, urmelor ce │
│rămân pe sol în urma efectuării diferitelor operaţii din amonte în aval şi invers, │
│pregatirii unui pat germinativ fin şi indepartarii gardurilor vii şi altor bariere de │
│protecţie, înainte de efectuarea tuturor lucrărilor agricole, cu deosebire a araturii, ori │
│reinsamantarii pajiştilor care sunt situate pe pante ori în zone de campie de revarsare a │
│raurilor, trebuie avut în vedere posibilitatea producerii eroziunii. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    69. Pasunatul, chiar mai puţin intensiv în astfel de zone nu face decat sa stimuleze intensificarea proceselor erozionale.
    Pasunatul pe diguri de protecţie de pe lângă rauri este daunator; degradarea digurilor este inevitabila şi constituie o sursa importanţa de crestere a cantităţii de sedimente.


         Eroziunea prin apa poate apare în campurile cultivate în panta
       (preluata după Codul de Bune Practici Agricole, Protectia Solului
                          realizat în Marea Britanie)

    70. În zonele de risc pentru prevenirea eroziunii sunt necesare măsuri speciale elaborate şi planificate la nivel local, de ferma, de parcela, punctand zonele de risc ridicat la scurgere.
    Zonele cu relief neuniform, deluroase, muntoase, abrupte sau cu pante lungi sunt în mod special vulnerabile la procese erozionale, scurgerile acumulandu-se în vai. În zonele cu nivel ridicat de neuniformitate care sunt strabatute de vai inguste scurgerile se acumuleaza în cantitati apreciabile.
    71. Controlul apei drenate din zonele cultivate se efectueaza prin lucrari specifice de drenaj. Trebuie acordată atenţie speciala eliminarii sedimentelor care se acumuleaza în canale şi drenuri.
    Riscul erozional poate fi redus semnificativ printr-un bun management agricol.
    72. Evitarea lucrărilor sau reducerea numarului lor, lucrarea solului sau intrarea pe soluri umede sunt de cea mai mare importanţa.
    Pe solurile susceptibile la eroziune, compactarea de suprafaţa reduce abilitatea, capacitatea solului de a absorbi apa, aceasta determinand aparitia baltirii şi intensificarea eroziunii. Aceste procese negative ar trebui corectate înainte de semanat.
    73. Evitarea pregatirii unui pat germinativ fin care determina aparitia proceselor degradării fizice la suprafaţa: colmatare a spatiului poros şi crustificarea.
    Este necesar în aceste condiţii cresterea continutului de materie organica pentru prevenirea proceselor degradării fizice de suprafaţa.
    74. Pentru protectia solului la suprafaţa, acoperirea cu vegetatie este cruciala.
    Acolo unde riscul erozional este ridicat semanatul culturilor de iarna şi reinsamantarea culturilor ierboase este de mare importanţa. Cel puţin 25% din suprafaţa arabila ar trebui acoperita cu astfel de culturi, în astfel de situaţii, prasitoarele trebuie evitate.
    75. Spatiile destinate trecerii masinilor agricole pentru efectuarea tratamentelor chimice, chiar în cazul neprasitoarelor, se deschid numai după rasarirea plantelor.
    Dacă acest lucru nu este posibil, datorita managementului de cultivare al culturii respective, atunci în spatele rotilor masinilor agricole se recomanda un sistem de afanare superficiala, care să contribuie la reducerea compactarii zonei respective şi astfel a riscului erozional.
    76. Semanatul şi cultivarea plantelor, ca şi toate celelalte operaţii agricole pe terenurile care sunt situate în panta, să se efectueze doar pe curbele de nivel.
    Pentru agricultura mecanizata este de preferat ca la arabil să se utilizeze doar acele terenuri care au panta rezonabila.
    77. Pentru zonele care au terenuri în panta abrupta sau nivel ridicat de neuniformitate, doar efectuarea lucrărilor pe curbele de nivel nu sunt suficiente.
    În aceste zone, lucrarile agricole efectuate transversal pe curbele de nivel conduc la intensificarea proceselor de scurgere, cu deosebire pe urmele masinilor agricole. Pe terenurile cu panta mare acest risc este deosebit de mare.
    78. Culturile prasitoare, cu deosebire radacinoasele şi legumele nu sunt potrivite pentru terenurile situate în panta şi afectate de eroziune.
    79. Atunci când se foloseşte plugul reversibil şi se efectueaza aratura perpendicular pe panta se recomanda ca intoarcerea brazdei să se efectueze spre amonte pentru a reduce eroziunea şi deplasarea (alunecarea) lenta a solului.
    80. După efectuarea lucrărilor de recoltare, pentru protejarea solului la suprafaţa, este necesar ca resturile vegetale tocate sa ramana pe teren.
    81. Solul nu va fi pastrat "ca ogor negru sau curat de resturi vegetale". Aceasta măsura este recomandabila pentru toate solurile care sunt în folosinţă la arabil.
    Pentru aceasta, lucrarea de aratura cu intoarcerea brazdei poate fi inlocuita cu o lucrare superficiala de discuit sau o alta lucrare asemanatoare efectuata de exemplu cu cizelul (cunoscuta ca lucrare de conservare a solului). Astfel de practici au avantajul ca, de-a lungul anilor, conduc la cresterea continutului de materie organica în stratul superficial.
    82. Un pat germinativ mai grosier este mai puţin vulnerabil la procesele erozionale decat unul fin.
    83. După culturile semanate toamna, mai ales pe terenurile vulnerabile faţă de eroziune, şi în condiţii de umiditate ceva mai ridicata, nu este recomandata tavalugirea.
    84. În anumite condiţii sunt recomandate plante protectoare semanate în cultura ascunsa sau plante cum sunt: secara, mustarul, lupinul semanate toamna timpuriu.
    Astfel de plante sunt incorporate în sol primavara înainte de semanat printr-o aratura superficiala, şi ofera un foarte bun control pentru eroziunea eoliana şi prin apa pe solurile susceptibile la astfel de procese. Aceasta metoda poate reduce şi spalarea nitratilor.
    85. În perioada de iarna este de preferat ca solul să fie acoperit cu vegetatie (sa ramana nelucrat), deci ca miriste, porumbiste, sau acoperit cu mulci vegetal.
    Porumbistea nu ofera suficienta protecţie împotriva eroziunii şi din acest motiv, nu numai porumbul, dar şi alte prasitoare sunt evitate.
    86. Terenul pregatit pentru plantarea cartofilor (bilonat), dar în general patul germinativ pregatit pentru cultura legumelor prezinta risc ridicat faţă de eroziune.
    87. În condiţiile cultivarii legumelor abilitatea solului de a rezista proceselor degradării fizice, mai ales erozionale poate fi îmbunătăţită prin anumite cai.
    Una dintre cai o reprezinta biloanele realizate perpendicular pe directia pantei, şi sapand mici gropite între biloane de-a lungul brazdelor pentru a imbunatati absorbtia apei şi reducerea scurgerilor şi deci de a preveni procesele erozionale, metodele fiind eficiente, mai ales, la culturile irigate.
    88. Dacă irigarea este necesară, atunci aplicarea apei trebuie astfel realizata încât procesele de scurgere şi erozionale să fie evitate.
    Este necesar ca apa de irigatie să se aplice în acord cu cerinţele culturilor, sa nu se aplice în exces, sa nu se aplice norme de udare mari, iar dacă este aplicata prin aspersiune, atunci marimea picaturii este de preferat să fie cat mai redusa.
    89. Picaturile mari conduc rapid la dezvoltarea proceselor negative la suprafaţa solului cauzand mai ales: innamolirea, colmatarea spatiului macroporos, crustificarea datorita destructurarii agregatelor structurale.
    90. Dacă procesele de scurgere incep să apară se va renunta la irigatie sau se va trece la irigare localizata.
    91. Scurgerile prin conducte trebuie evitate şi apa trebuie drenata cu mare grija de la echipamentul deconectat.
    92. Dacă eroziunea prin apa este o problemă foarte severa, atunci este necesar să se aplice în prima urgenta urmatoarele măsuri:
    * crearea de benzi permanent inierbate, ca zone tampon pe terenurile situate în panta pentru reducerea scurgerilor şi colmatarea vailor şi apelor de suprafaţa;
    * modificarea structurii culturilor în rotatie, introducerea ierburilor perene, pastrarea acoperita cu resturi vegetale a suprafetei solului;
    * îmbunătăţirea hidrostabilitatii agregatelor structurale ale solului la suprafaţa prin aplicare de materiale organice (ingrasaminte organice, namoluri compostate, resturi vegetale, etc.), stabilizatori chimici (PAM, VAMA, POLINILIT) acolo unde este posibil;
    * construirea de mici digulete, gardulete de-a lungul curbelor de nivel.

       Micile obstacole în calea apei realizate pe curbele de nivel reduc
      scurgerea (preluata după Codul de Bune Practici Agricole - Protectia
                      Solului realizat de Marea Britanie)

    93. Benzile tampon sunt permanent inierbate cu ierburi cultivate sau cu vegetatie naturala. Acestea au un rol deosebit de important în prevenirea proceselor de scurgere şi astfel în patrunderea şi depunerea sedimentelor în apele de suprafaţa.
    Totusi, acestea, adesea nu reprezinta o solutie de lunga durata pentru reducerea poluarii apelor cu sedimente ori pentru reducerea levigarii nutrientilor şi altor agrochimicale. Acolo unde exista un proces erozional sever, sau scurgeri excesive, acestea pot fi diminuate pe alocuri prin realizarea unor canale preferenţiale de scurgere.
    94. Benzile tampon sunt cele mai potrivite şi eficiente pentru prevenirea scurgerilor excesive de apa pe terenurile situate în panta dacă intercepteaza aceste canale de scurgere; rezultate sunt obtinute dacă se planteaza benzi tampon cu arbusti (gard viu).
    95. Benzile inierbate sunt deosebit de eficiente în miscarea (spalarea) nitratilor şi atunci când panza de apa freatica este situata la mica adancime.
    Acesta nu este însă un caz frecvent, dar condiţiile de anaerobioza din terenurile saturate (cu exces de apa) pot fi îmbunătăţite prin benzile inierbate care pot contribui la reducerea concentratiei de nitrati prin procese de denitrificare. Acolo unde aceste benzi tampon sunt eficiente, latimea lor optima depinde de tipul de sol, climat, topografie şi aceasta ar putea fi cuprinsa între 2 şi 50 m.
    96. Latimea benzilor tampon este variabila de la un loc la altul depinzand de condiţiile locale, în cele mai multe cazuri aceasta latime este de 20 m minimum.
    În Uniunea Europeana s-a pledat pentru reducerea acesteia, astfel ca o latime de 2 până la 6 m poate fi considerata ca acceptabila.
    97. În anumite condiţii specifice, ierburile perene pot fi introduse în rotatiile culturilor arabile, chiar mai mult, se pot introduce benzi permanent inierbate sau impadurite.
    98. În cazuri speciale trebuie elaborate metodologii specifice, la nivel naţional, pentru zonele ce au nivel ridicat de vulnerabilitate la diferitele procese ale degradării solului.
    Dintre aceste procese, atenţie speciala trebuie acordată de fermier proceselor de: compactare, eroziune, poluare cu nitrati sau alte substante toxice, care trebuie să fie sub permanenta supraveghere, acestea devenind pe cat posibil zone cu un nou tip de habitat, incurajandu-se trecerea de la arabil la alte folosinte.
    99. Organizarea teritoriului ar trebui să permită ca zonele cu terenurile cele mai vulnerabile să fie protejate prin introducerea culturilor ierboase perene.
    100. Dacă un proprietar are un teren arabil impozabil, care este afectat de eroziune sau un alt proces grav al degradării solului, atunci exista posibilitatea de a-l trece la alta categorie. De aceea, trebuie consultati specialistii în domeniul respectiv.
    101. Atunci când se trece la impadurirea sau defrisarea unei zone este obligatoriu să se ia măsuri pentru evitarea procesele erozionale.
    102. Pentru a preintampina procesele de compactare determinate de către masinile de semanat (plantat) în special pe pante, pe solurile subtiri, pe solurile turboase, de fapt toate solurile care manifesta sensibilitate faţă de acest proces negativ, se vor pastra resturi vegetale sau alte materiale organice la suprafaţa solului, acolo unde este posibil. Atenţia va fi marita unde exista canale de irigatie, cai de acces, drumuri.
    103. Cresterea animalelor poate spori riscul erozional, mai ales al eroziunii prin apa, al compactarii de suprafaţa.
    Trebuie evitate practicile care determina calcarea excesiva a terenului, aceasta conducand la cresterea scurgerii şi eroziunii. Probleme pot aparea datorita urmatoarelor cauze:
    * numar prea mare de animale pe unitatea de suprafaţa, în special, în condiţii de umiditate ridicata a terenului;
    * pasunat intensiv în benzi şi în apropierea spatiilor de hranire din cursul iernii;
    * urme intense de animale sau masini agricole în apropierea cursurilor de apa sau zonelor naturale umede;
    * pasunat intens în apropierea cursurilor de apa, a malurilor, a digurilor;
    * acces necontrolat la cursurile de apa determinand erodarea malurilor.
    104. Pentru a controla accesul animalelor la cursurile de apa poate fi necesară ingradirea spatiului respectiv.
    Inspectoratele de Protecţie a Mediului trebuie să controleze astfel de zone şi să ofere asistenţa tehnica necesară pentru protectia mediului înconjurător.
    105. Cresterea suinelor, în regim liber, poate determina procese de compactare, scurgere, eroziune, spalare a nitratilor.
    Alegerea şi organizarea spatiilor pentru un astfel de pasunat este necesară pentru minimizarea riscului producerii oricăror procese de degradare. La amplasarea acestor spatii, trebuie să se ia în considerare panta, tipul de sol, precipitatiile.
    106. Pentru prevenirea proceselor degradării solului prin compactare şi mai ales, scurgeri, este necesară menţinerea cat mai uniforma a covorului vegetal; atunci când acesta începe să se degradeze animalele trebuie mutate intr-o alta parcela.
    107. Caile de acces ale vehiculelor trebuie astfel organizate încât urmele lor sa nu determine scurgeri.
    108. Procesele erozionale în zonele inalte (deal, munte) conduc la cresterea cantităţii de sedimente în apele curgatoare şi astfel la compromiterea inmultirii pestilor prin degradarea spatiilor pentru depunerea icrelor.
    109. Atunci când pasunatul excesiv poate determina sau provoca degradarea solului trebuie respectate cu strictete mai multe măsuri.
    Aceste măsuri se referă la:
    * reducerea incarcaturii de animale la suprafaţa, şi astfel a intensitatii de pasunat;
    * alegerea zonelor de hranire, ce nu vor fi localizate în apropierea cursurilor de apa;
    * oriunde sunt organizate spatii de hranire calcarea excesiva a terenului trebuie evitata indeosebi pentru prevenirea compactarii, eroziunii;
    * atenţie speciala acordată zonelor care sunt deja sub control;
    * protejarea zonelor predispuse la degradare prin stimularea regenerarii covorului vegetal. Pot fi necesare măsuri de protecţie a solului, chiar prin ingradire, până la refacerea completa a covorului vegetal.
    4.6. Eroziunea eoliana

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Eroziunea eoliana în mod normal afectează cu precadere solurile nisipoase, turboase, │
│prafoase mai ales dacă nu sunt acoperite cu vegetatie. Solurile arabile după semanat până la │
│rasarire şi la realizarea unui covor vegetal incheiat, de regula în sistemele tehnologice │
│convenţionale nu sunt acoperite cu vegetatie, nu sunt protejate, fiind expuse la actiunea │
│directa a diferitilor factori de risc. Dacă solurile sunt predispuse la eroziune şi sunt │
│cultivate, atunci sunt necesare măsuri de control, de protecţie. Pe terenurile cele mai │
│vulnerabile unele culturi agricole, mai ales prasitoarele, vor fi evitate. │
│Procesul erozional eolian poate fi redus prin micsorarea vitezei vantului la suprafaţa │
│solului, marind stabilitatea suprafetei solului şi imobilizand (fixand) particulele de sol │
│în agregate structurale stabile. │
│Măsuri curente pentru controlul acestui proces negativ sunt descrise în cele ce urmeaza. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    110. Pentru protectia solului împotriva eroziunii eoliene, ca şi pentru protectia culturilor agricole sunt necesare perdele de protecţie, pomi cultivati în randuri sau garduri vii.
    Perdelele de protecţie conduc la reducerea vitezei vantului cu până la 30-50%; cu cat distanta dintre perdeaua de protecţie şi terenul protejat este mai mica cu atât sunt mai eficiente. Se recomanda, însă, ca aceasta distanta sa nu fie mai mare de 20 de ori înălţimea perdelei de protecţie.
    111. Eficienta perdelei de protecţie depinde, de asemenea, de directia curentilor de aer, a vantului dominant.
    Informaţii utile privind frecventa, directia vanturilor care contribuie la declanşarea şi intensificarea acestui proces negativ pot fi obtinute de la serviciile meteorologice locale şi apoi se poate decide unde se vor amplasa aceste cordoane sau perdele.
    112. Perdelele de protecţie, de asemenea, au rol pozitiv important în menţinerea şi dezvoltarea unui mediu sanatos pentru animalele salbatice şi astfel de incurajare a biodiversitatii.

     Perdelele de protecţie reduc eroziunea eoliana (preluata după Codul de
     Bune Practici Agricole - Protectia Solului realizat de Marea Britanie)

    113. Culturile cerealiere de toamna, cum sunt: graul, secara, orzul, sau dintre plantele tehnice mustarul, pot fi folosite ca plante protectoare pentru perioada de iarna.
    114. Cultivarea de material saditor (pepiniera) intercalat cu plante de primavara contribuie, atât la protectia solului, cat şi a culturilor de primavara.
    115. Unele culturi de toamna, numite şi culturi de protecţie, pot fi incorporate primavara în sol printr-o lucrare superficiala sau uneori tratate chimic înainte de semanatul culturii de primavara.
    Sistemul este benefic în special pentru solurile nisipoase irigate sau pentru acele soluri cu textura prafoasa, sarace în materie organica şi care au un grad ridicat de vulnerabilitate la destructurare, mai ales când sunt intens lucrate pentru pregătirea patului germinativ.
    116. Procesele erozionale eoliene, acele "furtuni de praf" au consecinte negative directe nu numai asupra solului, dar şi altor componente ale mediului ambient, afectand vegetatia şi apele de suprafaţa prin depunerea particulelor de praf, şi nu în ultima instanţa viaţa oamenilor şi altor vietuitoare.
    117. Pe solurile turboase, şi acestea adesea afectate de eroziunea eoliana, semanatul mecanizat al paioaselor în benzi poate constitui o măsura fezabila de protecţie pentru culturile leguminoase care sunt semanate primavara timpuriu.
    118. Amendarea cu material argilos, ca măsura ameliorativa pentru cresterea continutului de argila a solurilor turboase nisipoase, constituie adesea o măsura posibila şi de lunga durata pentru protectia solului împotriva eroziunii eoliene, desi este destul de greoaie şi costisitoare.
    Aceasta tehnica devine practica şi economica dacă materialul necesar pentru amendare este cat mai aproape de zona solurilor ce urmeaza a fi amendate. Sunt necesare de la 300 la 1000 t/ha de material argilos pentru stabilizarea suprafetei unor astfel de soluri.

     Intercalarea materialului saditor cu plantele de primavara contribuie
     la diminuarea efectului eroziunii eoliene (preluata după Codul de Bune
       Practici Agricole - Protectia Solului realizat de Marea Britanie)

    119. Conţinutul de argila al solurilor nisipoase în stratul superior trebuie să ajunga la 8-10% pentru a fi eficient.
    Materialul argilos se lasă la suprafaţa o perioadă relativ indelungata pentru a fi expus actiunii factorilor şi proceselor naturale, mai ales, actiunii proceselor naturale de inghet-dezghet, umezire-uscare, înainte de a fi pregatit pentru semanat. Dacă după aplicarea materialului argilos solul este imediat prelucrat efectele benefice sunt reduse, practic sunt pierdute, în special dacă este arat adanc.
    120. O măsura destul de eficienta pentru controlul eroziunii eoliene o constituie aplicarea mulciului vegetal, la suprafaţa patului germinativ imediat după semanat, în cantitate de 5-15 t/ha.
    Gunoiul de grajd, resturile vegetale de la fabricile de zahar, namolurile de canalizare compostate sau parţial compostate sunt materiale corespunzătoare, care pot fi utilizate ca mulci. De asemenea, produsele reziduale compostate care provin de la fabricile de celuloza şi hartie pot fi utilizate ca mulci.
    121. Atunci când se foloseşte namolul de canalizare, dar şi alte reziduuri, este absolut necesar să fie respectate prevederile legislaţiei naţionale şi internationale în vigoare şi restrictiile privind protectia apelor subterane.
    122. Dacă mulciul aplicat la suprafaţa este deranjat prin aplicarea ulterioară a lucrărilor agricole atunci efectul benefic este redus foarte mult sau chiar pierdut.
    123. Stabilizatorii sintetici, cum sunt emulsiile comerciale VAMA, PAM, etc., pulverizati pe suprafaţa solurilor nisipoase după semanat, determina un efect pozitiv temporar de protecţie pentru culturile valoroase.
    În folosirea acestor condiţionatori sau stabilizatori chimici este necesară asistenţa tehnica din partea specialistilor în domeniu.
    124. Alegerea cat mai atenta a practicilor agricole constituie o metoda eficienta pentru controlul eroziunii pe solurile nisipoase.
    Prin utilizarea sistemelor de lucrare conventionala, adica de afanare a solului prin aratura cu intoarcerea brazdei, un control eficient asupra eroziunii de suprafaţa se poate obtine numai dacă în stratul superficial este suficient de multa argila şi praf.
    125. Odata cu semanatul este recomandata şi tavalugirea, intr-o singura trecere, pe directia curbelor de nivel şi până la rasarire sa nu se mai aplice nici o alta lucrare.
    Pentru a avea o suprafaţa suficient de stabila la tavalugire este necesar ca solul sa corespunda din punct de vedere a stării de umiditate.
    126. Pastrarea miristii până la semanatul culturii urmatoare, ca şi practicarea sistemului conservativ, fără lucrare sau semanat direct, mai ales, în cazul culturilor de primavara, contribuie la protectia solului împotriva eroziunii eoliene.
    Aceasta tehnica a fost elaborata în SUA inca din anii '60, în special pentru conservarea apei din solurile situate în panta, apoi a fost extinsa şi la îmbunătăţirea şi conservarea stării de calitate a solului. Rezultatele obtinute şi în tara noastra au confirmat efectele benefice ale unei astfel de tehnologii, care se poate aplica în condiţii specifice.
    127. Este absolut necesar să se urmareasca cu atenţie, mai ales pe terenurile în panta, dacă solul devine prea compact la suprafaţa, conducand la cresterea scurgerilor şi intensificarea eroziunii hidrice.
    128. Pentru asigurarea cresterii şi dezvoltării normale a unui covor vegetal bine incheiat, acolo unde este cazul, compactarea de suprafaţa va fi ameliorata prin efectuarea lucrărilor de afanare prin subsolaj.
    4.7. Compactarea solului

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Redarea insusirilor normale ale solului compactat presupune dislocarea straturilor compactate│
│şi crearea de spatii largi între agregatele de sol, care să permită circulatia apei, schimbul│
│de gaze şi dezvoltarea sistemului radicular al plantelor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    129. Atunci când se stabileste structura de culturi, trebuie luata în considerare abilitatea sau pretabilitatea terenului la diferite sisteme de lucrare, pentru aplicarea tuturor operaţiilor de camp necesare în functie de specificul local fără a determina, sau provoca degradarea solului prin compactare.
    Până recent, se considera ca din punct de fizic, eroziunea este cel mai grav proces al degradării solului. Azi se recunoaste, practic, nu numai de către comunitatea stiintifica, dar şi de către fermieri, mecanizatori, agrotehnicieni, ca aceasta s-a datorat faptului ca eroziunea este un proces vizibil, petrecandu-se imediat sub ochii nostri în timp ce compactarea nu este un proces vizibil, având loc undeva în adancimea profilului de sol, şi de aceea, în timp poate deveni mult mai grav.
    130. Intotdeauna sistemele tehnologice agricole trebuie să acorde atenţie sporita solurilor argiloase şi prafoase.
    Lucrarile realizate în camp pentru culturile de toamna în comparatie cu cele din primavara au intotdeauna efecte mai reduse în provocarea compactarii.
    131. Lucrărilor specifice culturilor de radacinoase şi legume, atât pentru semanat, întreţinere, recoltat trebuie să li se acorde atenţie deosebită.
    Trebuie acordată atenţie operaţiilor din perioada de recoltare, care pot provoca degradarea solului, în special pentru radacinoase şi legume. De regula, se recomanda să se ceara consultanţă de la instituţiile abilitate pentru a cunoaste perioadele optime de lucrabilitate şi traficabilitate a solului.
    132. Compactarea solului în stratul superior, dar mai ales în straturile adanci, poate afecta sever solurile şi poate fi doar parţial inlaturata, iar costurile sunt semnificative.
    Compactarea este un factor restrictiv deosebit de important al cresterii şi dezvoltării sistemului radicular, reducand infiltratia apei în sol şi crescand riscul excesului de umiditate la suprafaţa, dar şi pe profilul de sol. Pot creşte procesele de scurgere, care maresc riscul inundaţiilor, cresc astfel şi procesele erozionale şi transferul potentialilor poluanti (inclusiv nutrienti şi pesticide) în apele de suprafaţa potabile.
    133. Patrunderea aerului în sol este restrictionata, astfel ca activitatea biologica şi cresterea radacinilor sunt direct şi indirect afectate.
    Aceasta reduce fertilitatea solului, dar în special accesibilitatea nutrientilor către plante. De aceea, este extrem de important de a reduce orice forme ale compactarii solului, mai ales acolo unde procesele naturale de refacere nu au intensitate ridicata, sau solurile respective au o capacitate de resilienta redusa.
    134. Solurile care au condiţii bune de drenaj şi care nu sunt permanent cultivate au stare structurala favorabila care permite dezvoltarea normala a sistemului radicular, ca şi infiltratia şi drenajul apei.
    135. Folosirea masinilor agricole sau a oricăror masini pe terenuri prea umede conduce la compactarea severa a solului şi la reducerea semnificativa a sistemului radicular. De asemenea, pasunatul, mai ales pe terenurile umede, poate conduce la degradarea structurii solului determinand probleme similare.
    136. Intotdeauna când sunt utilizate masinile agricole, pentru orice fel de lucrare, este absolut necesar să se cunoasca starea de umiditate (conţinutul de apa din sol).
    Mai mult decat atât, sistema de masini agricole, ca şi momentul de "intrare" în teren trebuie să fie în acord cu specificul solului. Echipamentele de mare putere ca şi lucrarile numeroase efectuate la suprafaţa pentru pregătirea patului germinativ "fin" provoaca formarea unui strat superficial, fin şi compact (cunoscut sub numele de crusta) mai ales pe solurile prafoase, pe cele degradate la suprafaţa, cu un continut redus de materie organica, în special după ploi intense ce au loc imediat după lucrarile mecanice. Acesta reduce, chiar stopeaza germinatia semintelor şi rasarirea plantelor şi stimuleaza procesele de scurgere şi eroziune.
    137. Masinile agricole de mare capacitate nu constituie neaparat un risc mai ridicat pentru solurile "nelucrate", dacă acţionează în condiţii optime de umiditate.
    De asemenea, presiunea redusa din pneuri, rotile duble, ori vehiculele tractate pot fi extrem de utile în prevenirea proceselor degradării fizice a solului.
    138. Sarcina pe osie este un alt factor deosebit de important, şi de aceea este nevoie de consultanţă de specialitate pentru a fi în acord cu specificul solului, în mod deosebit pentru solurile lutoase, prafoase şi argiloase.
    Totusi, atunci când condiţiile sunt improprii, masinile agricole de mare putere pot provoca compactare de adancime, (sub 25-30 cm chiar până la 40-60 cm) fiind foarte dificil de ameliorat şi de asemenea, foarte costisitor.
    139. În zone cu soiuri lutoase ori prafoase în stratul arat şi argiloase în adancime, talpa plugului şi plasticitatea adesea sunt prezente, mai ales în condiţii de umiditate.
    Atunci când aceste probleme sunt identificate corect, de obicei pot fi corectate, pentru o perioadă de timp, prin lucrari de subsolaj.
    140. Atenţie deosebită trebuie acordată compactarii secundare provocata de efectuarea lucrărilor soiului, an de an, la aceeasi adancime, sau de către trecerile repetate efectuate pe aceleasi urme, ori de cele efectuate în timpul operaţiilor de recoltare.
    În tara noastra însă, atenţie sporita trebuie acordată compactarii primare, care afectează, în special, solurile argiloiluviale în adancime şi care sunt extrem de dificil de drenat, în aceste condiţii sunt necesare lucrari de drenaj şi apoi de afanare adanca.
    141. În oricare ferma, înainte de a fi cultivate, trebuie evaluate solurile predispuse la compactare pentru a se stabili masurile corective necesare.
    De asemenea, dacă se constată că starea structurala a solurilor intens cultivate este sever degradata, şi aceasta este corelata şi cu un continut redus de materie organica, este necesar, o perioadă de cativa ani, să se cultive plante perene graminee şi leguminoase, în diferite amestecuri, aceasta solutie conducand la regenerarea formatiunilor structurale şi îmbunătăţirea ansamblului de caracteristici fizice, chimice şi biologice.

    Subsolajul amelioreaza straturile de sol compacte
    142. Uneori, este posibil ca degradarea solului, să aibă loc chiar în cursul procesului de ameliorare prin lucrari mecanice.
    Aceasta se produce dacă în timpul efectuării diferitelor lucrari de afanare adanca nu s-a luat în considerare starea de lucrabilitate care este determinata de conţinutul momentan de apa şi capacitatea de retinere şi cedare pentru apa, subsolul devenind şi mai puternic afectat de compactare. Un astfel de strat puternic compactat, de obicei situat şi la o adancime de peste 40-50 cm, practic este foarte greu de ameliorat dacă nu chiar imposibil. Oricand se doreste ameliorarea solului afectat de compactare prin aplicarea lucrărilor de afanare adanca trebuie să se tina cont de condiţia initiala a solului şi numai după aceea se va trece la realizarea ei.
    143. Afanarea adanca poate face soiul şi mai vulnerabil la compactare în raport cu lucrarile care se vor efectua în viitor, existand în acest sens un cerc vicios din care practic nu se poate iesi.

    4.8. Lucrarile de arat, grapat şi semanat

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Marea majoritate a agricultorilor considera ca aratura cu intoarcerea brazdei este principala│
│lucrare a solului. Aceasta operaţie tehnologica este aplicata, practic în sistemele │
│tehnologice convenţionale. În acelasi timp, după aceasta lucrare principala a solului sunt │
│aplicate şi combinate multe alte lucrari secundare, în scopul obtinerii unui pat germinativ │
│cat mai uniform, fin şi afanat, pentru realizarea condiţiilor optime de germinatie, rasarire │
│şi dezvoltare a diferitelor culturi. Adesea, astfel de practici agricole sunt inlocuite │
│parţial sau în totalitate prin introducerea erbicidarii totale pentru controlul eficient al │
│buruienilor, fiind, de regula, specifice sistemelor tehnologice conservative. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    144. Este bine cunoscut, ca pe solurile nisipoase şi prafoase în timpul ploilor exista riscul ca patul germinativ fin sa inregistreze procese negative de compactare, crustificare, favorizand pe terenurile situate în panta scurgerile de suprafaţa, ca urmare a reducerii capacităţii solului de a absorbi apa din precipitatii. De asemenea, traficul repetat pe solul umed determina compactarea în adancime care este dificil şi costisitor de remediat.
    Pentru ca astfel de fenomene să fie evitate fermierul trebuie să implementeze masurile:
    * lucrarile trebuie efectuate doar la starea optima de umiditate, în special pe solurile cu textura argiloasa, cu un continut ridicat de argila. De aceea, înainte de intrarea în teren trebuie efectuata verificarea continutului de apa din sol, care poate fi apreciat direct în camp prin modelarea manuala a solului, dar cel mai precis prin determinari gravimetrice ale continutului de apa;
    * patul germinativ trebuie să fie mai grosier pe solurile nisipoase şi prafoase unde exista riscul crustificarii; paturile germinative umede nu se vor tasa prin tavalugire, după semanat, pe terenurile care prezinta risc de crustificare;
    * conţinutul de materie organica din sol trebuie sporit, pentru a imbunatati caracteristicile tehnologice şi a facilita modul de lucrare. Cresterea continutului de materie organica din sol este un proces lent, care se desfăşoară pe termen relativ lung, dar care poate fi realizat în timp prin utilizarea constanta a ingrasamintelor organice naturale şi printr-o o rotatie corespunzătoare a culturilor în care să fie incluse şi plante care să fie utilizate ca ingrasamant verde.
    * unde se constata aparitia compactarii secundare, este recomandata aratura de toamna, pentru a favoriza drenajul intern al solului; mai ales, după culturi tarzii (porumb, radacinoase) se va verifica starea de compactare a solului şi adancimea de aparitie. Acolo unde este necesar trebuie să se efectueze subsolajul sau scarificarea la adancimea şi latimea corecta, în timpul perioadelor corespunzătoare condiţiilor de umiditate ceva mai redusa a solului;
    * să efectueze semanatul de toamna cat mai devreme pentru asigurarea unei bune acoperiri a terenului inaintea începerii iernii. Dacă este necesar trebuie avut în vedere şi aplicat un plan suplimentar de rezerva care prevede combaterea buruienilor, bolilor şi daunatorilor care pot aparea în perioada de toamna.
    4.8.1. Lucrarile conservative ale solului
    145. Sistemul de lucrari conservative este recunoscut ca fiind baza agriculturii conservative. La nivel mondial agricultura conservativa este practicata pe o suprafaţa de peste 70 milioane ha, cea mai mare parte fiind raspandita în America Latina, Statele Unite ale Americii şi Australia, şi doar o mica parte, în celelalte zone ale lumii.
    146. Cea mai importanţa componenta a sistemelor conservative, ca şi în cele convenţionale este lucrarea solului, adica modul de afanare, de prelucrare şi introducere a semintei.
    Definiţie
    Lucrarea conservativa este o expresie generală care defineste diferite modalităţi, practici, în managementul agricol de afanare şi prelucrare a solului în vederea semanatului, în condiţiile excluderii intoarcerii brazdei şi mentinerii acoperite cu mulci vegetal a cel puţin 30% din suprafaţa, după semanat.
    Sistemele tehnologice conservative au evoluat rapid după perioada 1950-1960, atât pe plan international, cat şi în tara noastra, în functie de posibilitatile de mecanizare odata cu cresterea capacităţii tractoarelor şi a masinilor agricole, şi a diversificarii echipamentelor de afanare, prelucrare a solului şi semanat.
    Astfel, acum expresia "lucrare conservativa", cuprinde procedee extrem de variate, de la semanatul direct în sol neprelucrat până la afanare adanca fără intoarcerea brazdei, între aceste doua extreme regasindu-se numeroase variante ca: lucrari reduse, lucrari partiale sau în benzi, lucrari rotationale, lucrari rationale, lucrari în mulci vegetal, lucrari în trafic controlat, lucrari în biloane.
    147. Condiţii de aplicare a lucrării conservative la nivelul fermei
    Aplicarea lucrărilor conservative, la nivelul fermei se poate face numai după o foarte buna cunoastere a solului şi a terenului, pentru evaluarea corecta a condiţiilor de pretabilitate în cadrul specificului climatic.

*Font 9*
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Lucrarile conservative nu pot fi aplicate oriunde şi oricand, evaluarea pretabilitatii solului│
│şi a terenului trebuie realizata doar de unităţi specializate, cu experienta în domeniu. În │
│acest sens sunt necesare studii pedologice la nivelul fermei care pe baza criteriilor de │
│pretabilitate (compozitie granulometrica, stare de compactitate, panta, relief, adancime a │
│apei freatice - caracteristici de drenare) şi a domeniului de variatie a valorilor lor │
│numerice stabilesc unde şi ce fel de solutii conservative trebuie aplicate. │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    148. De asemenea, este necesară o dotare cu o anumita sistema de masini agricole care să permită, atât afanarea şi lucrarea solului fără intoarcerea brazdei (cultivatoare, combinatoare, cizele, freze, sape rotative etc.), cat şi semanatul, în condiţii diferite decat cele din sistemele convenţionale.
    149. La aceste doua condiţii, se mai adauga şi o a treia, care se referă la foarte buna cunoastere a spectrului populatiilor de buruieni, a gradului anterior de infestare, mai ales cu asa numitele buruieni problema, şi în acelasi timp a celor mai eficiente erbicide, care trebuie aplicate pre şi post emergent, la diferite plante cultivate.
    150. Acestei trei condiţii sunt absolut necesare pentru aplicarea cu succes a lucrărilor conservative, considerate ca baza a promovarii agriculturii durabile şi în acelasi timp cea mai importanţa veriga tehnologica ce poate contribui substantial, la protectia solului şi altor resurse de mediu împotriva degradării.
    151. Mai mult decat atât, toate celelalte componente ale sistemului tehnologic de cultivare a plantelor: fertilizarea minerala şi organica, ca şi lucrarile de amendare, protectia plantelor, irigare, trebuie adaptate la specificul lucrărilor conservative, iar acestea la randul lor trebuie selectionate în asa fel încât sa răspundă cat mai bine condiţiilor locale pentru a conduce, în cel mai scurt timp la rezultate cat mai bune.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Aparitia şi dezvoltarea sistemelor tehnologice de lucrare conservativa a solului a fost │
│generata, pe de o parte de intensificarea şi extinderea proceselor degradării solului şi │
│altor resurse de mediu ca urmare a practicarii sistemului de agricultura convenţional, bazat │
│pe lucrarea intensiva a solului cu intoarcerea brazdei, urmata de numeroase lucrari secundare│
│în vederea efectuării semanatului şi apoi pentru întreţinerea culturilor agricole în perioada│
│de vegetatie, iar pe de alta de reducerea recoltelor obtinute, cresterea consumurilor │
│energetice şi scaderea beneficiilor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Avantaje ale lucrării conservative a solului
    152. Aplicarea în ferma a sistemele tehnologice de lucrare conservativa a solului conduce nemijlocit la o serie de avantaje, care nu pot fi neglijate de nici un fermier.
    Dintre diferitele sisteme conservative de lucrare a solului, semanatul direct este considerat ca fiind cel mai conservativ, intrucat se apropie în cea mai mare măsura de starea naturala a solului necultivat, aflat sub vegetatie ierboasa perena.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Trebuie sa precizam ca prin aceste sisteme tehnologice obiectivele majore nu sunt legate de │
│crestere imediata a recoltei la unitatea de suprafaţa, ci de ameliorarea şi îmbunătăţirea │
│stării de fertilitate şi productivitate a solului, de conservarea şi de protectia stării de │
│calitate a solului şi a altor resurse de mediu împotriva degradării prin diferite procese. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    153. Cele mai importante avantaje la aplicarea semanatului direct în miriste se referă la:
    * scaderea semnificativa a riscului erozional şi cresterea rezervei de apa, ca urmare a prelucrarii mecanice foarte reduse şi prezentei mulciului vegetal de la suprafaţa, care practic o acopera în totalitate, fiind cel mai util pe solurile pretabile situate pe pante. Reducerea proceselor erozionale contribuie la scaderea riscului de poluare a apelor de suprafaţa din aval, care sunt afectate de procesele de transport ale particulelor de sol incarcate cu diferiti compusi chimici;
    * cresterea rezervei de apa din sol, datorita reducerii evaporatiei de la suprafaţa şi cresterii spatiului microporos, reduce, în zonele cu un climat mai uscat, cerinţele pentru apa de irigatie;
    * îmbunătăţirea regimului miscarii apei şi aerului în sol, ca urmare a modificarii configuratiei macroporilor;
    * sporirea continutului de materie organica în stratul de la suprafaţa solului, care imbunatatesc astfel caracteristicile structurale şi de lucrabilitate ale solului, contribuind la sechestrarea carbonului şi altor gaze în sol, şi la reducerea emisiilor, (asa numitele gaze cu efect de sera) precum şi la reducerea mineralizarii azotului organic; odata cu scaderea mineralizarii materiei organice se reduce şi pierderea în atmosfera a bioxidului de carbon;
    * stimularea activităţii biologice, mai ales pe cea a macro şi mezofaunei;
    * stimularea biodiversitatii prin noi condiţii de habitat şi hrana pentru diferite specii de vietuitoare şi plante;
    * reducerea sensibila a temperaturii şi mai ales a variatiilor termice în primii 10 cm de sol;
    * îmbunătăţirea, în timp, a caracteristicilor de traficabilitate şi lucrabilitate ale solului din perioadele de semanat şi recoltat, astfel ca, acestea se pot efectua în cadrul unui interval mai larg de umiditate, comparativ cu sistemul convenţional, facilitand, de asemenea, recoltatul în climatele mai umede;
    * cresterea, pe termen lung, cu cel puţin o clasa a gradului de fertilitate a solului, datorita ameliorarii şi îmbunătăţirii condiţiilor sale fizice, chimice şi biologice şi a reducerii riscului degradării solului prin destructurare, compactare, eroziune;
    * reducerea timpilor de lucru şi a necesarului de forta de muncă cu aproximativ 50%, datorita numarului extrem de redus de lucrari mecanice. Acest avantaj devine foarte util în perioadele critice, atunci când, de exemplu, semanatul trebuie să se efectueze într-o perioadă de timp foarte scurta; de asemenea, reducerea timpului de lucru face acest sistem să fie mai flexibil, în unele condiţii se pot obtine chiar doua recolte pe an;
    * recolta care se obtine, frecvent este aproape egala sau mai redusa cu 5-10% faţă de cea realizata în sistemul convenţional, dar în anii secetosi poate fi chiar mai mare;
    * sistema de masini agricole necesară pentru efectuarea diferitelor lucrari şi operaţii, de la semanat la recoltat, nu este atât de complexa ca în sistemele convenţionale, astfel încât, pentru fermier este mai usor de intretinut şi reparat;
    * sistema de masini agricole utilizata are şi o sarcina pe osie mai redusa, astfel încât şi presiunea exercita pe sol este mai redusa;
    * reducerea destul de serioasa a consumului de carburanti, adesea, cu 40 până la 50%, datorita numarului extrem de redus de lucrari efectuate, nu poate fi neglijata de nici un fermier; în cultivarea porumbului şi a soiei prin acest sistem reducerile de combustibil pot atinge chiar şi 50-70%;
    154. În acest caz, fermierii îşi asigura potentiale beneficii:
    * reducerea sau eliminarea unor costuri diverse;
    * incadrarea în timpul optim de semanare şi în perioadele optime de incoltire şi crestere a culturii;
    * protectia solului cu resturi vegetale;
    * depunerea pe sol a unui strat de materie organica care în timp va duce la îmbunătăţirea structurii solului şi a capacităţii de drenaj a acestuia;
    * mineralizarea scazuta a azotului organic şi reducerea spalarii nitratilor;
    * odata cu scaderea mineralizarii materiei organice se reduce şi pierderea în atmosfera a bioxidului de carbon;
    * se favorizeaza în sol dezvoltarea faunei benefice, cum ar fi ramele;
    * cresc condiţiile de habitat şi hrana pentru păsări.
    4.8.2. Semanatul direct
    155. Acesta tehnologie a semanatului direct în miriste presupune introducerea directa a semintelor în sol fără pregătirea prealabila a patului germinativ. Masinile de semanat sunt astfel construite încât permit pe directia de semanat deschiderea unor santulete în care sunt introduse semintele. De aceea, pentru succesul diferitelor practici conservative, dar mai ales al semanatului direct, fermierul trebuie să ia în considerare modul de gospodarire la suprafaţa a miristii, a resturilor vegetale culturii premergatoare, printr-o buna lucrare de maruntire şi imprastiere uniforma la suprafaţa în perioada de vara - inceputul toamnei. Eliminarea resturilor vegetale prin ardere este exclusa.
    156. Pentru aceasta, fermierul arc cateva optiuni în functie de specificul local şi va alege pe cea care se preteaza cel mai bine, şi anume:
    * mobilizarea superficiala a miristii până la adancimea de maxim 10 cm, prin aplicarea unei lucrari, de regula cu discul, pe toata suprafaţa solului, imediat după recoltarea culturii premergatoare;
    * tocarea resturilor vegetale şi lucrarea superficiala doar în benzi, dacă se aplică tehnologia de semanat în benzi;
    * tocarea resturilor vegetale simultan cu recoltatul, dacă dispune de o semanatoare dotata şi cu echipament suplimentar pentru o astfel de operaţie;
    * în fermele mixte este recomandata practicarea pasunatului controlat.
    157. Pe lângă aceasta, mai ales în cazul semanatului direct, sunt necesare alte cateva reguli care trebuie respectate:
    * nu se aplică pe soluri umede sau grele, ci numai în acord cu toate condiţiile de pretabilitate, stabilite în acord cu specialistii; este de regula, pretabil pentru solurile care au textura grosiera şi medie, afanate şi bine drenate, pe cele care sunt deja degradate prin destructurare, eroziune, compactare secundara;
    * nu se practica pe terenuri puternic inierbate sau imburuienate;
    * adesea este necesară o lucrare de tavalugire a solului pentru asigurarea unui contact mai bun între sol şi seminte; aceasta lucrare nu se va aplica atunci când solul este prea umed;
    * este necesar să se lase un timp suficient care să permită samulastrei şi buruienilor sa incolteasca, după care se trece la combaterea acestora prin erbicidare. Precizam ca exista o foarte puternica dependenta faţă de erbicide, intrucat nu se aplică şi combaterea mecanica. Sortimentul, dozele de erbicide, momentul de aplicare trebuie respectate în acord cu planta cultivata. De exemplu, controlul buruienilor numai prin erbicidare nu este suficient de eficient în rotatia grau-porumb, intrucat înainte de semanat nu se aplică erbicide pentru combaterea buruienilor graminee, situaţia se schimba dacă pentru acestea exista erbicide selective postemergente; de aceea, pentru ca un astfel de sistem sa reuseasca fermierul trebuie să-şi stabileasca o rotatie de culturi care să cuprindă specii cat mai diferite, asolamentul cu plante contrastante reprezinta un factor foarte important;
    * este benefic doar dacă suprafaţa solului rămâne acoperita cu resturi vegetale, cel puţin 30%, imediat după semanat. Fermierul trebuie să aibă însă în vedere faptul ca resturile vegetale incetinesc sau reduc ritmul de incalzire a solului, fiind deosebit de important în perioada de primavara, intrucat determina intarzierea semanatului, în special în zonele nordice; de asemenea, în astfel de zone germinatia semintelor ca şi rasarirea lor poate fi incetinita şi neuniforma, astfel încât în primaverile reci acest sistem nu este recomandat;
    * fertilizarea organica, ca şi aplicarea amendamentelor, nu este posibila, de aceea se vor folosi doar ingrasaminte minerale cu un grad ridicat de solubilitate, alaturi de ingrasaminte foliare;
    * controlul bolilor şi daunatorilor trebuie monitorizat cu mare atenţie, intrucat substantele chimice nu se pot incorpora în sol, semintele trebuie tratate înainte de semanat. Mai mult decat atât, resturile vegetale pot incuraja aparitia şi înmulţirea bolilor şi daunatorilor, astfel ca monitorizarea atenta este deosebit de necesară.
    4.9. Afanarea adanca şi omogenizarea solului
    158. În anumite condiţii, amestecarea stratului superior de sol cu cele inferioare poate contribui la îmbunătăţirea caracteristicilor solului mai ales a celor fizice. Se va evita "dilutia" exagerata a stratului superficial cu material adus din adancime la suprafaţa, deoarece acesta contribuie la reducerea fertilitatii, provocand degradarea fizica.
    159. Nu se va ara mai adanc de 20-25 cm pe solurile nisipoase fine şi pe solurile prafoase, care au continut redus de materie organica, mai ales dacă subsolul este şi mai sarac în material organic. Dacă în aceste condiţii subsolul este arat, atunci nivelul de stabilitate al suprafetei devine chiar mai redus. În consecinţa, degradarea prin eroziune eoliana şi hidrica poate fi intensificata.
    160. Afanarea adanca, prin omogenizarea diferitelor straturi de sol, contribuie la scaderea continutului de nutrienti accesibili pentru plante, la realizarea unui pat germinativ mai grosier şi la încălzirea mai lenta a solului în primavara.
    161. Cresterea volumului de sol explorat de către masa radiculara poate fi obtinuta nu neaparat prin aratura cu intoarcerea brazdei, ci prin lucrari de afanare adanca efectuate prin scormonire, subsolaj, scarificare.
    162. Aratura adanca nu se aplică pe soluri subtiri, formate pe materiale afanate, supuse proceselor de alterare, cum este de exemplu, calcarul sedimentar, în contrast, lucrarea superficiala, incluzând şi lucrarile de conservare a solului, poate contribui la îmbunătăţirea stării structurale, la conservarea nutrientilor în straturile din partea superioara a profilului de sol, la cresterea gradului lor de accesibilitate.

                        Lucrarea superficiala a solului
    163. Pajistile care sunt situate pe soluri cu textura fina, cu drenaj intern defectuos, au o structura bine dezvoltata, cu microagregate, doar în stratul superficial cu o grosime de numai cativa centimetri.
    164. Aceste pajisti trebuie reinsamantate doar în condiţii speciale. Aplicarea araturii pe astfel de soluri nu face decat să contribuie la reducerea continutului de materie organica, la distrugerea drenajului natural şi astfel la cresterea riscului de degradare antropica de către masinile agricole şi animale, în acest mod, managementul unor astfel de soluri va fi şi mai dificil de realizat în anii urmatori.
    165. Dacă, totusi, este necesară o reinsamantare a acestor terenuri, atunci aceasta se va aplica la suprafaţa sau se vor utiliza tehnici de lucrare care să afecteze doar un strat superficial de sol.
    166. Solul trebuie deranjat cat mai puţin posibil atunci când sunt scosi din livezile pe rod unii pomi fructiferi, atunci când puietul este recoltat din pepiniere, atunci când terenul agricol este curatat de arbori, arbusti.
    167. Toate lucrarile mecanizate trebuie aplicate atunci când nu exista riscul de compactare a solului, adica atunci când conţinutul de apa din sol este redus, fiind în zona valorilor de traficabilitate.
    168. Mobilizarea solului în apropierea sistemului radicular trebuie să fie minima.
    169. În anumite cazuri materialele lemnoase mai subtiri: radacini, cioate, arbusti, pot fi tocate de masini speciale cu discuri puternice şi lasate pe sol pentru a fi supuse proceselor de descompunere, de degradare.
    170. Pentru a aplica cele mai bune solutii tehnice în contextul condiţiilor locala este necesară asistenţa tehnica de specialitate.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Mare parte din zestrea arheologica este protejata de către sol. Acesta bogatie poate fi însă │
│deranjata, chiar degradata sau distrusa prin lucrari de afanare adanca, desfundare, drenaj, │
│lucrari de plantare şi scoatere a pomilor, arbustilor, gardurilor vii. │
│Aceste zone trebuie protejate prin legi speciale, înainte de a începe o noua lucrare este │
│necesar să se intocmeasca un studiu documentar. Informaţii suplimentare pot fi culese şi din │
│publicatiile instituţiilor abilitate în domeniul arheologiei, istoriei etc. │
│Nu toate vestigiile arheologice sunt protejate prin lege, desi pot avea o mare importanţa │
│istorica. Dacă ar fi posibil, toate siturile arheologice ar trebui protejate şi conservate. │
│Dacă pe terenurile noastre agricole se afla astfel de vestigii este necesar să fie contactate│
│autorităţile şi institutele de specialitate. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    4.10. Pierderea turbariilor şi a zonelor umede.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În unele părţi ale tarii exista zone de turbarii, care s-au format din terenurile │
│inmlastinite. Astfel de zone joase, nedrenate, turbarii cu vegetatie naturala, sunt habitate,│
│practic din ce în ce mai puţin raspandite, care trebuie considerate ca medii de o mare │
│importanţa ecologica şi stiintifica. Astfel de zone umede conserva bogatii naturale de un │
│interes deosebit pentru cunoasterea mediului înconjurător. În scopul protectiei şi │
│conservarii unor astfel de ecosisteme naturale sunt necesare subventii de la diferite │
│organisme naţionale şi internationale. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    171. Dacă pe teritoriul fermei sunt prezente astfel de zone, practic nedegradate sau aflate în condiţii naturale sau aproape naturale, trebuie protejate, conservate în aceasta stare mai ales în scopul dezvoltării biodiversitatii şi al promovarii unui mediu ambiental cat mai sanatos şi atragator pentru om şi diferitele vietuitoare.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În trecut, în diferite tari, inclusiv în tara noastra, suprafete considerabile din zonele │
│umede şi de turbarii originale au fost desecate pentru a fi transformate în terenuri │
│agricole. Trebuie sa precizam ca, intr-o primă faza, pe o durată relativ scurta de timp, de │
│cativa ani, aceste terenuri devin foarte productive, dacă au fost bine drenate şi │
│fertilizate, cu deosebire pentru culturile leguminoase şi radacinoase obtinandu-se productii │
│foarte mari, după care devin practic neproductive, sau sunt mentinute în circuitul agricol │
│cu investitii foarte mari, astfel încât beneficiile obtinute scad continuu. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    172. Pentru ca drenajul sa devina eficient este necesar ca panza de apa freatica să fie coborata. Acest fapt nu este benefic şi de aceea, pentru modificarea destinatiei unor astfel de zone, au fost modificate condiţiile naturale şi regimul apelor freatice cu efecte nefavorabile neprevazute.
    173. Scaderea nivelului freatic conduce la aparitia şi intensificarea unor procese, cum sunt cele de contractie, ca urmare a intensificarii uscarii care, împreună cu lucrarile de cultivare repetata, stimuleaza procesele de crapare, ca şi pe cele de oxidare care determina reducerea grosimii stratului de turba. Aceste soluri au resurse naturale pentru o perioadă limitata. Grosimea stratului organic este în scurt timp sever afectată de toate lucrarile antropice.
    174. Pentru reducerea pierderii materiei organice trebuie ca adancimea apei freatice să fie păstrată cat mai aproape de suprafaţa o perioadă de timp cat mai indelungata.
    175. În unele zone o atenţie speciala este necesară dacă sub stratul de turba se afla acizi sulfatici. Degradarea unor astfel de zone poate fi redusa doar dacă se trece din nou la reinstalarea condiţiilor naturale. Aceasta actiune conduce însă la reducerea drastica a productivitatii în raport cu plantele cultivate.
    176. Viteza şi intensitatea proceselor degradării unor astfel soluri poate fi redusa doar dacă terenurile sunt necultivate macar un an la diferite perioade şi dacă adancimea apei freatice a zonelor adiacente este mentinuta cat mai aproape de suprafaţa.
    4.11. Acoperirea permanenta a solului cu plante cultivate

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Pastrarea suprafetei solurilor permanent acoperita cu vegetatie este una dintre cele mai │
│importante şi practice măsuri, fiind la indemana oricărui fermier, în lupta împotriva unor │
│procese ale degradării solului prin destructurare, crustificare, eroziune, pierdere a │
│stratului fertil, a nutrientilor şi a materiei organice. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    177. Solul este cel mai sensibil la destructurare şi la producerea eroziunii în perioada de toamna-iarna, dacă este neacoperit sau este slab acoperit cu vegetatie sau mulci, mai ales în cazul caderilor de precipitatii sub forma de ploi.
    178. Astfel, solul rapid saturat cu apa este incapabil de a mai drena apa în exces, fiind supus inevitabil riscului spalarii rapide a stratului fertil ca urmare a scurgerilor de suprafaţa prin santuri şi fagase. Pe lângă consecintele negative asupra viitoarelor culturi agricole provoaca depunerea sedimentelor în canale, pe drumuri şi în apele de suprafaţa.
    179. Plantele prasitoare, ca: porumbul, cartofii, legumele, etc., cultivate pe soluri vulnerabile reprezinta un risc suplimentar care conduce la cresterea vulnerabilitatii solurilor la degradare prin destructurare şi eroziune.
    180. Practica a demonstrat ca valoarea unui teren agricol poate fi mentinuta prin utilizarea culturilor agricole de acoperire. Acestea vor utiliza mult mai eficient nitratii din sol care altfel vor fi spalati şi transportati în masele de apa în timpul iernii.
    181. Cele mai importante avantaje ale pastrarii acoperite a suprafetei solului se referă la:
    * cresterea nivelului de protecţie a solului şi indirect a altor resurse de mediu şi implicit a beneficiilor;
    * îmbunătăţirea stării solului în ansamblul sau;
    * evitarea diferitelor costuri asociate cu lucrarile privind decolmatarea şi drenarea santurilor şi a drumurilor;
    * protectia şi îmbunătăţirea altor resurse de mediu, cum sunt apele de suprafaţa;
    * asigura un habitat important pentru dezvoltarea şi conservarea biodiversitatii.
    182. Masurile strict necesare care trebuie aplicate se referă la:
    * stabilirea corecta, în asolament, în timp şi spatiu, în functie de condiţiile specifice locale, a culturilor acoperitoare sau protectoare;
    * identificarea terenurilor vulnerabile la destructurare şi procese erozionale, mai ales a celor situate pe pante şi pastrarea lor acoperita;
    * includerea culturilor protectoare pe intregul ciclu de rotatie a culturilor;
    4.12. Culturi agricole protectoare
    183. De-a lungul unui ciclu de rotatie a culturilor, buna acoperire a terenului asigura o protecţie importanţa împotriva proceselor erozionale ale solului.
    184. Terenurile arabile cu suprafetele neacoperite sau parţial acoperite prezinta vizibil efecte ale degradării solului la suprafaţa prin destructurare, crustificare şi eroziune, mai ales pe terenurile situate în panta.
    185. Apele de suprafaţa în care ajung particulele de sol incarcate cu diferiti nutrienti prezinta valori ale indicatorilor respectivi, care depasesc cu mult limita admisibila (ex. la compusii de azot şi fosfor).
    186. Fiecare fermier are obligaţia, dar, în acelasi timp şi interesul de a efectua, în teren, diferite observatii şi masuratori pentru aprecierea stării solului, a apelor de suprafaţa, a gradului de colmatare, etc., şi sa ia masurile care se impun pentru ameliorarea şi evitarea intensificarii şi extinderii degradării solului prin destructurare şi eroziune mai ales pe solurile cu un grad ridicat de vulnerabilitate situate pe pante, aflate în folosinţă la arabil.
    187. Fermierul trebuie să faca observatii în teren pentru evaluarea:
    * stării de tasare a solului;
    * gradului de colmatare a apelor din vecinatatea terenurilor agricole, a santurilor şi a canalelor de drenare;
    * prezenta santurilor şi fagaselor formate la suprafaţa terenurilor agricole.
    188. Aceste observatii permit fiecarui fermier sa aprecieze dacă apar procese negative, care pot avea consecinte foarte nefavorabile, atât asupra veniturilor sale, cat şi pentru calitatea mediului ambiant, prin:
    * reducerea calităţii solului şi implicit a capacităţii sale productive;
    * pierderi de seminte, material saditor, fertilizanti, pesticide;
    * scaderea veniturilor prin obligativitatea şi/sau necesitatea efectuării unor lucrari suplimentare de prelucrare a solului;
    * aparitia altor efecte nedorite în ferma cum ar fi: inundarea şi colmatarea drumurilor de acces şi afectarea proprietăţii;
    * poluarea apelor de suprafaţa şi subterane.
    189. Inspectarea terenurilor agricole, în timpul şi după ploile puternice sau de lunga durata, pentru a observa starea solului reprezinta o regulă de baza, care trebuie să între în activitatea curenta a fiecarui fermier. În acest fel se pol identifica, în timp scurt procesele negative ale degradării solului şi lua masurile corespunzătoare.
    190. Atunci când fermierul constata ca degradarea solului prin diferite procese s-a intensificat şi extins, tinzand sa afecteze extrem de grav starea sa de fertilitate şi productivitate, trebuie să apeleze la institutii abilitate pentru evaluarea riguroasa a fenomenelor şi proceselor respective şi elaborarea împreună a pachetelor de solutii şi măsuri necesare.
    191. Pentru protejarea solurilor împotriva eroziunii fiecare fermier va avea în vedere realizarea şi dezvoltarea unui plan pentru identificarea şi reducerea riscurilor de spalare a solurilor. Ca parte a acestui plan se va utiliza o succesiune şi o rotatie optima a culturilor pentru a asigura pe toata perioada anului o acoperire cat mai eficienta a suprafetei solului agricol.
    192. Condiţii pentru folosirea culturilor protectoare pe soluri susceptibile la eroziune:
    * pe solurile cu risc ridicat, care au fost semanate cu cereale de toamna, după recoltare, se va efectua reinsamantarea destul de timpuriu cu ierburi (nu mai tarziu de mijlocul/sfârşitul lui septembrie) pentru a asigura o acoperire de minimum 25% a suprafetei solului înainte de sosirea posibilei ierni timpurii;
    * după recoltarea tarzie a culturilor de radacinoase sunt preferate culturile de primavara în locul cerealelor de toamna, dacă se poate realiza în timp optim o lucrare aratura pentru a indeparta fagasele şi compactarea suprafetei şi pentru a creşte capacitatea de absorbtie şi drenare a solului;
    * după recoltarea cerealelor, terenul nearat ramas miriste peste iarna poate asigura un anumit grad de protecţie a solului şi în acelasi timp o sursa de hrana de mare ajutor pentru diferite vietuitoare. Dacă se seamana rapita pentru ulei după cultura de cereale solul poate fi de asemenea prelucrat primavara;
    * diferite plante perene, ca specii de trifoi şi lolium pot fi cultivate după culturi de primavara, împreună cu alte culturi de toamna, de ex., sub grau, asa numitele culturi ascunse;
    * în general, după recoltarea oricarei culturi se va avea în vedere instalarea altor culturi timpurii de acoperire, cum ar fi: secara sau alte plante furajere, acolo unde solurile prezinta risc ridicat la degradare, şi ar rămâne descoperite în perioada de iarna;
    * pe soluri cu textura grosiera, atunci când se infiinteaza cultura sfeclei de zahar după cereale sau după o cultura de acoperire, care a fost în prealabil tocata şi împrăştiată uniform la suprafaţa solului (de ex. secara), se poate avea în vedere semanatul într-un pat germinativ pregatit doar prin lucrari reduse. Patul germinativ mai grosier poate contribui la prevenirea eroziunii solului cultivat cu sfecla de zahar în perioada aprilie-iunie, atunci când cultura de acoperire nu este bine dezvoltata;
    * dacă se vor cultiva cartofi şi diferite legume, suprafaţa solului trebuie protejata prin culturi protectoare până la pregătirea solului pentru plantare;
    * la înfiinţarea culturii de porumb se poate avea în vedere cultura ascunsa de lolium. Diferite specii de lolium sunt rezistente la atrazin, utilizat ca erbicid în combaterea buruienilor. Alternativ se poate înfiinţa şi o cultura de acoperire pentru perioada de iarna, după recoltarea plantei premergatoare;
    * în zonele vulnerabile este necesară introducerea unei culturi de ierburi perene în cadrul ciclului de rotatie a culturilor. O alta măsura de protecţie se referă evitarea lucrării intense a solului, mai ales când solul este prea umed pentru a fi prelucrat. Adesea este necesară stabilirea unui sistem conservativ de prelucrare redusa a solului pentru a pastra la suprafaţa solului resturile vegetale ale culturilor;
    * de asemenea, se va avea în vedere plantarea gardurilor vii şi înfiinţarea zonelor tampon inierbate pentru limitarea scurgerilor de suprafaţa;
    * reducerea impactului scurgerilor de suprafaţa asupra canalelor de drenaj;
    * unde eroziunea este severa, pe terenuri în panta, se va avea în vedere scoaterea solului de la arabil, chiar de la agricol şi trecerea sa la o noua destinatie.
    4.13. Iarba, garduri vii, arbori şi arbusti
    193. Agricultura beneficiaza de tehnologii moderne de cultivare a plantelor şi de masini şi utilaje agricole performante, ceea ce face posibil ca o gama foarte larga de terenuri situate pe pante cu grad mare de inclinare să fie utilizate ca terenuri agricole şi cultivate rentabil. Inevitabil, o dată cu cresterea suprafeţelor exploatatiilor agricole se produce şi pierderea unor valoroase habitate naturale care includ şi vegetatia specifică terenurilor în panta.
    194. Înlăturarea vegetatiei, prin defrisarea terenurilor situate pe pante lungi şi mai inclinate, pentru a le transforma în terenuri agricole, conduce la cresterea riscului aparitiei eroziunii, a scurgerilor de suprafaţa şi a poluarii apelor de suprafaţa. În aceasta situaţie efectuarea lucrărilor agricole pe curbele de nivel nu mai este suficienta pentru a stopa fenomenele atât de nefavorabile, dacă nu se iau şi alte măsuri, care privesc instalarea benzilor inierbate, a gardurilor vii, a arborilor şi arbustilor, trecerea la lucrari de impadurire.
    195. Ierburile şi alte tipuri de vegetatie permanenta, reprezinta în acelasi timp filtre naturale pentru reducerea sau chiar stoparea imbogatirii apelor de suprafaţa cu nutrienti şi pesticide datorita scurgerilor de suprafaţa.
    Experienta practica a demonstrat ca plantarea vegetatiei permanente pe terenurile fermelor cu probleme serioase şi frecvente de eroziune, nu numai ca protejeaza eficient terenurile vulnerabile precum luncile, vaile lungi sau abrupte sau vaile naturale de drenare, dar aduc şi alte beneficii.
    Prin imbinarea corecta a acoperirii terenurilor cu plante agricole, ierburi perene şi alte tipuri de vegetatie, procesele erozionale sunt pastrate sub control şi producţia obtinuta poate fi mentinuta rentabila.
    196. Principalele beneficii care pot fi obtinute de fermier se referă la urmatoarele:
    * conservarea stării de fertilitate a solului şi a potentialului sau productiv şi în acelasi timp reducerea deprecierii culturilor agricole;
    * pastrarea calităţii apelor de suprafaţa;
    * reducerea costurile suplimentare ce apar din lucrari necesare pentru înlăturarea efectelor negative ale inundarii şi colmatarii santurilor, canalelor, drenurilor şi a drumurilor de acces;
    * sporirea biodiversitatii, protectia faunei şi florei salbatice;
    * creşte valoarea naturala şi peisagistica a zonei contribuind la crearea unui mediu ambiental prietenos.
    4.14. Vegetatia permanenta
    197. Utilizarea vegetatiei naturale poate fi mult mai economica în anumite zone ale fermei, în scopul reducerii scurgerilor de suprafaţa, dar şi pentru ameliorarea şi îmbunătăţirea peisajului, ca o alternativa viabila la culturile agricole.
    198. Aceasta solutie este benefica în urmatoarele situaţii:
    * pe pante > 11° care sunt dificil de lucrat cu masinile agricole obisnuite;
    * pe soluri foarte grele şi umede, cu risc ridicat al degradării prin diferite procese, datorita aplicarii intense a lucrărilor agricole şi chiar improprii pentru acestea, fiind necesare cheltuieli suplimentare care duc la ineficienta economica;
    * pe pante lungi şi foarte lungi;
    * pe vai şi cai naturale de drenaj care sunt supuse eroziunii de adancime;
    * pe mari suprafete de teren destinate folosinţei agricole numai prin aplicarea de benzi inierbate permanent sau garduri vii.
    199. De aceea, este deosebit de utila o harta a intregii ferme pentru a stabili zonele pe care vegetatia naturala, neagricola, poate fi introdusa pentru protejarea solului .
    200. Schimbarea utilizarii terenurilor agricole în special la terenurile supuse puternic eroziunii face obiectul sistemelor şi schemelor de plati compensatorii, care sunt aplicate şi în Uniunea Europeana.
    4.14.1. Ierburi permanente
    201. Înfiinţarea zonelor permanent inierbate pe terase, limite ale terenurilor agricole, sau pe terenurile agricole vulnerabile supuse conversiei, ofera fermierilor posibilitatea obtinerii unor importante compensatii la care se adauga şi alte avantaje economice care decurg din îmbunătăţirea valorii peisagistice şi a diversificarii şi reabilitarii florei şi faunei salbatice, împreună cu îmbunătăţirea generală a condiţiilor ambientale.
    202. Actiunile pe care le poate desfăşura un bun fermier, care este interesat de reabilitarea condiţiilor de mediu din zona în care se afla ferma sa, dar şi de beneficiile evidente de care le va avea, se referă la urmatoarele:
    * Schimbarea destinatiei terenurilor situate pe pante abrupte precum şi a celor puternic afectate de eroziune, în terenuri permanent inierbate (pajisti, fanete).
    * înfiinţarea benzilor permanent inierbate cu plante perene, situate la marginea terenurilor agricole şi pe haturi, permite incetinirea şi filtrarea scurgerilor;
    * înfiinţarea de pajisti permanente, care reduc scurgerile de suprafaţa şi capteaza sedimentele, în zonele care constituie cai naturale de drenare, unde scurgerile se colecteaza pe vai. În aceste zone după înfiinţarea pajiştilor este necesară verificarea periodica a fixarii ierburilor perene, dacă se refac înainte de inundarile ce apar în zonele de drenaj natural;
    * înfiinţarea de benzi permanent inierbate sau plantate cu arbori şi arbusti, care vor actiona ca filtre naturale, de-a lungul terenurilor agricole adiacente cursurilor de apa, pe o latime de cel puţin 2 metri.
    4.14.2. Garduri vii
    203. Restabilirea sau înfiinţarea gardurilor vii în combinaţie cu zonele permanent inierbate şi impadurite în scopul delimitarii zonelor vulnerabile ale terenurilor arabile şi reducerii lungimii pantelor, constituie o actiune necesară şi obligatorie pentru oricare fermier care se confrunta cu problemele aparute în urma eroziunii şi degradării solului.
    Gardurile vii vor fi aliniate de-a lungul contururilor şi asociate santurilor, canalelor sau digurilor pentru o eficienta maxima în lupta cu scurgerile de suprafaţa şi eroziunea.
    204. Actiunile cele mai importante se referă la:
    * protejarea gardurilor vii naturale în zonele prestabilite ca fiind vulnerabile la degradare, iar acolo unde acestea au fost desfiinţate sau au fost afectate, vor fi luate masurile de reinfiintare şi reabilitare a vegetatiei permanente.
    * plantarea de garduri vii transversale, în special pe pantele lungi, în scopul reducerii forţei şi intensitatii scurgerilor de suprafaţa;
    * în cazul replantarilor este necesar să fie utilizate specii naturale specifice zonei.
    4.14.3. Impaduriri
    205. Pe pantele lungi, unde solul este puternic vulnerabil la eroziune şi scurgeri de suprafaţa, restabilirea sau înfiinţarea benzilor tampon impadurite se va face, de asemenea, în completare cu zonele inierbate permanent şi gardurile vii.
    Şi în acest caz fermierii pot beneficia de plati compensatorii şi asistenţa tehnica. Aceste zone impadurite, bine intretinute pot deveni importante surse de venituri.
    206. Actiunile pe care trebuie să le desfăşoare fermierul în aceasta situaţie se referă la:
    * plantarea zonelor impadurite de protecţie pe marginea terenurilor arabile vulnerabile şi întreţinerea acestora;
    * planificarea plantarii arborilor pe pantele lungi, pentru a reduce lungimea lor;
    * materialul saditor se va constitui din specii corespunzătoare de arbori şi arbusti, cum ar fi: salcamul, rachita, mai ales în coridoarele constituite ca benzi tampon de-a lungul raurilor şi pe terasele construite în scopul protectiei împotriva eroziunii;
    * pasunatul şi accesul septelului va fi restrictionat şi, în acest scop, se impune ingradirea zonelor impadurite precum şi a celor nou înfiinţate.
    * fermierii trebuie să solicite sprijinul altor specialisti şi sa apeleze la schemele de plati compensatorii în cazul în care infiinteaza sau reabiliteaza benzi tampon, pajisti, garduri vii şi zone impadurite.

    V. ASPECTE PRIVIND MANAGEMENTUL FERMEI

    5.1. Managementul folosintelor şi cerințelor de apa
    207. La implementarea strategiilor de gestiune a folosintelor şi cerințelor de apa, standardele tehnice, metodologiile şi instrucţiunile vor fi considerate ca instrumente folositoare la toate nivelurile.
    Se vor avea în vedere urmatoarele:
    * efectuarea de analize detaliate, inclusiv metode pentru rezerve temporale şi cerinţe în sub-bazine;
    * investigatii asupra proceselor de scurgere, strategii pentru irigatii, studii privind cerinţele de apa şi rezervele disponibile;
    * promovarea profesionalismului prin afiliere la institutii şi asociaţii profesionale;
    * dispozitive pentru regularizarea şi masurarea consumurilor de apa;
    * metode, tehnici de irigare moderne pentru cresterea randamentului utilizarii apei;
    * metodologii moderne pentru aprecierea cerințelor de apa necesare agriculturii;
    * utilizarea manualelor (instructiunilor) de proiectare şi întreţinere a lucrărilor de irigatii şi constructii.

*Font 9*
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Gestiunea informatiei este una din cele mai importante probleme ale folosinţei şi cerinței │
│de apa pentru planificarea integrată a resurselor de apa. Un sistem bun de management al │
│informatiei este un instrument valoros intrucat "a măsura înseamnă a cunoaste". │
└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    208. Cele mai importante eforturi privind gospodarirea apei se depun în situaţii de criza, de ex., în perioadele de seceta.
    209. Cateva din instrumentele disponibile ale managementului informatiei care includ baze de date, modele computerizate cunoscute şi strategii generale se referă la:
    * cunoasterea resurselor de apa disponibile - în special a celor subterane - nivelul de folosire a resurselor este de obicei necunoscut;
    * baze de date pentru susţinerea strategici privind gospodarirea apei;
    * efectele demografice, rata exodului rural;
    * capacitatea de a plati pentru consumurile din ce în ce mai mari de apa;
    * estimarea folosinţei de apa sectoriale prezenta şi viitoare, şi apoi folosirea estimarilor pentru realocarea apei acolo unde este o insuficienta prognozata;
    * evaluarea calităţii apei folosite la irigatii (ex. salinitatea) în diferite anotimpuri şi efectele acesteia asupra recoltei;
    * date privind cantitatile de apa actuale extrase de fermieri din rauri pentru lucrarile şi necesitatile proprii de stocare;
    * documentaţii ale studiilor de caz privind cerinţa de apa;
    * date asupra prognozei cerinței de apa;
    * sisteme informationale referitoare la schemele de aprovizionare cu apa şi canalizare.
    5.2. Managementul ingrasamintelor organice naturale

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Asigurarea necesarului de nutrienti pentru culturile agricole şi pentru pajisti este o │
│problema care trebuie tratata şi rezolvata cu mare atenţie. │
│Cantitatile de nutrienti care sunt aplicate trebuie să fie în acord cu cerinţele plantelor. │
│Utilizarea ingrasamintelor organice naturale şi chimice în cantitati care depasesc cerinţele │
│înseamnă risipa, cheltuieli suplimentare, chiar poluare a apelor de suprafaţa şi subterane. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    210. Cu toate ca ingrasamintele organice naturale, în special gunoiul de grajd, corect utilizate, pot contribui la sporirea şi conservarea fertilitatii solului, de-a lungul timpului acestea au fost inlocuite, adesea total, cu ingrasamintele minerale.
    211. Astazi, din ce în ce mai mulţi fermieri au inceput sa inteleaga ca aplicarea ingrasamintelor organice pe terenurile agricole, în cantitati corespunzătoare şi la momentul potrivit, pot reduce cheltuielile şi conduce la beneficii importante.
    Iata cateva consecinte pozitive:
    * reducerea cheltuielilor alocate fertilizarii minerale;
    * îmbunătăţirea stării structurale a solului, reducerea riscului degradării prin diferite procese, îmbunătăţirea şi conservarea în ansamblu a stării de fertilitate a solului şi cresterea productivitatii acestuia;
    * reducerea costurilor pentru gospodarirea deseurilor organice provenite de la cresterea pasarilor şi animalelor;
    * cresterea biomasei vegetale;
    * reducerea riscului de poluare a apelor.
    212. Sunt necesare eforturi, reconsiderari şi acţiuni privind:
    * utilizarea ingrasamintelor organice naturale şi în special a gunoiului de grajd având în vedere ca acestea nu sunt deseuri ci surse de fertilizanti şi materie organica deosebit de valoroase pentru sol;
    * dotarea cu utilaje şi echipamente adecvate pentru administrarea acestora pe teren în condiţii optime;
    * intocmirea planurilor de gospodarire a tuturor materialelor organice din ferma şi a schemelor de fertilizare pentru a evita poluarea solului şi apelor.
    5.2.1. Rezervele de nutrienti din sol

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Reducerea cheltuielilor şi respectiv cresterea beneficiilor pot fi obtinute dacă, în mod │
│regulat, se analizeaza cerinţa de nutrienti a culturilor, rezerva de nutrienti din sol, │
│reactia solului şi corectarea normelor de aplicare a îngrăşămintelor organice naturale, │
│singure sau alaturi de ingrasamintele chimice. Astfel, se evita acumularea în exces a │
│nutrientilor solubili, precum şi pierderea acestora prin spalare şi scurgere către apele │
│de suprafaţa şi freatice. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    213. Fiecare fermier trebuie să intreprinda urmatoarele acţiuni:
    * sa realizeze şi să aplice programul necesar de analize ale solului, care depinde de opţiunea fiecaruia. Pentru acei fermieri care nu au experienta necesară, dar şi pentru cei care nu obtin rezultatele dorite, este necesară solicitarea sprijinului specialistilor din cadrul oficiilor judetene de studii pedologice şi agrochimice care intocmesc programele de analiza, efectueaza analizele şi studiile pedologice necesare şi acorda asistenţa tehnica de specialitate;
    * să asigure utilizarea eficienta a fertilizantilor pe bază de azot, fosfor, potasiu şi a altor elemente necesare nutritiei plantelor. Aceasta trebuie să se bazeze numai pe rezultatele analizelor de sol, care trebuie efectuate periodic şi pe cunoasterea cerinței fiecarei culturi faţă de diferitii nutrienti;
    * sa elaboreze, pe baza datelor respective, planuri de fertilizare la nivelul fermei, pe o durată de 2-4 ani;
    * acolo unde distribuie anual ingrasaminte organice naturale, trebuie să efectueze analize chimice ale solului, periodic, fie toamna tarziu, fie primavara, în scopul cunoasterii rezervelor de nutrienti ce pot fi puse la dispoziţia plantelor.
    5.2.2. Distribuirea ingrasamintelor organice naturale pe sol

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Ingrasamintele organice de diferite provenienţe şi cu o consistenta variata (gunoi de │
│grajd, urina, must de gunoi de grajd şi alte dejectii lichide, semifluide-pastoase, │
│ingrasaminte organice lichide, namoluri de canalizare, etc.) sunt considerate ca surse │
│valoroase de materie organica, azot, fosfor, potasiu şi alte minerale, care sunt │
│indispensabile culturilor agricole. Luand în considerare conţinutul de nutrienti din │
│astfel de materiale organice se poate reduce consumul de ingrasaminte minerale. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    214. Cantitatea de azot accesibil pentru planta din ingrasamantul organic natural utilizat depinde de diferite condiţii: de originea acestuia, de condiţiile hidrometeorologice din perioada când acesta este administrat, de sol, de modul de administrare, etc.
    215. Fiecare fermier trebuie să ia în considerare urmatoarele recomandari:
    * să efectueze analize chimice asupra continutului de nutrienti din probe reprezentative ale materialelor organice respective, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci cel puţin sa utilizeze informaţiile existente care ofera date asupra continutului de nutrienti disponibili pentru diferite tipuri de ingrasaminte organice naturale, date care pot fi gasite la diferite institutii de specialitate;
    * aplicarea ingrasamintelor organice naturale primavara devreme să fie efectuata numai în perioade optime, utilizand utilaje şi echipamente care nu afectează solul;
    * este esential planul de management al tuturor materialelor organice din ferma, bazat pe recomandarile "Codului de bune practici agricole pentru protectia apelor împotriva poluarii", care indica zonele cu restrictii de aplicare, zonele cu mare risc de poluare unde nu se poate face distribuirea ingrasamintelor în timpul iernii şi terenurile cu risc pe care ingrasamintele se aplică doar cu precautie;
    * echipamentele de distribuire ale utilajelor de administrare trebuie reglate la fiecare aplicare la normele stabilite în prealabil;
    * cele mai indicate şi eficiente metode de aplicare a ingrasamintelor organice naturale sunt: incorporarea în sol imediat după administrare, injectarea în sol şi imprastierea în benzi. Nu este recomandata imprastierea la suprafaţa solului intrucat determina pierderi importante de azot sub forma de amoniu conducand la poluarea atmosferei;
    * administrarea se va face doar după identificarea perioadelor optime de aplicare. Ingrasamintele organice de consistenta lichida şi semilichida, de exemplu: urina, must de gunoi de grajd, dejectii semifluide-pastoase de la păsări, namol de canalizare, etc., care au continuturi ridicate de azot accesibil plantelor, vor fi aplicate primavara. Dacă aceste ingrasaminte sunt aplicate toamna, în special pe solurile subtiri, pe solurile nisipoase, pierd rapid azotul prin spalare. Gunoiul de grajd, precum şi gunoiul provenit de la asternuturi din grajduri, dar şi alte ingrasaminte provenite din diferite materiale şi resturi organice, de consistenta solida, pot fi aplicate toamna şi chiar iarna, intrucat acestea disponibilizeaza azotul în timp, astfel ca riscul de pierdere prin spalare este redus;
    * ingrasamintele care conţin azot imediat accesibil se vor administra doar în cantitati reduse care să acopere strict necesarul culturilor şi luand în considerare rezerva din sol. De regula, nu se aplică pe parcursul unui an cantitati mai mari de 170 kg de azot total la hectar;
    * nu se vor aplica ingrasaminte dacă:
    - solul este crapat (fisurat) în adancime, dacă terenul este pregatit în vederea instalarii drenurilor; lucrarile de drenaj au fost efectuate în ultimele 12 luni; au fost efectuate lucrari de afanare prin subsolaj în ultimele 12 luni;
    - solul a fost inundat şi/sau are exces de apa;
    - solul a fost inghetat 12 ore sau mai mult în decurs de 24 ore;
    - solul este acoperit cu zapada.
    * ingrasamintele organice naturale, de cele mai multe ori, nu furnizeza fosforul şi potasiul în cantitati suficiente cresterii şi dezvoltării culturilor. De aceea, trebuie să se aiba în vedere acest aspect, iar atunci când este necesar, să se suplimenteze prin fertilizare minerala;
    * în zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati se vor respecta obligatoriu prevederile privind modul de distribuţie şi cantitatile de ingrasaminte organice naturale.
    5.2.3. Compostarea
    216. Metoda cea mai buna de valorificare a reziduurilor organice o reprezinta compostarea.
    Ingrasamintele organice naturale de diferite proveniente sunt amestecate cu diferite materiale vegetale şi sunt depozitate, după o anumita procedura, în gramezi, fiind supuse descompunerii. Acest proces se desfăşoară în prezenta aerului şi apei aplicata intr-o anumita proportie; acesti factori favorizeaza descompunerea.
    217. Beneficiile compostarii:
    * se reduce volumul diferitelor materiale supuse compostarii, fiind usurata manipularea acestora la transport şi aplicarea lor pe teren;
    * compostul este un valoros ameliorator şi recondiţionator al solului;
    * compostul este curat de seminte de buruieni şi diferiti agenti patogeni;
    * compostul este un bun furnizor de hrana pentru culturi datorita eliberarii treptate a nutrientilor usor de absorbit şi asimilat de către plante;
    * în comparatie cu gunoiul proaspat, se poate administra pe teren în perioade mai lungi de timp;
    * reduce capacitatea de stocare şi aplicare de ingrasaminte, în special a celor minerale.
    218. La prepararea compostului trebuie avute în vedere urmatoarele măsuri:
    * prepararea compostului se va face cat mai aproape de locurile în care este prezent materialul brut, în scopul reducerii costurilor, în special al transportului;
    * gramezile stocate în spatii neacoperite vor avea înălţimea maxima de 2,5 m pentru a putea elimina rapid excesul de apa provenit din ploi;
    * gramezile trebuie să fie intoarse cel puţin o dată folosind un tractor cu lama frontala. Mai multe intoarceri contribuie la îmbunătăţirea procesului de compostare dar conduce la cresterea costurilor;
    * în gramada de compostare, temperatura creşte la valori între 50°C - 60°C (cu scurte perioade cu temperaturi mai ridicate pentru distrugerea semintelor de buruieni şi a agentilor patogeni); dacă temperatura coboara se face remanierea gramezii pentru a-i asigura aerarea şi umiditatea necesară; dacă umiditatea a scăzut se aplică apa pentru a se atinge un continut de apa de 45-60%. Este necesar ca temperatura să se verifice periodic;
    * în timpul procesului de compostare au loc importante degajari de dioxid de carbon, vapori de apa şi amoniac. Pierderea de amoniac poate fi redusa prin cresterea continutului de materiale celulozice sau paie în masa materialelor organice depozitate în gramezi pentru compostare;
    * lichidul, care este filtrat de gramada de compost trebuie să fie colectat şi apoi folosit la umezirea gramezii.
    5.2.4. Depozitarea ingrasamintelor organice naturale
    219. La depozitarea ingrasamintelor organice, de cea mai mare importanţa sunt spatiile de depozitare, care trebuie să permită stocarea acestora până la distribuirea lor pe teren în perioadele optime de aplicare. Este dorit ca aceasta să se realizeze printr-o buna organizare a spatiilor existente.
    220. În perioada depozitarii trebuie să se verifice dacă:
    * toate apele provenite din ferma, convenţional curate, cum ar fi scurgerile din apele de ploaie de pe acoperisuri sau de pe suprafetele şi platformele curate, nu ajung în apele uzate sau spatiul depozitarii gunoiului de grajd, şi sunt drenate separat;
    * dacă se poate reduce producerea materialelor organice şi ingrasamintelor de origine animala printr-o gospodarire mai bine organizata;
    * incintele, curtile, spatiile pentru depozitarea materialelor respective şi depozitele pot fi acoperite eficient alocand costuri relativ mici.
    221. Trebuie să se urmareasca atent cantitatea materialelor organice produse în ferma şi modul în care ploile afectează cantitatea finala care trebuie stocata.
    În acest sens, fermierul va lua urmatoarele măsuri:
    * se va calcula cantitatea dejectiilor provenite de la animale;
    * se va calcula volumul apelor uzate generate;
    * se va calcula capacitatea de stocare necesară pentru perioada în care nu se face administrarea ingrasamintelor, capacitate suficienta care să nu conduca la poluare;
    * trebuie ca precipitatiile de pe acoperisuri, platforme şi incinte deschise, drumuri şi terenuri sa nu ajunga în spatiile destinate depozitarii; în acest mod se poate pastra nediluata concentraţia de nutrienti din ingrasamintele organice naturale;
    * costurile finale de realizare a acoperirii zonelor de stocare se pot considera beneficii prin minimalizarea producerii de ape uzate;
    * acoperirea spatiilor de stocare reduce şi pierderile de nutrienti.
    5.2.5. Aplicarea ingrasamintelor chimice

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Atât recomandarile privind fertilizarea cu ingrasaminte chimice cuprinse în prezentul cod, │
│cat şi cele din "Codul de bune practici agricole pentru protectia apelor împotriva poluarii" │
│vor fi aplicate cu rigurozitate în scopul asigurarii nutritiei optime a culturilor agricole, │
│fără a conduce la efecte negative asupra diferitelor resurse de mediu. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    222. Utilajele şi echipamentele moderne de fertilizare sunt de mare precizie, astfel încât permit efectuarea reglajelor necesare pentru asigurarea aplicarii uniforme a dozelor calculate.
    223. Sunt necesare totusi cateva măsuri care trebuie luate de fiecare fermier:
    * verificarea ingrasamantului chimic ce urmeaza a fi aplicat;
    * verificarea uniformitatii şi a cantităţii administrate prin dispozitivul de imprastiere. Neuniformităţile trebuie să fie mai mici de 15%;
    * respectarea benzilor de protecţie din apropierea cursurilor de apa în care nu se face administrarea ingrasamintelor chimice.
    * nu se vor administra ingrasaminte chimice prin imprastiere pe timp de vant;
    * nu se vor aplica ingrasaminte minerale dacă:
    - solul este crapat în adancime sau pregatit în vederea instalarii unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutura; sau campul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrari de subsolaj în ultimele 12 luni;
    - solul a fost inundat şi/sau are exces de umiditate;
    - solul a fost inghetat 12 ore sau mai mult în decurs de 24 ore;
    - solul este acoperit cu zapada.
    * dacă pe un teren se aplică şi ingrasaminte organice naturale, atunci administrarea ingrasamintelor chimice se va face intotdeauna în completare numai până la acoperirea necesarul optim de nutrienti al culturii respective;
    * trebuie efectuata monitorizarea atenta a condiţiilor de nutriţie a culturii ca o măsura strict necesară de aplicare cu acuratete a fertilizantilor în perioadele de crestere şi fructificare a culturilor;
    * alternarea normelor de fertilizare aplicate pe teren este necesară pentru armonizarea rezervei variabile a diferitilor nutrienti din sol.
    5.3. Gospodarirea septelului
    224. Accesul la pascut al turmelor de animale în timpul perioadelor umede determina degradarea pasunii şi solului. În aceste perioade, pasunile nu vor fi exploatate, pentru a permite refacerea vegetatiei, pentru a reduce riscul degradării solului prin compactare, prin scurgeri de suprafaţa, prin eroziune.
    225. Gospodarirea corecta a pasunilor şi fanetelor, pe întreaga ferma aduce beneficii mai mari fermierului şi, în acelasi timp, îl scuteste de diferite inconveniente care apar din degradarea pasunilor şi a solului. Fermierul poate alege între pasunatul extensiv şi cel intensiv, sau asigurarea unor surse suplimentare de hrana, bazandu-se pe buna cunoastere a capacităţii de productie a fermei. Aceasta înseamnă şi reducerea nivelului de stocare şi utilizare alternativa a unor locatii mobile pentru hranire.
    226. Este necesar ca drumurile de acces ale turmelor de animale către pasuni să fie bine stabilite, delimitate şi corespunzătoare din punct de vedere al traficabilitatii. Caile de acces vor fi utilizate şi pentru traficul utilajelor şi al vehiculelor, la care sistemele de rulare trebuie să fie dotate cu pneuri de mare balonaj, pentru a avea o cat mai mica sarcina pe osie, şi astfel o cat mai redusa presiune asupra solului.
    227. Drumurile de acces trebuie să ofere fermierului siguranţa în ceea ce priveste traficul animalelor, pentru ca acestea sa nu sufere vatamari, degradari ale copitelor, etc., ceea ce ar insemna reducerea veniturilor şi costuri suplimentare.
    228. Respectarea regulilor de pasunat şi asigurarea cailor de acces pentru animale în mod corespunzător asigura:
    * o mai buna stare de sănătate a septelului şi cresterea productivitatii;
    * îmbunătăţirea productiei de masa verde şi a valorii nutritionale a furajelor pentru animale;
    * reducerea costurilor de reabilitare şi întreţinere a pasunilor şi cresterea productiei de fanuri;
    * reducerea degradării solului prin compactare şi eroziune;
    * calitatea apelor de suprafaţa;
    * protejarea şi diversificarea florei şi faunei salbatice;
    * cresterea valorii de capital a fermei.
    229. Masurile necesare ce trebuie aplicate de fermier se referă la:
    * controlul pasunatului, al retetelor de hrana, a zonelor de hranire;
    * controlul cailor de acces pentru animale în scopul evitarii accidentelor şi ranirii animalelor;
    * planificarea rotatiei zonelor de pascut, precum şi a locatiilor mobile de hranire suplimentara şi de adapare, corelata cu intensitatea pasunatului pentru minimalizarea efectelor suprapasunatului şi a distrugerii;
    * controlul accesului şi a densitatii animalelor în vederea reducerii degradării solului prin traficul animalelor şi vehiculelor, prin compactare;
    * protejarea stării de calitate a solului;
    * protectia habitatelor vietii salbatice.
    5.3.1. Pasunatul intensiv
    230. Pentru mulţi crescatori de animale menţinerea în stabulatie libera, în afara grajdurilor, a animalelor, chiar şi pe timpul iernii, cel puţin o perioadă redusa de timp, este o necesitate.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Din pacate, o serie de soluri, în special cele cu textura fina, nu pot fi utilizate în scopul│
│de mai sus în perioada iernii, principala cauza de restrictionare fiind umiditatea acestora. │
│Solurile cu umiditate naturala sunt vulnerabile şi supuse riscului degradării dacă traficul │
│animalelor este intens. Astfel de soluri sunt predispuse la compactare şi la degradarea │
│vegetatiei permanente care se reface greu sau, mai grav, poate fi inlocuita de vegetatie │
│inferioara şi buruieni. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    231. În aceste condiţii, aplicarea unui management corespunzător şi a unui control corect al pasunatului sunt esentiale. Numai astfel se pot reduce costurile în vederea refacerii pasunilor, precum şi a prevenirii şi tratarii bolilor animalelor.
    232. O gospodarire corespunzătoare poate, de asemenea, menţine starea de sănătate a animalelor, de calitate a apelor de suprafaţa şi a solului, evitand degradarea solului şi poluarea apelor de suprafaţa cu nutrienti.
    233. În zonele deluroase şi de munte, solul este în mod natural predispus la degradare prin eroziune, în special datorita prezentei pantelor abrupte şi a caderilor de precipitatii abundente, dar şi pentru ca sunt subtiri şi straturile fertile sunt foarte sarace în materie organica şi nutrienti.
    234. Pasunatul animalelor poate distruge vegetatia acoperitoare protectoare şi amplifica eroziunea solului. Suprapăşunatul este daunator, de asemenea, habitatelor naturale din zonele umede, precum şi din cele impadurite.
    235. De aceea, fermierii, crescatorii de animale trebuie să respecte regulile urmatoare:
    * asigurarea pentru animale a drumurilor de acces corespunzătoare;
    * folosirea hranitoarelor şi a adapatoarelor mobile suplimentare corespunzătoare şi schimbarea locului acestora cat mai des, pentru a evita calcarea şi distrugerea vegetatiei de pe sol;
    * localizarea zonelor de hranire pe terenuri mai inalte, situate cat mai departe de cursurile de ape şi canale;
    * când sunt utilizate locatiile de hranire şi adapare suplimentare, va fi prevăzut numărul corespunzător de hranitoare şi adapatori, care vor fi mutate şi alimentate cu regularitate folosind numai utilaje usoare de transport, echipate cu roti cu pneuri de mare balonaj;
    * în perioada de iarna în care pasunatul este practicat, în special, pe terenurile umede sau grele, se va evita suprapăşunatul şi traficul excesiv al efectivelor de animale printr-o planificare şi reducere a pasunatului, controlul acestuia şi chiar evitarea pasunatului prin imprejmuirea zonei;
    * atunci când se constata afectarea pasunilor, prin aparitia semnelor care indica degradarea acestora (urme de copite care depasesc adancimea de 50 mm, sau scurgeri la suprafaţa a apelor care transporta particulele de sol), se va proceda la mutarea imediata a turmelor pe alte terenuri, sau trecerea acestora în grajduri;
    * marginile santurilor, canalelor, precum şi drumurile de acces, vor fi protejate cu garduri electrice, mentinandu-se o distanta corespunzătoare între acestea şi limita pasunii;
    * în zonele deluroase şi de munte, pasunile supuse degradării prin compactare şi eroziune vor fi imprejmuite şi utilizate prin rotatie pentru a permite regenerarea optima a vegetatiei ierboase, buna protectoare a stratului subtire de sol.
    5.3.2. Terenuri localizate în ferma şi destinate cresterii animalelor.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Unii fermieri şi crescatori de animale considera ca stabulatia libera pe timpul iernii nu │
│este posibila fără degradarea solului în zona respectiva. │
│Acest lucru este adevarat, chiar dacă se face tot posibilul pentru a reduce densitatea │
│animalelor pe suprafaţa alocata, mai ales dacă solurile sunt umede şi cu textura fina. │
│Aceasta înseamnă ca administrarea resurselor, forta de muncă şi timpul alocat sunt foarte │
│dificil de dirijat. Atunci când nu sunt disponibile adaposturi sau alte amenajari care pot fi│
│adaptate ca adaposturi, fermierul este nevoit sa aloce pentru stabulatia libera anumite │
│terenuri. Acestea pot fi considerate ca sacrificate, stiind ca vor fi puternic degradate dacă│
│nu vor fi aplicate reguli severe de limitare a efectelor pe termen lung asupra solului, │
│mediului şi chiar a resurselor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    236. Regulile de baza pentru stabilirea şi utilizarea terenurilor destinate stabulatiei libere pe care crescatorii de animale şi fermierii trebuie să le respecte se referă la:
    * alegerea terenurilor uscate, netede, bine drenate, departe de cursurile de apa;
    * utilizarea pasunilor permanente acoperite cu ierburi perene, dense şi rezistente;
    * observarea periodica a terenurilor respective, fiind alese cele care nu prezinta scurgeri de suprafaţa în cursurile de apa şi canale;
    * dacă, după exploatarea terenurilor în scopul stabulatiei libere de iarna, incep să se manifeste procese ale degradării terenului, atunci destinaţia acestora se va schimba prin înfiinţarea unor culturi protectoare de ierburi perene rezistente pentru fixarea sedimentelor şi reducerea transportului lor spre apele de suprafaţa;
    * utilizarea locatiilor multiple de hranire şi adapare aşezate în zone bine drenate, largi şi care au baza neteda şi dura;
    * elaborarea unui plan de restaurare a stării de calitate a terenurilor care vor fi redate circuitului agricol, având în vedere: reinsamantarea directa, aplicarea araturilor şi lucrărilor de afanare prin subsolaj, rotatiile adecvate de lunga durata cu plante amelioratoare;
    * ingradirea zonelor impadurite sau acoperite cu vegetatie de protecţie şi protejarea arborilor şi arbustilor existenti;
    * porcii trebuie tinuti pe pajisti bine stabilite, cu tufisuri, cu vegetatie ierboasa bine dezvoltata şi fixata care protejeaza solul şi reduce pierderea de nutrienti.
    237. Pe termen lung trebuie aplicate urmatoarele măsuri:
    * santurile şi canalele vor fi ingrijite şi vor fi amenajate cu perdele de vegetatie care capteaza şi limiteaza sedimentele sa ajunga în cursurile de apa şi în canale;
    * trebuie luata în considerare înfiinţarea amenajarilor şi adaposturilor pe timpul iernii sau a posibilităţii extinderii unor constructii existente în vederea adapostirii animalelor pe timpul iernii;
    * trebuie plantate perdele şi garduri de protecţie pentru protejarea turmelor, dar care, totodata, le vor limita şi accesul către alte zone;
    * trebuie luate măsuri de protecţie sanitara în zonele umede şi de-a lungul cursurilor de apa pentru reducerea posibilitatilor de infestare cu daunatori şi germeni patogeni care pot produce imbolnavirea animalelor.
    5.4. Gospodarirea drumurilor din ferma

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Deplasarea eficienta, atât a utilajelor agricole, cat şi a animalelor este o problemă foarte │
│importanţa pentru oricare fermier. │
│În perioadele în care activităţile sunt intense, presiunea exercitata asupra drumurilor din │
│ferma, a tuturor cailor de comunicatie creşte semnificativ. │
│Pozitionarea efectiva, amenajarea şi întreţinerea drumurilor de acces precum şi a celor pe │
│care se deplaseaza animalele, trebuie să indeplineasca functiile pentru care au fost │
│construite, dar în acelasi timp trebuie luat în considerare şi riscul de a se produce │
│scurgeri de suprafaţa, eroziune de suprafaţa. De aceea, este necesar un plan privind │
│circulatia pe aceste drumuri a animalelor, fără a stanjeni accesul utilajelor şi vehiculelor.│
│Implementarea de practici corecte ajuta fermierul, crescatorul de animale, sa reduca │
│costurile, sa protejeze terenul şi calitatea apelor de suprafaţa, şi în acelasi timp sa │
│asigure sănătatea animalelor şi sa evite deteriorarea rapida a utilajelor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    238. Fermierul trebuie să intreprinda urmatoarele măsuri şi acţiuni:
    * drumurile din ferma trebuie bine proiectate şi pozitionate şi vor avea suprafete stabile şi netede, cu eficienta maxima spre zonele pe care le deservesc;
    * odata cu înfiinţarea drumurilor respective va avea în vedere reducerea timpilor de deplasare;
    * supraveghere permanenta a traficului, a suprafetei drumurilor;
    * evitare la maxim posibil a degradării solului de către animale şi utilaje;
    * protejarea habitatelor acvatice faţă de posibilele scurgerile de suprafaţa.
    239. Prin adoptarea acestor măsuri, fermierii îşi pot asigura urmatoarele beneficii:
    * deplasare usoara şi eficienta a animalelor şi utilajelor pe tot parcursul anului;
    * reducere a costurilor datorate, atât consumului de combustibil, cat şi lucrărilor de întreţinere şi reparatie a utilajelor;
    * reduce posibilitatile de accidentare şi imbolnavire ale animalelor din ferma;
    * reducere a scurgerilor de suprafaţa şi implicit a proceselor erozionale ale solului, protejand şi calitatea apelor de suprafaţa;
    * pastrarea şi îmbunătăţirea biodiversitatii;
    * eficienta marita la culturi şi pasunat; crestere a valorii de capital a fermei.
    5.4.1. Drumuri destinate circulaţiei în ferma

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În ferma, observarea stării drumurilor, reprezinta una dintre activităţile zilnice │
│importante. Trebuie observate urmele lasate de trafic şi adancimea acestora, mai ales pe │
│terenurile şi în perioadele umede. În aceste urme se acumuleaza apa din precipitatii │
│conducand la probleme serioase privind deplasarea oricăror vehicule. │
│Dificultatile create conduc la cresterea costurilor legate de circulatia utilajelor, şi în │
│acelasi timp, la perturbarea diferitelor activităţi din ferma. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    240. Drumurile care prezinta urme adanci uscate sau noroioase conduc la:
    * cresterea accidentelor;
    * avarierea masinilor agricole, echipamentelor şi altor vehicule;
    * intarzierea diferitelor lucrari, prin cresterea timpului pentru deplasare;
    * degradarea prin procese erozionale de suprafaţa;
    * poluarea cursurilor de apa.
    241. De aceea, fermierul trebuie să:
    * revizuiasca şi sa utilizeze drumurile în functie de problemele constatate;
    * utilizeze trasee care evita scurgerile de suprafaţa către cursurile de apa;
    * sa utilizeze vehicule de transport cu sarcina mai redusa pe osie;
    * acorde prioritate intretinerii drumurilor în panta şi zonelor lor de acces;
    * asigure masurile şi lucrarile necesare pentru drenarea apei de pe drumuri;
    * dirijeze scurgerile de suprafaţa de pe drumuri către benzi inierbate care fixeaza particulele solide transportate;
    * asigure condiţiile necesare pentru ca scurgerile de suprafaţa de pe drumuri şi din jurul cladirilor şi amenajarilor fermei sa nu ajunga în zone unde este depozitat gunoiului de grajd sau alte deseuri organice din ferma;
    * amenajeze noi cai de acces în ferma dacă cele existente sunt degradate.
    5.4.2. Drumurile destinate accesului animalelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Atunci când animalele se deplaseaza pe drumuri, pot exista diferite cauze care le pot provoca│
│probleme: mersul ca şi staţionarea în noroi sau dejectii, drumuri alunecoase, prezenta │
│corpurilor dure sau taioase care pot provoca ranirea copitelor. Aceste probleme sunt şi mai │
│numeroase când animalele sunt în stabulatie libera pe timpul iernii, mai ales în cazul │
│vacilor care trebuie să parcurga distante mari pentru a fi mulse. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    242. Fermierul trebuie să analizeze frecventa problemelor aparute la picioarele, la copitele animalelor şi cauzele care le-au produs, şi dacă acestea sunt datorate stării drumurilor, spatiilor de hranire şi adapare ori vitezei cu care acestea se deplaseaza.
    243. În acest scop, fermierii sau crescatorii de animale trebuie să efectueze observatii asupra:
    * zonelor de odihnă şi de hranire, prezentei corpurilor dure contondente, sau ascutite, sau dacă au asperitati şi/sau dacă sunt incarcate cu dejectii;
    * drumurilor de trecere şi circulatie, prea abrupte şi acoperite cu pietris, pe care de altfel şi animalele ezita sa calce, sau care le incetinesc mult deplasarea;
    * drumurilor de acces care au o stare avansată de degradare.
    244. Pentru a evita diferitele dificultati, fermierii trebuie să aplice cateva reguli:
    * sa identifice zonele principale unde se amenajeaza zonele de trecere ale animalelor;
    * sa amenajeze drumuri bine drenate şi acoperite cu piatra de cariera bine macinata, material lemnos sau betonate;
    * sa intretinuta caile de acces curate de buruieni şi vegetatie ierboasa înaltă;
    * zonele de acces vor fi prevăzute la capete, cu zone largi de intrare;
    * drumurile vor fi amenajate în zone care sunt bine drenate sau care nu expun cursurile de apa la scurgerile de suprafaţa;
    * scurgerile de suprafaţa vor fi deversate pe suprafete cu ierburi permanente sau în canale special amenajate.
    5.4.3. Traversarea cursurilor de apa

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Traversarea de către vehicule sau animale a unui curs de apa spre pasuni sau zone │
│suplimentare de hranire este uneori necesară. De ex., vacile de lapte trebuie să se deplaseze│
│de la pasune către zona de muls, de doua ori pe zi. În acest caz, traversarea prin vaduri sau│
│chiar prin curentul apei, poate prezenta anumite pericole datorita adancimii apei şi │
│calităţii albiei, sau curentilor prea puternici. Un alt neajuns, care se poate ivi este al │
│poluarii directe a apelor de suprafaţa prin descarcarea dejectiilor de către animale, care │
│pot contamina apa şi cu germeni patogeni, cum ar fi cryptosporidium, ce provoaca boli. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    245. În cazul traversarii cursurilor de ape, pentru o şi mai buna siguranţa trebuie ca fermierul sau crescatorul de animale sa ia urmatoarele măsuri:
    * construirea de podete, care în cazul unor cursuri de apa inguste pot fi amenajate cu cheltuieli destul de reduse;
    * dacă nu pot fi construite poduri sau podete, atunci va fi amenajat un vad bine drenat cu materiale accesibile şi se vor stabiliza ambele maluri;
    * accesul turmelor de animale va fi limitat pe malul apelor cu ajutorul unor garduri electrice sau din lemn, pentru a evita accesul acestora în cursul de apa, şi contaminarea apei cu dejectii;
    * vaile şi terenurile care au un bun drenaj natural, santurile, canalele, ca şi zonele umede, se vor ingradi pentru minimizarea contaminarii cu germeni patogeni care pot provoca infectii cu galbeaza, leptospiroza sau infestari cu viermi;
    * la amenajarea podetelor sau podurilor trebuie contactate institute de specialitate pentru proiectare şi să se ia avizele necesare.
    5.5. Gospodarirea santurilor şi canalelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Pentru asigurarea celor mai bune condiţii, atât pentru cresterea recoltelor şi efectuarea la │
│timp şi în timp optim a recoltatului, cat şi pentru prevenirea efectelor compactarii prin │
│traficul exercitat de către animale, trebuie ca terenurile agricole să fie bine drenate. │
│De aceea, santurile şi canalele cu rol de drenaj trebuie bine ingrijite şi protejate faţă de │
│impactul transportului şi depunerii sedimentelor, nutrientilor şi substanţelor chimice │
│transportate prin scurgerile de suprafaţa de pe terenuri. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    246. Curatirea anuală a santurilor şi canalelor, favorizeaza evacuarea sedimentelor şi preluarea nutrientilor de către plante, evita dezvoltarea, proliferarea exagerata a vegetatiei specifice: stuf, trestie, papura.
    247. Prin ingradirea acestora se asigura controlul accesului animalelor în vederea reducerii riscurilor de poluare şi contaminare; programul de curatire a acestora de vegetatie, permite menţinerea armonioasa a habitatelor pentru o gama larga de vietuitoare, inclusiv a acelora care sunt folositoare omului şi în general mediului ambient.
    248. Fermierul va efectua controale de rutina temeinice pentru a observa din timp dacă se constata aparitia unor probleme cum ar fi: scurgerile de suprafaţa, eroziunea sau degradarea terenului prin compactare de către animale şi care îi vor permite sa stabileasca imediat masurile necesare pentru a se evita mai tarziu cheltuieli suplimentare.
    249. În acest scop, fermierul va desfăşura urmatoarele acţiuni:
    * va tine sub control accesul animalelor şi va efectua curatirea anuală a santurilor şi canalelor cel puţin pe portiunile afectate;
    * va restrictiona total accesul animalelor în santuri şi canale;
    * vegetatia specifică santurilor şi canalelor va fi complet inlaturata pentru a nu stanjeni captarea sedimentelor din scurgerile de suprafaţa;
    * va face observatii periodice asupra apei prezente în santuri şi canale pentru a semnala aparitia unor probleme cum ar fi eroziunea (care este indicată de culoarea maronie a apei);
    * va proteja habitatele pe timpul curatarii periodice;
    250. Prin asigurarea acestor măsuri de control şi întreţinere a santurilor şi canalelor de drenare a terenurilor agricole, precum şi a zonelor naturale de drenaj, se vor obtine anumite efecte benefice.
    Efecte benefice ale masurilor aplicate:
    * vor fi create condiţii mai bune de cultivare a plantelor, recoltare a productiei;
    * se vor reduce costurile de întreţinere ale acestora;
    * se protejeaza mai bine starea de sănătate a animalelor;
    * se protejeaza mai bine terenurile agricole în raport cu riscul degradării prin diferite procese: compactare, scurgeri, pierdere a stratului fertil, pierdere de nutrienti, contaminare a apelor de suprafaţa;
    * se asigura o mai buna protecţie şi diversitate a florei şi faunei salbatice.
    5.5.1. Santurile şi canalele existente

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Santurile şi canalele pentru drenare sunt cele mai importante cai de reducere a scurgerilor │
│de suprafaţa, permitand şi reducerea acumularii în exces a apei în sol, şi uscarea mai rapida│
│a solului în primavara. │
│Practica a demonstrat ca santurile şi canalele sunt şi indicatori utili ai scurgerilor de │
│suprafaţa, ai eroziunii distructive, pentru a se putea lua din timp masurile necesare pentru │
│atenuarea consecintelor negative şi evitarea costurilor ridicate de remediere. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    251. Fermierul trebuie să inspecteze santurile şi canalele existente şi sa observe dacă:
    * apele stocate în aceste locatii nu sunt limpezi, ci prezinta culoare bruna ca urmare a prezentei sedimentelor provenite din scurgeri de suprafaţa;
    * exista scurgeri provenite de la dejectii şi alte materiale organice;
    * malurile santurilor şi canalelor sunt afectate de către animale prin calcare sau chiar distruse de către acestea;
    * este prezenta vegetatie specifică: stuf, trestie, papura.
    252. Atunci când fermierul constata ca aceste probleme deja exista, dacă nu ia imediat măsuri, se pot produce urmatoarele efecte negative:
    * ranirea şi infestarea animalelor;
    * reducerea sau pierderea stratului fertil al solului şi odata cu acesta şi a nutrientilor prin scurgeri de suprafaţa;
    * poluarea apelor de suprafaţa;
    * degradarea vegetatiei, a faunei salbatice, a biodiversitatii.
    253. În cele mai multe cazuri, scurgerile de suprafaţa şi eroziunea pot fi abordate la sursa. De aceea, este important să se aplice măsuri pentru a reduce impactul oricăror efecte negative care pot rezultă. Este, de asemenea, posibil să fie păstrată o diversitate mai mare de habitate, dacă sunt respectate de fermier urmatoarele reguli:
    * excluderea pasunatului şi a accesului animalelor în santuri, canale, guri de descarcare ale acestora, zone naturale de drenaj, zone umede şi cursuri de apa;
    * verificarea malurilor pentru a observa dacă sunt acoperite cu vegetatie specifică care permite filtrarea apei drenate şi stabilizeaza solul; în caz contrar sunt necesare măsuri de remediere prin incurajarea proliferarii plantelor specifice zonelor umede;
    * întreţinerea anuală a acestora prin curatire, lasand o parte din suprafaţa (30-50%) acoperita cu vegetatie;
* materialul colectat din santuri şi canale, dacă este posibil, va fi împrăştiat pe suprafaţa terenurilor adiacente;
    * se va verifica periodic, şi în special, în timpul ploilor sau imediat după acestea, dacă apar probleme deosebite;
    * se vor intretine cu regularitate gurile de descarcare ale santurilor şi canalelor.
    5.5.2. Santuri şi canale noi

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Fermierii pot avea neplaceri serioase, atât în privinta degradării solului şi culturilor │
│agricole, cat şi a apelor de suprafaţa dacă nu sunt luate masurile corespunzătoare. │
│Mai mult decat atât, scurgerile de pe terenurile agricole şi din spatiile şi zonele curate │
│ale fermei şi de pe caile de acces, se pot usor amesteca cu ape murdare provenite din zonele │
│în care stationeaza animalele, sau pot ajunge în zonele de stocare a gunoiului de grajd şi a │
│dejectiilor lichide, sau în cursurile de apa. │
│În alte cazuri, scurgerile de suprafaţa produse pe soluri productive, dar vulnerabile, pot │
│provoca eroziune intensa, dacă acestea nu sunt tratate intr-o maniera care să reduca sau │
│chiar sa stopeze producerea acestora înainte ca să se constituie în acumulari şi inundari │
│distructive. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    254. Fiecare fermier trebuie să identifice la timp:
    * dacă s-a produs amestecul de ape curate cu ape murdare;
    * dacă exista scurgeri de suprafaţa de pe terenurile dispuse de-a lungul zonelor vulnerabile.
    255. Prezenta acestora indica risc crescut pentru:
    * cresterea costurilor pentru stocarea apelor murdare şi a facilitatilor de evacuare a acestora:
    * producerea eroziunii pe terenurile vulnerabile şi caile de trafic şi circulatie;
    * poluarea cursurilor de apa.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Astfel, rezultă ca este necesară realizarea unor noi santuri şi canale de drenaj, care devin │
│utile în jurul sau de-a lungul zonelor în care s-a produs degradarea solului şi a culturilor.│
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    256. Fiecare fermier trebuie să intreprinda actiunile urmatoare:
    * trebuie să verifice, în timpul ploilor sau imediat după acestea, dacă se produc scurgeri de suprafaţa în jurul cladirilor, amenajarilor fermei, pe drumurile mari de acces, şi care pot ajunge în zonele de stocare, pe solurile vulnerabile sau pe culturi;
    * trebuie să canalizeze apele incarcate cu particule de sol de pe terenurile arabile sau drumurile de acces către benzile de vegetatie permanenta bine incheiata;
    * trebuie, pe noile canale, să se stimuleze dezvoltarea rapida a vegetatiei specifice zonelor umede care să permită acumularea scurgerilor intermitente de suprafaţa de pe solurile vulnerabile;
    * fermierul trebuie să consulte specialistii atunci când constata ca are nevoie sa infiinteze santuri şi canale noi.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Precizam ca în cadrul oricarei ferme conservarea şi protejarea zonelor umede seminaturale şi │
│nedrenate au importanţa pentru menţinerea şi dezvoltarea habitatelor naturale, şi contribuie │
│la cresterea valorii de capital a fermei, şi permit fermierului accesul la fonduri şi │
│compensatii care sunt disponibile în acest scop. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    5.6. Întreţinerea malurilor erodate

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Fermierii şi proprietarii de terenuri au obligaţia, dar şi interesul, de a proteja malurile │
│apelor care traverseaza proprietăţile acestora, având în vedere, faptul ca eroziunea datorata│
│apei dar şi utilizarea în scopul pasunatului le pot aduce serioase prejudicii prin pierderi │
│de teren agricol şi costuri ridicate pentru refacere. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    257. Imprejmuirea cursurilor de apa, acolo unde este necesar, permite fermierilor sa evite o serie de probleme în ceea ce priveste: sănătatea animalelor, pierderea de teren prin eroziune, riscurile poluarii, distrugerea habitatelor în care vietuiesc păsări, animale mici salbatice şi peste, reducerea pierderilor de timp cu deplasarea şi mutarea turmelor, evitarea prejudiciilor aduse vecinatatilor.
    258. Un coridor imprejmuit de-a lungul apei reprezinta o solutie care poate contribui la cresterea potentialului de conservare dar şi al valorii zonei, permitand fermierului sau proprietarului de teren sa diversifice acest potenţial, să obţină şi alte venituri cum ar fi: spatii de recreere, odihna şi pescuit.
    259. Grija pe care fermierii şi proprietarii de terenuri trebuie să o acorde malurilor apei se va concretiza prin urmatoarele acţiuni:
    * controlul accesului pe aceste zone;
    * eliminarea totala a accesului animalelor şi a pasunatului;
    * menţinerea la distanta de cursurile de apa a turmelor de animale şi a depozitelor de ingrasaminte;
    * imprejmuirea, acolo unde este necesar, a marginilor terenurilor la o distanta mai mare de malul apei, pentru a crearea unui coridor de protecţie.
    260. Prin aceste acţiuni, se creeaza condiţii favorabile pentru diferite efecte benefice:
    * asigurarea sănătăţii animalelor şi cresterea productiei;
    * reducerea pierderilor de sol fertil datorat apei şi animalelor;
    * reducerea riscului poluarii apelor cu sedimente şi dejectii de la animale;
    * refacerea habitatelor şi a vietii salbatice;
    * sporirea capitalului valoric al fermei.
    5.6.1. Accesul şi traficul animalelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Desfiintarea totala a pasunatului animalelor în zonele vulnerabile: pe marginile santurilor, │
│canalelor cu apa şi vailor de drenaj natural, în areale umede, de-a lungul cursurilor de apa,│
│limiteaza degradarea şi extinderea sa prin compactare, eroziune, etc. │
│Chiar şi asa, astfel de zone rămân vulnerabile proceselor de degradare prin eroziune hidrica,│
│în special în perioade de crestere a apelor, a inundaţiilor, rezultand pierderi insemnate de │
│teren acoperit cu sol fertil. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    261. Calcatul de către animale şi accesul acestora de-a lungul malurilor, provoaca poluarea locala datorata sedimentelor şi dejectiilor animalelor care afectează alimentarile cu apa şi habitatele florei şi faunei salbatice.
    262. Aparitia şi evolutia unor procese negative este apreciata prin simple observatii, astfel:
    * prezenta pe margini de teren şi maluri a urmelor animalelor, în special unde locurile respective sunt umbrite de către copaci;
    * prezenta arealelor degradate unde animalele stationeaza pentru a se adapa;
    * prezenta unor areale pe mal unde vegetatia a fost complet indepartata.
    263. Dacă sunt identificate astfel de probleme înseamnă se vor produce efecte negative:
    * crestere a riscurilor de imbolnavire şi ranire a animalelor;
    * pierderi de productie;
    * poluare a apelor de suprafaţa;
    * degradarea habitatelor naturale.
    264. Reducerea impactului se poate realiza de fermier prin masurile urmatoare:
    * ingradirea cursurilor de apa, santurilor, canalelor şi zonelor umede, permitand optimizarea operaţiunilor în ferma, şi în acelasi timp lasand suficient teren de protecţie a malurilor, a apelor împotriva poluarii atunci când se fac tratamente cu pesticide, când se administreaza ingrasaminte chimice sau organice naturale;
    * realizarea unui astfel de coridor de protecţie mai larg în zonele care sunt utilizate la alimentarea cu apa;
    * instalare garduri electrice pe marginea pasunilor din apropierea cursurilor de apa;
    * în zonele cu procese erozionale puternice ale malurilor se va solicita asistenţa tehnica de la instituţiile abilitate, pentru finantarea, proiectarea şi executarea lucrărilor specifice, inclusiv a plantarii perdelelor de protecţie;
    * nu este recomandat ca aceste maluri erodate să fie intarite prin bascularea unor materiale cum ar fi diferite tipuri de moloz sau alte deseuri solide care pot provoca neajunsuri şi mai grave.
    5.6.2. Întreţinerea şi menţinerea vegetatiei naturale de-a lungul malurilor
    265. Vegetatia naturala a malurilor joaca un rol important în fixarea şi protectia malurilor, vulnerabile la eroziune. Actiunea animalelor asupra malurilor este dăunătoare şi pentru terenul agricol de pe marginile apelor dar şi pentru apele ce traverseaza aceste terenuri.
    266. De aceea, este necesară identificarea malurilor:
    * care au pierdut vegetatia naturala;
    * care au fost afectate de pasunat;
    * care sunt în curs de erodare şi cele care s-au surpat, alunecat în cursul de apa.
    267. Crearea coridoarelor de-a lungul cursurilor de apa, este un valoros capital al fermei. Aceste coridoare protejeaza pajistile şi terenurile arabile, asigurand o zona de conservare, de odihnă, de pescuit dar şi de cultivare a unor arbusti.
    268. În scopul protejarii şi evitarii unor costuri suplimentare trebuie să se:
    * efectueze planificarea modului de utilizare şi protecţie a malurilor diferitelor cursuri de apa;
    * elimine accesul turmelor de animale pe maluri prin ingradirea acestora;
    * realizeze reacoperirea naturala a malurilor cu vegetatie naturala;
    * trebuie să se combata buruienile şi vegetatia care este dăunătoare, toxica animalelor;
    * solicite sprijin şi asistenţa tehnica în vederea obtinerii de fonduri nerambursabile şi material saditor adecvat, inclusiv a puietilor de arbusti.
    5.6.3. Adapatul animalelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Prin alocarea unor fonduri financiare în vederea amenajarii de zone speciale pentru │
│alimentare cu apa şi adapare din rauri, sau prin alte metode (amenajarea unor zone speciale │
│dotate cu adapatoare şi sisteme de adapatoare alimentate cu pompe) se elimina multe probleme │
│şi se obtin beneficii în ceea ce priveste producţia şi sănătatea animalelor, şi se │
│protejeaza cursurile naturale de apa şi habitatele. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    269. Trebuie ca fiecare fermier sa revizuiasca, şi acolo unde este necesar, sa reamenajeze zonele de adapare la pasune, prin:
    * adaparea animalelor şi alimentarea cu apa în afara cursurilor de apa;
    * folosirea de adapatoare mobile pentru înlăturarea pericolului degradării solului din spatiile amenajate pentru adapare, în special prin calcat de către animale;
    * excluderea totala a accesului turmelor de animale la apele curgatoare;
    * ingradirea cu garduri din lemn sau electrice a malurilor.

    VI. PROTECTIA PLANTELOR

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Protectia plantelor este stiinta care se ocupa cu studiul organismelor dăunătoare │
│(fitopatogeni, artropode fitofage, buruieni, rozatoare etc.) în scopul stabilirii masurilor │
│eficiente de combatere a pagubelor/pierderilor economice produse de acestea. Se considera │
│ca circa o treime din recolta este distrusa de organismele dăunătoare. De aceea, protectia │
│plantelor, ca disciplina biologica aplicata, contribuie la cresterea productiei culturilor │
│agricole şi la îmbunătăţirea calităţii recoltei. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    270. Protectia plantelor este un domeniu esential în asigurarea unor recolte sporite şi de calitate. Cercetari recente au demonstrat ca prin aplicarea integrată a tehnicilor şi metodelor de protecţie se realizează protectia plantelor pe termen lung.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Fiecare fermier doreste să obţină recolte şi beneficii cat mai mari bazandu-se pe │
│identificarea solutiilor reducerii costurilor de productie şi a altor inputuri. │
│Fiecare fermier ar trebui sa acorde timpul necesar invatarii şi cunoasterii tehnicilor şi │
│metodelor integrate de protecţie a plantelor; sa testeze în loturi demonstrative metode │
│mecanice, chimice şi biologice pentru combaterea bolilor şi daunatorilor. │
│Fermierul, în acest mod, va putea să obţină productii de calitate fără sa afecteze functiile │
│vitale ale solului, apei şi vietii salbatice. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    271. În protectia eficienta a culturilor agricole, fiecare fermier trebuie să aibă în vedere:
    * prevenirea atacului de boli şi daunatori şi infestarea cu buruieni;
    * monitorizarea şi prognoza bolilor, daunatorilor şi buruienilor;
    * solutii pentru stimularea pradatorilor şi parazitilor biologici.
    272. Masurile şi actiunile pe care trebuie să le intreprinda fermierul se referă la:
    * utilizarea integrată a pesticidelor alaturi de controlul bolilor şi daunatorilor prin metode clasice de cultura şi biologice specifice;
    * optimizarea utilizarii pesticidelor, metodelor de protecţie integrată a plantelor;
    * utilizarea cu strictete a pesticidelor, cu aplicari cu tinte precise, în doze minime şi cu mare precizie a normelor şi a uniformitatii aplicarilor, înfiinţarea şi respectarea stricta a zonelor tampon precum şi reducerea pierderilor;
    * protectia şi restabilirea habitatelor naturale ale florei şi faunei salbatice.
    273. Beneficiile pe care fermierul le poate obtine:
    * protecţie eficienta a plantelor;
    * siguranţa alimentara şi produse de calitate;
    * reducerea riscului de poluare a apelor;
    * menţinerea biodiversitatii;
    * reducerea costurilor.
    6.1. Varietatea şi rotatia culturilor, metode de cultura şi dezvoltare a condiţiilor de viaţa pentru pradatorii şi parazitii biologici

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Prin aplicarea diferitelor scheme de rotatie a culturilor agricole, ciclurile de viaţa ale │
│daunatorilor, bolilor şi buruienilor se rup, reducand astfel impactul acestora. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    274. Rotatia culturilor agricole permite folosirea diferentiata a categoriilor de terenuri dintr-o exploatatie agricola, asigurand menţinerea şi sporirea fertilitatii naturale a solurilor.
    275. Rotatia culturilor are şi o importanţa componenta economica intrucat favorizeaza planificarea anticipata a celor mai bune practici agricole: sistemul de lucrare a solului, aplicarea ingrasamintelor, amelioratorilor de sol, protectia plantelor împotriva agentilor agresivi (inclusiv a buruienilor), recoltarea şi depozitarea productiei (inclusiv protectia culturii depozitate).
    276. Practicarea unui ciclu de patru ani de aplicare a unei scheme de rotatie a culturilor este considerat a fi insuficient pentru reducerea eficienta a diverselor probleme create de boli, daunatori, buruieni, etc., intrucat supravietuirea acestora în sol în cazul unor culturi, cum sunt cele de rapita, cartofi şi sfecla de zahar, a fost observata chiar şi după o perioadă indelungata de timp.
    277. Rotatia culturilor influenţează direct protectia plantelor. Diferitele practici agricole asociate rotatiei culturilor agricole influenţează rezerva diferitilor agenti daunatori, de ex. la cereale aratura de toamna influenţează direct nivelul atacului de plosnite, afide şi carabusi sau al filopatogenilor care se instaleaza pe organele verzi.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Datorita interactiunilor benefice dintre masurile agrofitotehnice aplicate şi succesiunea │
│culturilor, rotatia este considerata condiţie esenţială de sporire a productiei şi mentinere │
│a fertilitatii solului. În perspectiva, rotatia va constitui una din masurile agrotehnice de │
│baza care va contribui şi la reducerea consumului de energie pe unitatea de suprafaţa şi │
│produs. │
│De aceea, nici un fermier nu ar trebui sa o neglijeze, cu atât mai mult cu cat se poate │
│realiza fără investitii deosebite. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    278. Rotatia culturilor, ca măsura eficienta de protecţie a plantelor şi astfel a mediului, are un rol deosebit de important. Rotatia culturilor agricole rămâne şi pentru etapa urmatoare una dintre cele mai importante componente ale sistemului tehnologic agricol care contribuie la rationalizarea consumului de combustibil, apa de irigat, ingrasaminte şi alte agrochimicale utilizate în protectia plantelor (pesticide şi biopreparate).
    279. Fermierii sunt incurajati şi motivati sa cultive acele soiuri şi varietati de plante agricole care au mare rezistenta la boli şi daunatori.
    280. De asemenea, fermierii trebuie incurajati, sa practice şi metode biologice de combatere a daunatorilor, prin stimularea cresterii pradatorilor, ceea ce reduce necesitatea efectuării tratamentelor fitosanitare.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Managementul amenajarii teritoriului reprezinta o formă de favorizare a protectiei biologice │
│a culturilor, fiind o abordare pe baze ecologice cu scopul de a stimula activitatea │
│pradatorilor şi parazitilor naturali. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    281. Scopul principal al activităţii de amenajare a teritoriului pentru cresterea rolului pradatorilor este de a crea o anumita infrastructura ecologica în acord cu peisajul agricol care să furnizeze pentru adultii de entomofagi, resursele necesare de hrana (prada alternativa sau gazde) şi adaposturi faţă de condiţiile neprielnice. Aceste resurse trebuie să fie integrate în teritoriu astfel încât să fie accesibile în timp şi spatiu pentru pradatorii naturali şi în acelasi timp, practice pentru a fi implementate de către producătorii agricoli.
    282. Cresterea heterogenitatii vegetatiei în jurul zonelor cultivate favorizeaza cresterea în ansamblu a abundentei şi diversitatii organismelor pradatoare şi parazite.
    283. Fermierul poate aplica cateva metode, destul de simple, pentru stimularea activităţii artropodelor parazite şi pradatoare, pornind de la cresterea biodiversitatii.
    Metode pentru stimulare a biodiversitatii aplicabile în ferma:
    * culturi intercalate sau culturi în benzi: doua sau mai multe specii de plante sunt cultivate împreună pe acelasi teren în benzi paralele sau în parcele alaturate;
    * cultura ascunsa: a doua cultura este insamantata în prima cultura, în acelasi timp sau mai tarziu, rezultand doua recolte anual;
    * insule sau fasii de conservare: o fasie lata de aproximativ 5-6 m în afara parcelelor primeste doar stropiri cu pesticide selective având spectru restrans de actiune;
    * benzi imburuienate în interiorul culturilor: insamantarea catorva benzi cu ierburi floricole neinvazive, la anumite intervale, transversal zonei cultivate. Acest sistem conduce la sporirea numarului insectelor pradatoare pentru afide;
    * cordoane marginase sau zone tampon: au importanţa pe suprafete mari de cultura. Un astfel de sistem sporeste numărul de habitate disponibile pentru pradatori şi paraziti în vederea iernarii şi a reproducerii în timpul primaverii şi hranirii în timpul verii, intensificandu-se astfel potentialul protectiei biologice a culturilor agricole. Invazia buruienilor din astfel de sisteme este foarte redusa, iar uneori se creează situaţii de crestere a densitatii daunatorilor. Pe aceste coridoare se pot cultiva cu succes specii de lolium, oferind astfel spatii protejate pentru cuibaritul pasarilor, pentru viespii solitare, albine şi bondari. Cele care conţin flori salbatice furnizeaza polen şi nectar pentru un mare numar de nevertebrate, incluzând speciile de bondari. Interesul botanic pe care îl prezinta acest sistem este determinat de faptul ca acţionează ca benzi tampon între diferitele practici agricole şi habitatele sensibile, cum sunt gardurile vii şi cursurile de apa.
    * plante insectar: pot fi cultivate sub forma de benzi intercalate, plante individuale, culturi acoperitoare între sau printre randurile de plante. Un spectru mai larg de resurse vegetale (nectar, polen) pentru pradatorii şi parazitii naturali poate fi asigurat prin cultivarea în benzi a speciilor din fam. Apiaceae (patrunjel), Cruciferae (mustar), Lamlaceae (menta), Compositae (coada soricelului).
    284. Lucrarile tarzii ale solului pot fi practicate cu succes în reducerea proliferarii buruienilor şi a afidelor. Se vor practica acele lucrari care nu produc degradarea calităţii solului, în special, în toamnele umede, precum şi cele care nu favorizeaza procesele erozionale.
    285. Fiecare fermier trebuie să ia în considerare şi factorii naturali pentru a regla densitatea populatiilor de organisme dăunătoare. Factorii ecologici abiotici climatici (temperatura, umiditatea, lumina, ploaia) alaturi de cei edafici, chimici şi biotici pot influenţa considerabil evolutia populatiilor respective. Fiecare factor abiotic are un prag inferior şi un prag superior de temperatura, umiditate etc. care, odata depasit, opreste multiplicarea diferitelor organisme.
    286. De asemenea, factorii abiotici antropici, ca fertilizarea cu ingrasaminte organice naturale şi completarea nevoilor de crestere a culturilor cu ingrasaminte chimice ofera plantelor de cultura o dezvoltare viguroasa şi mareste rezistenta acestora la boli şi daunatori.
    287. Prin pastrarea prin fertilizare a nivelului optim al elementelor nutritive în sol se poate limita atacul unor agenti fitopatogeni sau altor organisme dăunătoare. Influenţa benefica a fertilizarii se datorează:
    * actiunii directe a ingrasamintelor asupra organismelor dăunătoare;
    * actiunii asupra mecanismelor enzimatice ale acestor organisme;
    * influentei indirecte prin modificari biochimice ale sucului celular la planta gazda;
    * dezvoltării mai puternice a sistemului de aparare din planta;
    * cresterii ritmului dezvoltării elementelor structurale ale tesuturilor;
    * schimbarii epocii de maturare;
    * schimbarii proceselor de diferentiere, etc.
    288. Unele aspecte privind starea culturilor, a recoltelor, pot fi identificate de fermier pe teren.
    289. Degradarea calităţii recoltei, adesea foarte grava, poate fi observata de fermier pe teren, fiind foarte relevanta. Astfel, unul dintre cele mai evidente exemple este atacul diferitilor daunatori ai fructelor (din timpul vegetatiei şi din depozit), cum sunt: rapanul la mere, viermele cireselor, putregaiul albastru la citrice. Un alt exemplu, îl reprezinta atacul plosnitei cerealelor, care determina reducerea continutului de gluten şi, implicit, reducerea calităţii ceruta de industria de panificatie.
    290. Un aspect mai puţin cunoscut este cel al contaminantilor alimentari de origine biologica, formati în timpul vegetatiei de către agenti fitopatogeni. Contaminarea recoltei de porumb cu aflatoxine, considerate cei mai periculosi contaminanti alimentari de origine biologica, în timpul vegetatiei, ca urmare a infectiei boabelor în curs de formare cu ciuperci toxigene din grupul Aspergillus flavus parasiticus. Identificarea acestora, de către fermier, în cultura de porumb devenind deosebit de importanţa.
    291. Din astfel de motive combaterea daunatorilor este foarte necesară pentru cultura plantelor. Procedurile de protecţie a plantelor împotriva organismelor dăunătoare devenind o componenta majoră a tuturor ghidurilor de buna practica agricola.
    292. Combaterea daunatorilor culturilor agricole prin diferite metode: chimice (utilizare de pesticide), biologice (crearea organismelor antagoniste şi a produselor naturale), genetice (ameliorarea rezistentei plantelor la diferiti agenti daunatori), agrotehnice (lucrari ale solului, inclusiv prasit, asolamente de lunga durata) şi fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie vegetala, descuscutare a semintei etc.)
    293. Pesticidele pot fi mobile sau foarte puternic absorbite de către materia organica din sol, pot fi volatile, persistente sau rapid degradabile.
    6.2. Pesticidele
    Definiţie:
    * pesticide: mijloace chimice de protectia plantelor, obtinute prin formularea şi condiţionarea unuia sau a mai multor ingrediente biologic active.
    294. Cu foarte puţine excepţii (ca de ex., regulatorii de crestere vegetala, folositi pentru controlul cresterii plantelor, sau produsele care acţionează prin activarea rezistentei manifestate sistemic în plante, şi care sunt un fel de "vaccinuri" pentru plante) ingredientele active biologic sunt toxice. Tocmai aceasta toxicitate impune existenta în cod a unor bune practici privind distributia şi utilizarea pesticidelor.
    295. În categoria pesticidelor sunt incluse şi urmatoarele categorii de substante: regulatorii de crestere, defoliantii, desicantii, activatorii rezistentei manifestate sistemic, substantele de curatire ale legumelor şi fructelor, substantele aplicate pentru prevenirea caderii fructelor, ca şi substantele aplicate înainte sau după recoltare pentru combaterea daunatorilor care acţionează în timpul depozitarii şi transportarii recoltei.
    296. Pentru diferitele tipuri de substante este importanţa:
    * forma sub care un pesticid este comercializat, al carei scop final este de a face produsul utilizabil, eficient, reprezinta, în realitate, o combinaţie de diversi compusi (solventi, surfactanti, cosurfactanti, muianti, adezivi, agenti de suspensie, amelioratori de penetrare cuticulara etc.);
    * impachetarea şi modul de prezentare, sau condiţionarea, care se referă, atât la conţinutul, cat şi la ambalajul protector folosit pentru distribuirea pesticidelor la utilizator, la fermier.
    297. Materialele folosite la condiţionarea pesticidelor sunt la randul lor poluanti chimici importanti (solventii organici, surfactantii care sunt similari detergentilor în privinta poluarii apelor etc.) reprezentand alt motiv intemeiat pentru prezentarea diferitelor măsuri de utilizare şi distribuţie a lor în codul de bune practici.
    298. De aceea, fiecare fermier trebuie să aibă în vedere:
    * tehnologia de aplicare: reprezinta procesul fizic prin care pesticidele sunt aduse în contact cu organismul ţinta sau sunt aduse acolo unde organismul ţinta va intra în contact cu acestea. Aplicarea pesticidelor se poate face prin tratamente în perioada de vegetatie (stropiri cu diferite volume de lichid şi cu mijloace terestre sau aeriene) sau prin tratamente la samanta (samanta în sens generic, oricare organ al plantei utilizat pentru înfiinţarea unei culturi, inclusiv tuberculii);
    * caile de utilizare a produselor omologate (cu drept de punere de piaţa) oficial recomandate sau autorizate de autorităţile naţionale competente în scopul unei combateri eficiente şi fiabile a organismelor dăunătoare, trebuie să includa mai multe niveluri de utilizare a pesticidelor, care nu trebuie să depăşească dozele cele mai ridicate autorizate sau care trebuie să fie aplicate în asa fel încât sa lase un reziduu cat mai mic cu putinta;
    * limita maxima de reziduuri: concentraţia maxima de reziduuri de pesticide legal autorizate sau considerate ca acceptabile în unul sau mai multe produse alimentare, produs agricol sau produs destinat folosirii în furajarea animalelor.
    6.3. Produse utilizate pentru protectia plantelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În protectia plantelor sunt folosite diferite produse chimice (pesticide) şi produse │
│biologice (biopreparate). În functie de organismul ţinta acestea sunt: erbicide, insecticide,│
│fungicide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide şi compusi cu actiune mixta. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    299. Biopreparatele sunt mijloace biologice realizate pe baza unor microoganisme utile plantelor de cultura sau pe baza unor compusi naturali denumite sugestiv "botanicale".
    300. Biopreparatele au o actiune complexa asupra plantelor de cultura, datorita caracterului lor biologic. Termenul cel mai corect nu este de biopreparat folosit în protectia plantelor, ci cel de biopreparate de uz agricol. Un exemplu devenit deja clasic, ilustrativ pentru aceasta actiune complexa, este cel al biopreparatelor pe bază de ciuperci antagoniste din genul Trichoderma. Unele biopreparate, omologate ca biofungicide, s-au dovedit şi ca stimulatoare în cresterea vegetala datorata interventiei în nutritia plantelor.
    301. Folosirea biopreparatelor constituie o orientare importanţa în agricultura actuala datorita avantajelor pe care le prezinta.
    Avantaje ale folosirii de către fermier ale biopreparatelor:
    * reducerea poluarii mediului şi alimentelor;
    * evitarea aparitiei populatiilor de daunatori cu rezistenta la diferitele tratamente de combatere;
    * posibilitatea utilizarii de personal necalificat în condiţii de totala securitate, atât pentru culturile de plante, cat şi pentru utilizator;
    * utilizare durabila a unei resurse utile din sistemele agricole neexploatate.
    6.4. Regimul de utilizare a produselor în protectia plantelor

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Utilizarea produselor în protectia plantelor este reglementata în România prin lege. │
│Introducerea lor pe piaţa se face numai după omologare de Comisia Interministeriala de │
│Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar (infiintata prin OG nr. 4/1995). │
│Potrivit Regulamentului de functionare a Comisiei Interministeriale de Omologare a │
│Produselor de uz Fitosanitar, aprobat prin OM MAA 8343/1995, OM MS 718/95 şi OM MPAMI │
│444/95, pentru fiecare produs fitosanitar nou trebuie să se obtina: │
│* Avizul de pilotare, │
│* Avizul de fabricatie, │
│* Avizul de mediu, │
│* Avizul sanitar, │
│* Raportul biologic asupra eficacitatii, │
│* Buletinul de analiza fizico-chimica. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    302. Pentru o substanţa activa noua, neinregistrata în România, este obligatorie efectuarea a cel puţin 2 ani de teste de eficacitate biologica. Procedura de omologare a produselor de uz fitosanitar (pesticide, biopreparate) este în acord cu documentele europene corespunzătoare (Directiva Consiliului 91/414 EEC şi Directiva Comisiei 93/71 EEC).
    303. Obtinerea avizelor menţionate mai sus certifica eficacitatea produsului şi evalueaza riscurile pentru mediu şi pentru sănătatea omului, stabilind în acelasi timp şi condiţiile de utilizare necesare pentru un control eficient al riscurilor de mediu şi de sănătate.
    304. După introducerea pe piaţa, cadrul legislativ clasifica produsele utilizate în protectia plantelor în două categorii:
    * produse din grupa de toxicitate III şi IV (slab toxice), care sunt comercializate şi utilizate în mod liber;
    * produse din grupa I şi II de toxicitate cu grad ridicat şi foarte ridicat de toxicitate), care sunt utilizate numai de către personal specializat, autorizat de către Autorităţile competente (inclusiv de Serviciul Arme, Munitii şi Substante toxice din cadrul Inspectoratului General al Politiei).
    305. Utilizarea pesticidelor se face în cadrul tehnologiilor agricole de cultura, la recomandarea şi sub controlul organismelor de specialitate.
    306. Fermierul nu trebuie să elimine nici un fel de resturi, deseuri de pesticide în santuri, canale, în ape de suprafaţa sau pe terenurile agricole.
    Aceste deseuri, resturi pot proveni din numeroase surse, cum ar fi:
    * excedentul de lichide de pulverizare;
    * spalarea utilajelor;
    * pierderile de lichide de pulverizare în timpul alimentarii acestora sau în timpul operaţiilor tehnologice;
    * pierderile prin neuniformitatea de distribuţie;
    * ambalaje şi recipienti care mai conţin pesticide şi care sunt aruncate sau depozitate necorespunzator;
    * lichide reziduale de la bai de imersare sau de la imbaierea oilor;
    * ape care au servit la spalarea produselor agricole;
    * scurgeri din ambalaje sau recipienti sparti sau crapati;
    * pesticide eliminate datorita expirarii termenului de valabilitate.
    307. O sursa deosebit de importanţa de poluare locala complexa, cu pesticide şi ingrasaminte o reprezinta cultura legumelor şi plantelor ornamentale în sere şi solarii. Substantele poluante ajung în apele de suprafaţa prin parcurgerea altor circuite decat în cazul culturilor agricole şi anume:
    * deversari de streasina (apa de condensare sau de ploaie artificiala) ce antreneaza fertilizanti şi pesticide depuse pe vitrajele din interior;
    * irigatii care sunt utilizate concomitent cu fertilizarea şi pentru administrarea pesticidelor;
    * apele de spalare a vitrajelor pe ambele fete;
    * ape reziduale provenite din tratamente speciale ale florilor.
    308. Este necesar ca toate aceste ape să fie recuperate în bazine etanse de beton şi să urmeze un circuit inchis prin recirculare, fără a mai fi evacuate în exterior.
    6.5. Depozitarea

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Depozitarea pesticidelor se realizează doar în locuri special amenajate care sunt prevăzute │
│cu dispozitive pentru: │
│* prevenire şi stingerea incendiilor; │
│* protectia muncii/tehnica securitatii muncii; │
│* măsurare avizata metrologic (cantare, mensuri). │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    309. Prevederile legale impun ca depozitele de pesticide să fie corespunzător delimitate şi marcate, pentru asigurarea unei protectii fizice corespunzătoare.
    310. Substantele din grupa I-a şi a II-a de toxicitate se depozitează în încăperi separate şi condiţii speciale, cu paza specializata şi registru de evidenta conform legii.
    311. Depozitele de pesticide nu vor fi amplasate în apropierea apelor de suprafaţa şi nici în zone în care apa freatica este prezenta la mica adancime. Amplasarea se va face la cel puţin 200 m faţă de oricare fel de asezari urbane sau rurale, surse de apa, furaje, campuri şi terenuri agricole, ferme şi spatii pentru animale.
    312. Depozitele vor fi construite numai din materiale durabile, neinflamabile, şi trebuie să aibă capacitate de stocare corespunzătoare.
    313. Depozitul de pesticide trebuie să poată pastra produsele în condiţii de securitate, în eventualitatea producerii unor scurgeri sau imprastieri. Podeaua trebuie să fie impermeabila şi situata mai jos decat suprafaţa solului pentru a forma un bazin de retentie sau trebuie să existe praguri la uşi şi pereti care să nu permita trecerea lichidelor prin ei şi care să retina materialul împrăştiat.
    314. Pentru protectia mediului în cazul incendiilor, este important ca depozitul să fie inconjurat cu un şanţ betonat.
    315. Depozitele de pesticide se autorizeaza în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Autorizarea depozitelor de pesticide se face numai după realizarea unor studii de impact asupra mediului, cu evidentierea riscurilor asupra componentelor de mediu şi a managementului acestor riscuri, şi după completarea bilanturilor de mediu.
    316. În organizarea depozitelor de pesticide trebuie respectate, atât regulile de igiena şi sănătate publică, cat şi prevederile specifice de protectia muncii. Depozitul de pesticide trebuie să fie prevăzut cu flux de personal separat fizic de fluxul de pesticide, cu facilităţi corespunzătoare: dusuri şi spalatoare cu apa calda, WC-uri cu evacuare în canalizare separata, vestiare incalzite pentru schimbarea hainelor, zona separata fizic pentru consumul alimentelor.
    317. Manipularea pesticidelor se va face exclusiv cu haine de protecţie şi cu echipamentul de protecţie specificat prin normele de tehnica securitatii muncii, de ex., masca în cazul produselor de gazare.
    318. Pesticidele depozitate în condiţii necorespunzatoare sunt periculoase pentru toate componentele de mediu, şi mai ales, pentru sănătatea oamenilor. Depozitele de pesticide se organizeaza exclusiv de către utilizatorii de dimensiuni medii sau mari (exploatatii agricole de peste 120 ha la ses şi 90 ha în zonele de deal şi munte, prestatorii de servicii de protectia plantelor). Numai acestor utilizatori de pesticide li se permite existenta unor stocuri mari pe o durată mai lunga. Micii utilizatori nu au dreptul să-şi constituie rezerve semnificative de pesticide, care să depăşească consumul pe perioada ciclului de vegetatie.
    319. Chiar şi în cazul micilor utilizatori, pesticidele trebuie stocate în condiţii corespunzătoare (ferite de căldură, lumina şi umiditate excesive), separat de alte materiale (şi mai ales de furaje sau de alimente). Produsele lichide se depozitează în încăperi cu temperaturi de minim 1°C şi maxim 25°C.
    320. Nu este permisa încălzirea cu surse deschise (sobe, resouri electrice) a depozitelor de pesticide. Instalatiile de curent electric din depozitele de pesticide trebuie să indeplineasca normativele pentru medii cu solventi organici şi pulberi şi să permită spalarea cu jet de apa sub presiune.
    321. În toate cazurile, pesticidele vor fi pastrate exclusiv în ambalajele lor originale, pe rafturi sau pe paleti. Ambalajele mai grele de 20 kg vor fi manipulate exclusiv cu dispozitive mecanice: carucioare hidraulice, motostivuitoare etc.
    322. Toţi utilizatorii de pesticide care deţin stocuri, indiferent de dimensiunile lor, trebuie să tina şi sa completeze un registru de evidenta. În registrul de evidenta al pesticidelor vor fi incluse toate operaţiile implicate de utilizarea pesticidelor, inclusiv informaţii despre data achizitionarii, data fabricatiei produsului, furnizorul de pesticide şi preţul de achizitionare. În cazul depozitelor de pesticide, descarcarea de gestiune a stocurilor de pesticide din grupa I-a şi a II-a de toxicitate se va face numai pe baza procesului verbal semnat de operatorii autorizati.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Stocurile de pesticide expirate se înregistrează la Ministerul Mediului şi Gospodăririi │
│Apelor şi la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi se distrug, pe │
│cheltuiala celui care le detine, prin incinerare În instalaţii speciale, autorizate de │
│Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    323. Descarcarea din gestiune se face pe baza procesului verbal de primire a pesticidelor expirate la unitatea care detine incineratorul autorizat şi a facturii de prestare de servicii de incinerare. Eliminarea stocurilor de produsi chimici periculosi este necesar să se realizeze cu ajutorul tuturor celor implicati şi/sau afectati, inclusiv a comunitatilor locale.
    6.6. Aplicarea produselor utilizate în protectia plantelor şi măsuri de protejare a apelor şi solului 324. Masurile de reducere a impactului asupra mediului a pesticidelor utilizate, au în vedere, în primul rand pe cele preventive:
    * reducerea la minim a protectiei culturilor prin mijloace chimice, prin utilizarea altor practici şi metode care reduc imbolnavirea culturilor: rotatie judicioasa a culturilor, folosire de soiuri rezistente la boli şi daunatori, folosire a semintelor, rasadurilor, puietilor, butasilor liberi de boli şi daunatori, măsuri de igiena corespunzătoare pentru limitarea extinderii atacurilor de boli şi daunatori;
    * alegerea cu atenţie doar a pesticidelor autorizate care nu aduc prejudicii mediului;
    * utilizarea personalului instruit, atestat şi autorizat;
    * supravegherea stricta a regimului şi a utilizarii pesticidelor;
    * eliminarea tratamentelor din aer, atunci când terenurile agricole se afla în apropierea surselor de apa de la suprafaţa;
    * limitarea administrarii ingrasamintelor deoarece în anumite situaţii unele boli şi daunatori pot fi favorizati de cresterea randamentului şi a productivitatii culturilor;
    * reducerea utilizarii în scop preventiv a pesticidelor ţinând cont de faptul ca prezenta organismelor parazitare constituie o situaţie normala; problema acestora fiind reconsiderata când exista pericol sau se depăşeşte un anumit grad de nocivitate;
    * inlocuirea în parte a utilizarii pesticidelor prin mijloace şi metode curate ecologic, diferite de cele chimice (metode biologice, metode preventive, capcane, indepartarea manuala a cuiburilor de daunatori, etc.).
    325. Fermierul trebuie să ia în considerare şi urmatoarele măsuri complementare pentru reducerea cantităţii de pesticide dispersate în mediu:
    * echiparea dispozitivelor de pulverizare cu ecrane antidispersie care limiteaza imprastierea pesticidelor în afara zonelor strict vizate;
    * pulverizatoarele şi în special, duza, care este componenta cea mai importanţa a acestora, trebuie să fie mentinute în cea mai buna stare de functionare, la parametri optimi; în acest scop se vor efectua verificări periodice, şi dacă este necesar se va efectua repararea sau inlocuirea imediata a pieselor defecte, uzate sau necorespunzatoare; de asemenea, se va controla stricta corelare între capacitatea şi randamentul utilajelor de pulverizare şi încărcarea cu pesticide suportata de mediu;
    Duzele trebuie calibrate înainte de stropire.
    1 Fermierul va alege duze cu aceeasi capacitate de imprastiere.
    2 Înălţimea de stropire, va fi stabilita astfel încât să fie obtinuta o distribuţie uniforma, omogena a pesticidelor pe plante.
    2a cazul în care exista suprapunere între jeturi;
    2b cazul în care nu exista suprapunere
    * interdictia infiintarii livezilor în imediata apropiere a maselor de ape;
    * înfiinţarea perdelelor forestiere împotriva vanturilor predominante;
    * înfiinţarea de zone libere de pesticide, pe o latime de cel puţin 10 m în imediata apropiere a surselor de apa.
    326. Tratamentele chimice de combatere se aplică curativ sau preventiv, în perioada de vegetatie, sau prin tratamente la samanta, sau prin tratarea solului. Pesticidele se aplică de obicei, prin tratamente umede sub forma de stropiri, pulverizari, aerosoli.
    327. Numeroase pesticide larg utilizate (bentazona, atrazinul, simazinul, dinozebul, etc.) sunt cuprinse în categoria substanţelor cu risc ridicat de poluare a apelor de suprafaţa şi a apelor subterane. Atunci când se identifica astfel de pesticide în apele subterane, se poate presupune ca se va produce o crestere a concentratiei acestora, luand în considerare faptul ca miscarea pe verticala prin profilul de sol se desfăşoară într-o perioadă lunga de timp.
    328. Stropirile se realizează cu ajutorul unor echipamente portabile sau carosabile. Pulverizarile se fac cu utilaje cu actionare pnenumatică. Aerosolii se obtin cu utilaje speciale (de pulverizare, de stropire foarte fina). Diferentierea între tratamentele umede este determinata de dimensiunea picaturilor, care descresc de la stropiri la aerosoli.
    329. Tratamentele gazoase de fac în spatii închise, pentru dezinfectarea semintelor sau tratarea spatiilor de depozitare.
    330. Momelile toxice sunt folosite pentru combaterea insectelor la sol (coropisnite), rozatoarelor (soareci, sobolani), limacsilor, corvidelor etc.
    331. Tratamentul la samanta se face pe cale umeda sau uscata (după tipul de produs) folosind masini speciale de tratat seminte.
    332. Cele mai periculoase produse pentru mediu şi pentru sănătatea omului sunt pulberile diferitelor substante. În România, practic, nu mai exista produse astfel aplicate, cu excepţia sulfului, care este însă un produs cu tenta ecologica, fiind natural, biodegradabil şi cu toxicitate redusa pentru alte organisme decat cele ţinta.
    333. În general, toate pesticidele sunt substante biologic active care prezinta efecte secundare asupra mediului şi sănătăţii omului. Atunci când exista posibilitatea de alegere se va opta intotdeauna pentru produsul care are cel mai mic impact asupra mediului şi prezinta riscul cel mai redus pentru sănătatea omului.
    334. Forma cea mai convenabila de aplicare a pesticidelor din punctul de vedere al mediului este tratamentul la samanta. Desi este preventiva, aceasta forma de tratament trebuie să fie preferential utilizata în zonele cu ape de suprafaţa.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Decizia utilizarii pesticidelor sau a mijloacelor alternative de protectia plantelor aparţine│
│în exclusivitate celui care realizează respectiva exploatatie agricola, fermier, proprietar │
│sau arendas. Aceasta decizie trebuie luata în functie de situaţia concreta din respectiva │
│exploatatie agricola. Fermierii fără pregatire agronomica de specialitate trebuie să ia │
│decizia de aplicare a pesticidelor numai după consultarea unui specialist. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    335. Aplicarea pesticidelor trebuie realizata numai la avertizare. Avertizarea tratamentelor se face numai atunci când un daunator are tendinta de a se dezvolta peste pragul economic de daunare. Pragul economic de daunare reprezinta nivelul populatiei de daunatori care produce o paguba superioara costurilor totale (ecologice şi economice) ale tratamentului cu mijloace de protectia plantelor (pesticide, biopreparate). Cele mai precise şi mai avantajoase sunt sistemele informatizate de prognoza şi avertizare, care sunt utilizate local.
    336. Având în vedere rolul deosebit al sistemelor informatizate în prognoza şi avertizare, în cadrul bunelor practici agricole de utilizare a pesticidelor, sunt redate cateva detalii. Acestea sunt sisteme expert, care s-au putut realiza datorita dezvoltării microprocesoarelor, aparitiei unor senzori fiabili şi progreselor în telecomunicatii. S-au construit, în acest fel, sisteme de prognoza şi avertizare complexe, flexibile, a caror functionare permite utilizarea rationala a metodelor şi mijloacelor de protecţie a plantelor, cu reducerea corespunzătoare a impactului produs de organismele dăunătoare. Sistemele informatizate de prognoza şi avertizare sunt de fapt sisteme expert, care funcţionează pe baza unor modele matematice ale proceselor biologice specifice.
    337. Obiectivul programelor de prognoza şi avertizare, respectiv utilizarea eficienta şi durabila a resurselor agronomice, este corelat cu obiectivele economice şi ecologice ale agriculturii durabile şi agriculturii de precizie. Utilizarea sistemelor expert de prognoza şi avertizare conduce, nu numai la efecte ecologice (reducerea poluarii mediului şi a alimentelor), ci are şi consecinte economice directe. Optimizarea tratamentelor determina importante economii de pesticide, combustibil, forta de muncă, care permit amortizarea rapida a investitiei într-un sistem de prognoza şi avertizare. În tari ale Uniunii Europene, investiţiile în sisteme de prognoza şi avertizare sunt considerate ca investitii de mediu şi beneficiaza de facilităţi fiscale.
    338. România se afla în acest domeniu în topul realizării unor astfel de sisteme. În România exista cateva tipuri de sisteme automate de avertizare, care combina cele mai recente realizari din domeniile electronicii, informaticii şi, nu în ultimul rand, al protectiei plantelor.
    Aceste sisteme sunt compuse din:
    * dintr-o statie centrala de memorare, prelucrare şi vizualizare a datelor;
    * din una sau mai multe statii de măsurare şi transmitere a datelor.
    339. Se recomanda utilizarea acestor sisteme de prognoza şi avertizare a tratamentelor cu pesticide, ca una din cele mai convenabile solutii de reducere a efectelor negative ale pesticidelor asupra mediului.
    340. Personalul care se ocupa cu aplicarea pesticidelor trebuie să fie instruit corespunzător. Pentru produsele din grupa I-a şi a II-a de toxicitate, personalul trebuie să fie calificat şi autorizat.
    341. Volumul de solutie sau suspensie de produs la o singura preparare, trebuie să fie în directa legătură cu suprafaţa care urmeaza a fi tratata.
    342. De cate ori este posibil, se vor utiliza produse fitosanitare cu selectivitate ridicata pentru organismele netinta, utile plantelor de cultura (polenizatori, parazitoizi şi pradatori, bacterii fixatoare de azot etc.)
    343. Tratamentele cu pesticide trebuie anuntate în prealabil (în scris) autorităţilor locale, cu urmatoarele precizări:
    - tipul de tratament;
    - culturile care urmeaza să fie protejate;
    - parcelele pe care se vor aplica tratamente;
    - perioada de aplicare;
    - tipul(rile) de pesticid(e) utilizat(e);
    344. În cazul particular, al tratamentelor cu insecticide la culturi melifere, trebuie atenţionati, de către primarie, apicultorii din zona tratata, pentru a se evita pierderile produse stupilor. Aceasta prevedere se aplică şi autorităţilor competente care efectueaza tratamente de interes public.
    345. În zonele cu ape de suprafaţa, bunele practici agricole impun limitarea folosirii mijloacelor aero de tratament (elicoptere, motodeltaplane, avioane utilitare), intrucat aceste mijloace au o imprastiere prea mare. O situaţie asemanatoare este şi în cazul utilizarii mijloacelor mecanice puternic suflante cum ar fi cele utilizate în vii şi livezi.
    346. În zonele cu ape de suprafaţa se vor evita, pe cat posibil, tratamente cu insecticide toxice pentru pesti (de ex. insecticide din clasa piretroizilor de sinteza). Dacă nu este posibila renuntarea la aceste pesticide se vor lua masurile corespunzătoare de reducere a riscurilor (delimitarea precisa a perimetrului de tratament cu respectarea unei distante de minimum 10 m până la malul apei, echiparea utilajelor de pulverizare cu ecrane antidispersie, corelarea stricta între capacitatea utilajelor de stropit şi suprafaţa de tratat, aplicarea tratamentelor la o viteză a vantului sub 4 m/s, interzicerea cu desavarsire a deversarilor de ape poluate cu pesticide provenite din spalarile utilajelor etc.).
    347. La efectuarea tratamentelor cu pesticide de o mare importanţa este distanta dintre masele de apa adiacente şi campul tratat. Este cat se poate de clar ca tratarea campurilor aflate în apropierea unor ape de suprafaţa cat şi întreţinerea malurilor abrupte duce la poluarea acestor ape cu mari cantitati de pesticide.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Aplicarea pesticidelor se va face în condiţii meteorologice optime prevăzute pentru │
│tehnologiile utilizate. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    348. Nu se vor efectua tratamente la temperaturi foarte ridicate şi în timpul amiezii, iar la produsele cu coeficient invers de temperatura se va respecta temperatura maxima indicată. Nu se vor face tratamente pe ploaie (sau înainte şi după) sau când umiditatea atmosferica este ridicata. Viteza maxima a vantului pe care se vor face tratamente va fi de 4 m/s. În caz de vant puternic tratamentele se vor efectua numai dimineata sau seara.

    Nu se fac tratamente când viteza maxima a vanatului este mai mare de 4 m/s
    Nu se fac tratamente pe ploaie
    349. Aplicarea tratamentelor cu pesticide se face cu respectarea regulilor specifice de protectia mediului şi de securitatea muncii.
    Cele mai importarile reguli sunt urmatoarele:
    * aplicarea pesticidelor se face numai de personal instruit, care are cunoştinţa de caracteristicile produselor şi de prevederile regulilor de protectia muncii şi de prevenire şi stingere a incendiilor;
    * personalul care aplica pesticidele trebuie să fie intr-o stare buna de sănătate, care este atestata de medicul de medicina muncii;
    * în timpul tratamentelor cu pesticide se vor respecta regulile de igiena şi sănătate publică;
    * personalul care aplica pesticide trebuie să verifice existenta acordului tehnic şi certificării utilajelor; în cazul în care utilajul funcţionează necorespunzator personalul trebuie să opreasca aplicarea tratamentului şi sa ia masurile necesare pentru remedierea defectiunilor;
    * este interzisa aplicarea pesticidelor la pomii infloriti. Pomii infloriti vor fi tratati numai în mod excepţional (ca de ex. tratamentele pentru combaterea focului bacterian) cu produse special omologate şi după reguli specifice.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Nu este permisa utilizarea altor produse de uz fitosanitar în afara celor care sunt omologate│
│de Comisia Interministeriala de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    350. În România, însă, uneori sunt folosite pesticide comercializate ilegal; activitatea este sanctionata prin legislatia în vigoare.
    351. Folosirea pesticidelor comercializate ilegal are consecinte extrem de grave, inclusiv asupra utilizatorilor sau a comunitatilor din care acestia fac parte.
    352. Folosirea pesticidelor achiziţionate ilegal este descurajata prin aplicarea ferma a pedepselor prevăzute de lege şi prin popularizarea riscurilor multiple la care se expun utilizatorii pesticidelor comercializate ilegal.
    6.7. Regimul utilajelor tehnologice
    353. Utilajele folosite în tratamente de protecţie a plantelor nu pot avea o alta destinatie.
    354. Folosirea acestor utilaje se face după recomandarile constructorului de utilaje, cerinţele producătorului de pesticide şi prevederile tehnologiilor de aplicare.
    355. În vederea asigurarii unei functionari corespunzătoare, utilajele de stropit vor fi regulat testate şi certificate. Fiecare din dispozitivele de distribuire (duze de stropit, aspersoare rotative etc.) vor trebui sa descarce cantitati similare de solutie/suspensie, intr-o maniera constanta şi reproductibila. Sistemul de prindere a respectivelor dispozitive de stropit trebuie să permită reglarea stricta a distantei până la plantele tratate. Piesele uzate trebuie imediat inlocuite cu piese noi.
    356. Sistemele de stropit trebuie să asigure o distribuţie strict localizata pe randul de plante şi nu pe intreg campul. Trebuie evitata aparitia zonelor netratate şi/sau a celor dublu tratate. Acest fapt se realizează prin marcarea suprafetei de tratat, iar utilajele de aplicat pesticide trebuie să permită respectarea marcajelor.
    357. Doza de pesticid aplicata la ha trebuie corelata strict cu cantitatea de solutie stabilita de Comisia Interministeriala pentru Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar. Cantitatea de solutie este stabilita în functie de sol, tipul şi de vârsta culturii iar normele sunt cuprinse într-un interval foarte larg: 330 şi 1.100 l/ha. Pentru a usura respectarea dozei de pesticid, de obicei, recomandarile de utilizare prevad atât doza, cat şi concentraţia recomandata la norma de solutie corespunzătoare.
    358. Calitatea tratamentului depinde de tipul utilajului de aplicare a pesticidelor şi de pregătirea utilajului pentru lucru, dar şi de calificarea operatorului şi de preocuparea acestuia pentru prestarea unor tratamente de calitate.
    359. La masinile moderne de stropit, precizia dozarii şi a distributiei solutiilor permite reducerea cantităţii de substante chimice care ajung pe sol. Parametrii procesului de lucru sunt în concordanta cu reglajele initiale. Debitul de solutie poate fi controlat, iar la unele masini el poate fi corelat automat cu viteza de deplasare a agregatului de stropit. Controlul debitului de solutie este necesar şi în cazul masinilor de aplicat erbicide.
    360. Precizia aplicarii solutiilor de stropit cu fungicide şi insecticide depinde în mare măsura de calitatea pulverizarii şi a dirijarii picaturilor către plante. Calitatea pulverizarii este influentata în foarte mare măsura de parametrii tehnico-functionali ai duzelor de pulverizare şi de starea acestora. În ultimii ani au fost realizate numeroase tipuri de duze cu precizie foarte buna, pentru diferite condiţii de lucru şi diferite momente de aplicare a tratamentului. Aceste duze permit dispersarea în picaturi fine şi uniforme ca marime.
    361. Utilizatorului îi revine obligaţia de a alege duza potrivita cu specificul lucrării pe care urmeaza sa o efectueze. Utilizatorul trebuie să evite folosirea duzelor uzate, murdare, infundate, pentru ca acestea, chiar dacă initial au fost foarte bune, provoaca perturbari ale procesului de lucru, duc la formarea de jeturi asimetrice, cu picaturi mari, distribuţie neuniforma. Astfel, creşte şi riscul ca pe planta şi pe sol sa ajunga, pe anumite zone, concentratii mari de solutie, ceea ce duce la accentuarea gradului de poluare.
    362. Masina de stropit cu rampe pentru aplicarea tratamentelor la culturi de camp trebuie să fie verificata, urmarindu-se ca de la toate duzele să rezulte aceeasi cantitate de solutie în unitatea de timp.

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Codul de bune practici în ferma are prevederi specifice referitoare la spalarea şi/sau │
│decontaminarea utilajelor folosite. Utilajele de pulverizare trebuie să fie prevăzute cu │
│instalaţii proprii de spalare. Aceste instalaţii trebuie să permită spalarea, atât a │
│utilajului, cat şi a ambalajelor de pesticide. Este recomandat ca utilajul de stropit să aibă│
│şi un rezervor cu apa curata, de capacitate corespunzătoare. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    363. Apele de la spalarea ambalajelor vor fi transferate în solutia de stropit, cu respectarea normei de solutie aplicata pe unitatea de suprafaţa. Utilajele vor fi spalate cu jet de presiune, în zone special amenajate, prevăzute cu baze de inactivare a pesticidelor din apele de spalare. Bazele de inactivare a apelor de spalare vor fi delimitate şi marcate corespunzător (Pericol, zona otravita!). Amplasarea bazelor de inactivare va fi facuta la distanta corespunzătoare de locuinte, fantani, adaposturi de animale, culturi agricole.
    6.8. Metode alternative de protecţie a plantelor
    364. Metodele alternative de protectia plantelor, asa cum s-a aratat deja, sunt cele biologice (prin utilizare de organisme antagoniste şi de produse naturale), genetice (prin ameliorarea rezistentei plantelor la organismele dăunătoare), agrotehnice (rotatie, lucrari ale solului inclusiv prasit) şi fizico-mecanice (dezinfectari termice ale semintelor, chirurgie vegetala, descuscutare a semintei etc.).

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Legislatia europeana în domeniul agriculturii are, printre alte scopuri, şi pe acela de │
│limitare a folosirii produselor agrochimice (ingrasaminte şi pesticide) şi de incurajare a │
│dezvoltării şi utilizarii de produse cu actiune predominat ecologica pentru atingerea │
│obiectivelor agriculturii durabile. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    365. Metodele alternative de protectia plantelor au grad ridicat de durabilitate. Exemplul cel mai elocvent este cel al "solurilor supresive", respectiv al solurilor tratate cu biopreparate pe baza antagonistilor fitopatogeni, soluri care nu permit dezvoltarea unor boli ale plantelor pentru ca limiteaza inoculul primar (rezerva de fitopatogen din sol).
    366. Plantele devin rezistente la organismele dăunătoare şi prin inginerie genetica, ca de ex., cartoful rezistent la gandacul de Colorado datorita inserarii unei anumite gene. Plantele modificate genetic nu pot fi introduse în România decat cu respectarea prevederilor legale şi pe baza avizelor Comisiei de Securitate Biologica.
    367. O serie întreaga de pesticide, traditional utilizate în protectia plantelor, au un impact redus asupra mediului, folosirea lor fiind permisa chiar şi în cadrul riguroaselor sisteme de productie (agro) ecologica (organica). Astfel de produse sunt sulful sau sarurile de potasiu ale acizilor grasi.
    368. Sulful poate fi utilizat în urmatoarele situaţii:
    - la combaterea unor boli, cum este fainarea la vita-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, cereale paioase;
    - la combaterea afidelor, tripsilor şi acarienilor la vita-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale.
    369. Sarurile de potasiu ale acizilor grasi au utilizari similare sulfului (combaterea fainariei la vita-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale, cereale paioase; combaterea afidelor, tripsilor şi acarienilor la vita-de-vie, pomi fructiferi, legume, plante ornamentale) şi în plus mai pot fi utilizate pentru:
    - combaterea bacteriozelor la cultura fasolei şi a soiei;
    - pentru limitarea raspandirii focului bacterian al rozaceelor;
    - combaterea buruienilor în culturi ornamentale, gradini, parcuri.
    370. Cele mai raspandite produse biologice de uz fitosanitar în România sunt bioinsecticidele pe bază de Bacillus thuringiensis. În tabelul 1 este prezentată o lista completa a produselor pe bază de Bacillus thuringiensis care sunt comercializate în România.

    Tabel nr. 1

     Biopreparate pe bază de Bacillus thuringiensis omologate în România*)

_________
    *) Date din Codex-ul produselor fitosanitare omologate în România.

*Font 9*
┌─────────────────┬──────────────────┬────────────────────────────────────────────────────────┐
│ Denumire │ Bacillus │ Daunatori combatuti │
│ comerciala │thuringiensis var.│ │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Bactospeine HP WP│ kurstaki │Lobesia botrana │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dipel 8L │ kurstaki │Lymantria dispar │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dipel ES │ kurstaki │Tortrix viridana; Hyphantria cunea │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dipel WP │ kurstaki │Lobesia botrana; Pieris brasicae; Mamestra brasicae; │
│ │ │Cydia funebrana; Hyphantria cunea; Malacosoma neustria; │
│ │ │Drymonia spp. │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Dipel 2xWP │ kurstaki │Mamestra brasicae; Pieris rapae; Hyphantria cunea; │
│ │ │Lobesia botrana │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Ecotech extra │ kurstaki │Leptinotarsa decemlineata (L1-L2); Lobesia botrana │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Ecotech pro │ kurstaki │Lymantria dispar │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Foray (Biobit) │ kurstaki │Mamestra brasica; Pieri rapae; Anarsia lineatella; │
│ │ │Cydia molesta; Tortrix viridana; Geometridae │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Novodor^(TM) │ tenebrionis │Leptinotarsa decemlineata │
├─────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────────────────────────────┤
│Thuringin 6000 │ kurstaki │Phyllonorycter blancardella; Stygmella malella; Eriosoma│
│ │ │lanigerum; Cydia funebrana; Eranis defoliaria; Anarsia │
│ │ │lineatella; Operophtera brumata; Hyphantria cunea │
└─────────────────┴──────────────────┴────────────────────────────────────────────────────────┘


    371. Este important să se efectueze controlul periodic fitosanitar. Acesta se efectueaza, atât la sol, cat şi la culturi şi produsele agricole şi are ca scop evidenta, estimarea şi raspandirea componentilor agrobiocenotici prin inventarierea tuturor speciilor din componenta unei agrobiocenoze dintr-o unitate agricola, zona de cultura sau depozit de produse agricole. În acest mod se stabileste densitatea componentilor agrobiocenotici şi intensitatea atacului agentilor patogeni.
    Avantajele acestei metode sunt urmatoarele:
    * permite stabilirea perioadelor optime de combatere;
    * se poate interveni cu eficienta în prevenire şi combatere;
    * prin cunoasterea speciilor patogene prezente şi a biologiei acestora se pot alege mijloacele optime de combatere, inclusiv cele care sunt selective şi nu afectează mediul;
    * permite emiterea avertizarilor în timp util.
    372. Controlul fitosanitar şi avertizarea au o deosebită importanţa deoarece transforma administrarea preventiva a pesticidelor dintr-o operaţie de rutina intr-una de excepţie prin faptul ca utilizarea acestora se face în cantitati limite de stricta necesitate şi chiar inlocuirea metodelor chimice de tratament cu metode biologice sau fizice de combatere.
    373. Solutii practice ce pot inlocui sau reduce utilizarea pesticidelor se referă la:
    * măsuri agrofitotehnice;
    * metode biologice de combatere a daunatorilor (utilizare a entomofagilor paraziti şi pradatori, acarofagi pradatori, lansarea indivizilor sterili în perioadele de inmultire);
    * mijloace fizice: tratarea solului cu vapori supraincalziti, tratarea semintelor cu apa calda şi aer cald, capcane şi momeli cu feromoni, clei sau toxice, omizitul, distrugere manuala a cuiburilor sau a pupelor, chirurgie şi igiena vegetala, vanturarea semintelor, descuscutarea, scuturarea pomilor, etc.)
    * metode mecanice şi biologice de combatere a buruienilor.
    374. Cunoasterea tipului de sol pentru fiecare teren agricol este importanţa, atât pentru stabilirea hibrizilor, soiurilor, varietatilor de plante cultivate, dar şi a posibililor daunatori care pot ataca aceste culturi şi aceasta datorita preferintelor acestora pentru anumite tipuri de sol, de exemplu: viermii sarma se dezvolta în solurile cu umiditate mare şi usor acide.
    375. Rotatia judicioasa a culturilor reduce atacul unor agenti patogeni care sunt specifici fiecarui tip de planta gazda. Practicarea monoculturii conduce inevitabil la înmulţirea puternica a agentilor patogeni şi a daunatorilor specifici culturii respective. De aceea, este necesar să se infiinteze asolamente în care rotatia culturilor să fie astfel organizata încât acelasi tip de planta sa nu revina în cultura pe aceeasi sola mai repede de patru ani, iar altele de şase ani (floarea soarelui, sfecla).
    376. Lucrarile solului contribuie la distrugerea multor daunatori, atât prin scoaterea lor la suprafaţa, cat şi a larvelor, oualor şi pupelor care sunt apoi mancate de păsări, sunt distruse de temperaturi scazute sau ridicate, etc., în plus, favorizeaza accesul insectelor pradatoare şi totodata distrugerea buruienilor şi a samulastrei, gazde intermediare şi focare pentru boli şi daunatori.
    377. Excesul de apa al solului favorizeaza înmulţirea daunatorilor şi agentilor patogeni a caror proliferare este redusa prin drenarea terenului. De asemenea, amendarea terenurilor acide conduce la reducerea incidentei unor boli şi daunatori.
    378. Alegerea epocii de însămânţare şi a adancimii de semanat sunt foarte importante; perioada de rasarire a plantelor sa nu coincida cu momentul de proliferare a unor boli şi daunatori: de ex., la daunatorii mazarii - molii şi gargarite - care nu provoaca daune dacă culturile se insamanteaza timpuriu; de asemenea cartofii insamantati peste 10-13 cm adancime sunt feriti de infectarea cu mana.
    379. Ingrasamintele chimice şi amendamentele, aplicate rational, pot contribui atât la dezvoltarea unor plante mai viguroase şi rezistente la boli, cat şi la reducerea atacului daunatorilor în functie de tipul de ingrasamant (de ex., azotatul de amoniu provoaca o mortalitate ridicata a viermilor sarma, superfosfatul distruge nematozii).
    380. Recoltarea în epoca optima, cu utilaje bine reglate, evita scuturarea şi pierderile care duc la formarea samulastrei pe care se dezvolta o scrie de boli şi daunatori.
    6.9. Indepartarea ambalajelor şi măsuri de siguranţă

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În acord cu reglementarile internationale, autorităţile publice, producătorii şi │
│distribuitorii de pesticide trebuie să ia măsuri pentru prevenirea acumularii ambalajelor │
│utilizate. │
│Aceasta înseamnă că nu poate exista un cod al bunelor practici agricole privind utilizarea │
│pesticidelor dacă nu exista un sistem de recuperare a ambalajelor, depozitare şi transport în│
│condiţii similare cu depozitarea pesticidelor şi instalaţii de distrugere (prin incinerare) │
│cu autorizatie de mediu. Acest sistem nu este inca functional în România, trebuie realizat! │
│Alte măsuri (de genul depozitarea ambalajelor pe locuri imprejmuite şi semnalizate │
│corespunzător) nu rezolva problema în acord cu prevederile reglementarilor internationale la │
│care România este parte (FAO, UE). │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    381. Masurile de siguranţă în recuperarea ambalajelor golite sunt cele care se regăsesc în documentatiile tehnice care stau la baza eliberarii autorizaţiilor de comercializare pentru respectivele produse chimice. Nu este permisa reciclarea ambalajelor pentru a fi reumplute, inclusiv cu alte pesticide!

    VII. PRODUSE DE UZ VETERINAR; PRODUSE UTILIZATE PENTRU SPALARE, DEZINFECTIE ŞI DEZINSECTIE IN EXPLOATATIILE AGRO-ZOOTEHNICE

    7.1. Definitii
    Dezinsectie sau decontaminare: ansamblul mijloacelor şi metodelor de combatere a insectelor şi acarienilor ce pot vehicula şi transmite boli infecto-contagioase şi parazitare la om şi animale şi care prin actiunea lor, provoaca disconfort sau pagube economice, prin scaderea productiilor, distrugerea sau degradarea unor materiale, ambalaje, etc.
    Deratizare sau combaterea rozatoarelor: ansamblul de măsuri care au drept scop distrugerea rozatoarelor dăunătoare dintr-un areal.
    7.2. Aspecte generale şi recomandari privind dezinsectia, deratizarea şi decontaminarea în exploatatiile agro-zootehnice

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Decontaminarea, dezinsectia şi deratizarea reprezinta principalele acţiuni care se impun │
│pentru prevenirea şi combaterea nespecifica a vectorilor sau a microorganismelor şi │
│parazitilor care pot determina la om sau animale boli transmisibile sau disconfort. │
│Fiecare actiune în parte este reglementata precis, devenind obligatorie pentru toate │
│exploatatiile agrozootehnice, executandu-se în mai multe etape şi fiind compusa din mai multe│
│operaţii care se deruleaza intr-o anumita succesiune. Aplicarea în timp a acestor operaţiuni │
│urmareste un anumit ritm, caracteristic, corelat intotdeauna cu particularitatile şi │
│complexitatea exploatatiei agro-zootehnice. │
│Astfel, dezinsectia profilactica vizeaza distrugerea daunatorilor (insecte, acarieni) │
│semnalati pe tot parcursul anului. Dezinsectia de necesitate se instituie imediat după │
│aparitia suspiciunii de boala şi vizeaza în special daunatorii care produc disconfort sau │
│pe cei care pot fi incriminati în transmiterea acesteia. │
│În prima situaţie, dezinsectia se realizează periodic, precum şi la semnalarea reaparitiei │
│unor insecte dăunătoare, iar în cea de a doua situaţie, se repeta în functie de ciclul │
│biologic al daunatorului. Ambele tipuri de dezinsectie se realizează indiferent de ritmul │
│în care se face decontaminarea, deratizarea, rareori aceste trei acţiuni trebuie să fie │
│corelate. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    382. Deratizarea profilactica se impune în scopul reducerii pierderilor economice provocate de rozatoare şi în scopul prevenirii aparitiei unei imbolnaviri ale animalelor sau omului. Aceasta se aplică în exteriorul construcţiilor (în interiorul galeriilor, asupra cailor de circulatie a rozatoarelor, în locurile de patrundere a rozatoarelor în constructii, în jurul surselor de hrana sau de apa la care pot avea acces rozatoarele, etc.) şi în interiorul construcţiilor (prin "statii de intoxicare a rozatoarelor").
    383. În fermele cu sistem intensiv de crestere a animalelor, actiunea majoră de combatere a rozatoarelor se realizează în intervalul dintre depopularea şi repopularea adaposturilor, înainte de efectuarea decontaminarii. În adaposturile populate cu animale, deratizarea de întreţinere se aplică prin intermediul "statiilor permanente de intoxicare a rozatoarelor" care se controlează zilnic şi la nevoie se completeaza cu suportul alimentar otravit.
    384. Deratizarea de necesitate se impune imediat ce apare suspiciunea unei boli contagioase. Ea se realizează după un program bine stabilit de fermier împreună cu o intreprindere specializata şi autorizata în acest scop, iar în unele cazuri de către specialistii proprii, atestati şi autorizati de organismele abilitate.
    385. Programul privind deratizarea se referă la distrugerea tuturor rozatoarelor din perimetrul exploatatiei agrozootehnice, astfel încât să fie evitata imprastierea acestora în vecinatati. Pentru realizarea deratizarii dintr-o unitate, trebuie corelata cu campanii de distrugere a rozatoarelor şi de către unitatile vecine.
    386. Aplicarea acţiunilor de distrugere a rozatoarelor din exploatatiile agrozootehnice trebuie să ia în considerare biologia rozatoarelor şi instalarea fenomenului de rezistenta. Pentru obtinerea unei eficiente maxime şi eliminarea aparitiei fenomenului de rezistenta exista posibilitatea utilizarii unui singur tip de raticid (în acest caz intervalul dintre deratizari va fi minimum de 6 luni), fie folosirea mai multor substante, utilizand mai întâi raticide cu actiune lenta (furfuril hidramida, anticoagulantele) şi în ultima parte pe cele cu actiune rapida (hidrogen fosforat, fosfura de zinc).
    387. Decontaminarea profilactica se realizează primavara şi toamna sau, după caz, după depopularea şi apoi înainte de popularea adaposturilor.
    388. Decontaminarile de necesitate şi de întreţinere se aplică ori de cate ori este necesar, fie după eliminarea unuia sau mai multor animale dintr-un efectiv, fie cu ocazia ridicarii masurilor de carantina, în cazul unor boli transmisibile.
    7.2.1. Dezinsectia
    389. Datorita modului lor specific de viaţa şi posibilitatilor de adaptare la cele mai diverse condiţii de microclimat, din diferitele zone geografice, insectele şi acarienii se intalnesc în toate exploatatiile agro-zootehnice, indiferent de sistemul de întreţinere al animalelor, în depozitele agroalimentare, grupuri sociale, încăperi de prelucrare a alimentelor şi produselor de origine animala sau origine vegetala.
    390. În functie de scopul urmarii şi momentul aplicarii, dezinsectiile pot fi profilactice sau de necesitate, iar în functie de modul în care se aplică, acestea pot fi incadrate în: dezinsectii generale, dezinsectii totale şi dezinsectii partiale.
    391. Pentru limitarea dezvoltării sau pentru distrugerea insectelor şi acarienilor se impun urmatoarele măsuri profilactice:
    * evacuarea sistematica a tuturor materiilor de origine animala sau vegetala din adaposturi sau alte spatii aferente (dejectii, sange, resturi vegetale, etc.);
    * amenajarea platformelor şi depozitelor de gunoi la o distanta de 300-500 m faţă de locuinte şi la cel puţin 100 m faţă de adaposturile în care se exploateaza animale în unitatile de crestere intensiva şi cat mai departe posibil în cazul cresterii extensive;
    * vidanjarea periodica a foselor colectoare, desfundarea şi spalarea canalelor de scurgere şi a rigolelor;
    * strangerea permanenta şi depozitarea controlata a resturilor de furaje din adaposturi, bucatarii furajere, cantine;
    * amenajarea corespunzătoare a locului pentru colectarea şi distrugerea cadavrelor şi confiscatelor de abator;
    * drenarea apelor stagnante din incinta fermelor şi din jurul acestora;
    * întreţinerea corespunzătoare a spatiilor verzi din incinta exploatatiilor agro-zootehnice;
    * menţinerea umiditatii relative a adaposturilor cu asternut permanent sau depozitelor de furaje sub 75%;
    * realizarea şi menţinerea permanenta a curateniei generale;
    * efectuarea dezinsectiilor în conformitate cu specificul şi destinaţia construcţiilor, conform legislaţiei în vigoare.
    392. Dezinsectia profilactica a adaposturilor pentru animale trebuie să urmeze urmatoarele bune practici:
    * dezinsectia se efectueaza numai după ce animalele au fost scoase în padocuri, curti sau la pasune;
    * se efectueaza curăţenie mecanica: se evacueaza gunoiul, resturile de furaje, se desfunda şi se spala rigolele şi canalele, se indeparteaza praful şi murdaria de pe pereti, pervaze, tubulatura;
    * se scot din adapost bolovanii de sare, bidoanele şi galetile de muls, uneltele de lucru şi alte obiecte de inventar, care nu trebuie să vina în contact cu substantele insecticide;
    * se aplică solutia cu insecticid prin pulverizare fina pe toate suprafetele, calculand 1 litru solutie dezinfectanta pentru 20 mp;
    * se inchid usile şi ferestrele pentru 1-2 ore;
    * înainte de introducerea animalelor, substanţa toxica se neutralizeaza prin spalare cu multa apa (12 l/mp), de pe toate suprafetele care vin în contact direct cu animalele şi, mai ales, jgheaburi, iesle, hranitori şi adapatori;
    * insectele moarte se strang şi se distrug pentru a nu fi consumate de către animale.
    393. Dezinsectia punctelor de colectare şi prelucrare a produselor de origine animala este obligatorie, ca şi menţinerea curateniei prin varuire frecventa a peretilor, montare la nivelul ferestrelor a plaselor de insecte, evacuare zilnica a resturilor organice, etc.;
    394. Dezinsectia generală a incaperilor se realizează numai după incheierea programului de lucru şi după evacuarea produselor, utilajelor mobile, galetilor, bidoanelor. Separatoarele de grasimi, instalatiile de racire şi diferite alte utilaje care nu pot fi evacuate se vor acoperi cu folii de polietilena sau cu hartie de ambalaj.
    395. Dintre substantele insecticide vor fi preferate piretroidele sub forma de solutie sau sub forma de aerosoli. Aplicarea insecticidelor se va face pe pereti, pe pervazul usilor şi ferestrelor, pardoseli şi chiar pe suprafetele exterioare ale utilajelor mari care nu vin în contact cu materia prima.
    396. Pentru dezinsectia de întreţinere a incaperilor sau spatiilor închise mai pot fi utilizate benzile lipicioase pentru muste şi momelile toxice pentru gandaci. După incheierea dezinsectiei în spatiile interioare actiunea se continua la peretii exteriori ai cladirii şi pe rampele de încărcare-descarcare.
    397. Dacă este necesară dezinsectia ambalajelor, aceasta se face diferit, în functie de tipul şi materialele din care sunt confectionate, prin oparire, incalzire la etuva la temperatura de 60-70°C, sau prin aspersare cu solutii de insecticide.
    398. Dezinsectia de necesitate are aceleasi etape ca şi dezinsectia profilactica, fiind obligatorie şi se efectueaza atunci când se intervine pentru combaterea bolilor infectioase contagioase declarabile, şi împreună cu deratizarea şi decontaminarea.
    399. Dezinsectia adaposturilor pentru animale se face cu urmatoarele recomandari:
    - se depopuleaza adapostul;
    - fără să fie evacuate dejectiile, resturile de furaje şi apa, se pulverizeaza toate suprafetele cu solutie de soda caustica 3%, calculandu-se 1 l solutie/mp. După 1-2 ore se demonteaza şi indeparteaza din adapost părţile detasabile care se vor depozita, curata şi dezinsectiza pe o platforma betonata sau intr-o alta incapere curata.
    - Se evacueaza şi resturile de furaje, gunoiul de grajd, dejectiile şi se transporta la platforma de gunoi.
    - Se spala cu apa şi se indeparteaza mecanic toate resturile organice aderente de suprafete. Suprafetele din pamant vor fi curatate de stratul superficial (pe o adancime de 3-5 cm) care va fi de asemenea transportat la platforma de gunoi.
    - Părţile demontate, curatate şi spalate sunt reasamblate.
    - Pe întreaga suprafaţa decontaminabilă a adapostului se aplică solutii 3% de soda caustica (la care, iarna, se adauga 5% clorura de sodiu), utilizand 1 litru solutie/mp.
    - După uscare, pe întreaga suprafaţa decontaminabilă se aplică solutia insecticid, calculand 1 litru/30 mp.
    - Adapostul se menţine timp de 24 de ore inchis, după care se aeriseste, iar suprafetele cu care vin în contact animalele (pereti, boxe, gratare, jgheaburi de hranire, adapatorile, stalpii de sustinere până la înălţimea de 1,5 m) se spala abundent cu apa.
    - Repopularea se face numai după 48 de ore de la dezinsectie, spalare şi aerisirea adaposturilor. 400. Controlul eficientei dezinsectiilor se face prin observarea prezentei insectelor moarte în spatiile tratate şi prin absenta celor vii din atmosfera incaperii sau de pe suprafetele şi locurile în care se ascund.
    7.2.2. Deratizarea
    401. Rozatoarele din cadrul exploatatiilor agro-zootehnice (sobolanul cenusiu, sobolanul negru şi soarecii), pe lângă faptul ca reprezinta surse de contaminare a animalelor şi a omului cu diferite microorganisme (bacterii, virusuri) sau cu paraziti, produc şi pagube economice importante prin consumul de furaje, graunte şi alte produse agroalimentare. O pereche de sobolani distruge anual peste 40 kg produse agroalimentare.
    402. Masurile de combatere a rozatoarelor pot fi grupate în:
    - măsuri care limiteaza sau împiedica înmulţirea lor,
    - măsuri prin care se realizează distrugerea lor.
    403. Procedeele pentru distrugerea rozatoarelor se clasifica în:
    a) chimice,
    b) mecanice
    c) biologice.
    a) Combaterea rozatoarelor prin procedee chimice:
    404. Substantele chimice utilizate în combaterea rozatoarelor sunt denumite generic raticide. Raticidele pot fi reprezentate de substante anorganice, substante organice (în general de natura vegetala) şi substante chimice de sinteza.
    405. După modul cum acţionează raticidele toxice pot fi:
    - de ingestie,
    - respiratorii.
    406. Raticidele din grupa toxicelor de ingestie se aplică sub forma de momeli toxice alimentare. Suportul alimentar al momelilor poate fi constituit din nutreturi combinate, tainuri obtinute din cereale, bucăţi de carne, jumari, salamuri, la care se poate adauga untura sau ulei comestibil şi unele substante aromate. O categorie particulara de substante toxice de ingestie este reprezentata de pulberile folosite sub forma de prafuire, pentru care suportul cel mai obisnuit este pudra de talc.
    407. Substantele toxice respiratorii constituie un mijloc eficient pentru distrugerea rozatoarelor, deoarece se pot aplica în galeriile care nu au comunicare cu spatii locuite de om sau alte animale sau în interiorul unor spatii limitate care se pot inchide ermetic.
    b) Deratizarea în fermele de animale
    408. Se realizează diferit, în functie de tipul adaposturilor, sistemul de întreţinere al animalelor, specia animala care se exploateaza în acel adapost, posibilitatea contactului animalelor cu raticidul sau cu rozatoarele asupra cărora acţionează raticidul, etc.
    c) Deratizarea în fermele de porci
    409. Cel mai indicat este ca deratizarea să se realizeze atunci când adaposturile sunt depopulate. În acest caz, după realizarea curateniei mecanice, se folosesc momeli toxice şi/sau prafuiri cu pulberi toxice pe locurile circulate de rozatoare, în galeriile accesibile, în locurile de acces din afara adaposturilor. Concomitent se depun în adaposturi şi recipienti cu apa otravita.
    410. În cazurile în care nu pot fi evacuate animalele, momelile toxice se depun în locuri la care animalele nu pot avea acces (grinzile de sustinere a acoperisului, podului, camerele pentru depozitarea furajelor etc.). În unele situaţii pot fi amplasate "statii de intoxicare", atât în interiorul adaposturilor, cat şi în afara acestora.
    411. În timpul verii, o atenţie deosebită trebuie acordată spatiilor verzi dintre adaposturi şi din vecinatatea adaposturilor unde sobolanii se retrag şi sapa galerii, canalelor de scurgere, conductelor de alimentare cu apa şi hrana, precum şi canalelor de evacuare a dejectiilor. Se poate actiona prin gazare asupra galeriilor accesibile.
    Deratizarea în adaposturile de taurine şi ovine:
    412. După depopularea acestora, sau în timpul când animalele sunt scoase la pasune este efectuata curatenia mecanica şi evacuarea gunoiului la platforma, se aplică procedeele de deratizare, folosind metodele menţionate în cazul fermelor de porci.
    Deratizarea în fermele de păsări:
    413. Se executa obligatoriu, cu ocazia depopularilor totale, după ce a fost indepartat asternutul şi s-a efectuat curatenia generală.
    414. Recomandari generale în deratizare:
    - să se efectueze simultan la toate obiectivele din exploatatia agrozootehnica şi la toate unitatile invecinate;
    - toate operaţiile să se efectueze ritmic (obisnuit, trimestrial) şi neintrerupt.
    7.2.3. Decontaminarea (Dezinfectia)
    415. În functie de scopul urmarit, decontaminarea poate fi: decontaminare profilactica şi decontaminare de necesitate.
    416. În functie de arealul în care se realizează, decontaminarea poate fi: parţială, când se efectueaza numai în anumite spatii ale unui obiectiv; totala, când este realizata în interiorul intregului obiectiv sau generală dacă se efectueaza în toate obiectivele din componenta unei exploatatii agrozootehnice.
    417. În functie de complexitatea exploatatiei agrozootehnice, decontaminarea poate fi:
    - curenta şi se realizează în oricare unitate epidemiologica unde se exploateaza animale de ferma sau se proceseaza produse de origine animala sau de origine vegetala;
    - speciala, care se realizează în unităţi apicole, sericicole, piscicole, etc.
    418. Pentru decontaminarea curenta, fermierul trebuie să efectueze urmatoarele acţiuni:
    - sa evacueze animalele din adapost;
    - sa scoata de sub tensiune reteaua electrica a adapostului;
    - sa umezeasca întreaga suprafaţa decontaminabilă cu apa, sau după caz cu alte solutii (detergente, decapante etc.);
    - sa indeparteze resturile grosiere (furaje, asternut, dejectii) şi se le transporte cu bena etansa, la platforma de gunoi sau la treapta mecanica a statiei de epurare;
    - sa demonteze toate părţile detasabile din adapost (usite, gratare, hranitoare, adapatoare, covorase etc.) şi să le depoziteze într-un loc special amenajat (obisnuit o platforma betonata şi acoperita, o magazie betonata, un padoc betonat, obligatoriu racordate la un sistem de colectare a apelor uzate) unde vor fi supuse operaţiunilor de curatire şi decontaminare;
    - sa curete atent suprafaţa decontaminabilă de resturile organice aderente, cu ajutorul unui jet de apa sub presiune (cel puţin 10 atm), cu aer comprimat, perii, maturi sau unele solutii decapante. În cazul suprafeţelor acoperite cu pamant, se va indeparta stratul superficial pe adancimea de 15-20 cm, iar după evacuarea acestuia şi transportul la platforma de gunoi va fi inlocuit cu pamant proaspat provenind de pe un teren neexpus la contaminare cu microorganisme sau paraziti. Acesta va fi în prealabil amestecat în proportie de 5:1 cu praf de var nestins sau cu clorura de var;
    - să efectueze reparatiile curente necesare reluării procesului de productie în acord cu tehnologia de crestere şi cu prevederile programului sanitar veterinar;
    - să efectueze repetat curatenia mecanica;
    - sa remonteze părţile detasabile, care în prealabil au fost curatate şi parţial decontaminate la locul de depozitare;
    - se aplice decontaminantul cel mai eficient, în functie de tipul adapostului şi specia animala.
    419. Tehnica aplicarii decontaminantului ce o poate aplica fermierul, cuprinde:
    - alegerea decontaminantului şi stabilirea concentratiei şi modul de aplicare;
    - calcularea suprafetei totale ce trebuie decontaminata;
    - asigurarea mijloacelor necesare decontaminarii şi a materialelor de protecţie;
    - prepararea solutiei decontaminante, în concentraţia şi cantitatea stabilita;
    - pregătirea obiectivului pentru decontaminare (se indeparteaza apa din adapatori şi instalatia de alimentare, din excavatiile şi infractuozitatile pardoselii, se deschid usile tablourilor electrice, se completeaza şi inchid ferestrele, se inchid robinetele etc.), în deplina concordanta cu cerinţele decontaminantului şi instrucţiunile de aplicare (preincalzire, etansare, umidificare etc.);
    - impartirea cantităţii de solutie de lucru, calculată pentru intregul obiectiv, începând de la tavan spre podea şi dinspre partea opusa iesirii. Aplicarea se face prin pulverizare fina, pe întreaga suprafaţa decontaminabilă, uniform, pentru asigurarea concentratiei eficiente a solutiei decontaminante pentru toata suprafaţa;
    - închiderea şi sigilarea obiectivului, iar la intrarea în obiectivul decontaminat se monteaza o inscriptie de avertizare cu urmatorul continut: "ATENŢIE, DECONTAMINARE CHIMICA, PERICOL, ACCESUL INTERZIS".
    - intocmirea actului sanitar-veterinar de decontaminare;
    - respectarea timpului de contact indicat pentru fiecare tip de substanţa decontaminanta utilizata, tip de obiectiv şi metoda de decontaminare.
    7.3. Regimul produselor utilizate
    7.3.1. Produse utilizate pentru realizarea decontaminarilor
    Clorul şi compusii lui
    420. Clorul gazos poate fi folosit pentru dezinfectia apei sau pentru decontaminarea unor obiecte din fermele zootehnice. Concentraţia activa este 1/10000, care se obtine cu 1,55 g clor lichid/mc. Pentru obtinerea efectului decontaminant timpul de contact este de minimum 60 de minute, cu condiţia ca incaperile în care se aplică să fie etanse.
    421. Cloramina are stabilitate mai buna ca a altor compusi ai clorului. Se produce sub forma de comprimate (cloramina B), pulbere (cloramina I). Un comprimat de cloramina B, contine 0,50 g de clor activ. Pentru prepararea unui litru de solutie decontaminanta cu 1% clor activ, sunt necesare 20 comprimate de cloramina B. O eficienta mai buna se obtine când cloramina este asociata cu clorura de amoniu, în raport 1/1.
    422. Clorura de var. Produsul comercial contine clorura de calciu, hipoclorit de calciu şi hidroxid de calciu. Este un decontaminant puternic, atât datorita clorului gazos incorporat în el, cat şi capacităţii de oxidare. Are dezavantajul ca este coroziv şi puternic decolorant. Eficacitatea solutiei limpezite de clorura de var scade în prezenta substanţelor organice. Pentru decontaminare se foloseşte solutia limpede de clorura de var ce contine clor 3% sau 5%, 1 l/1 mp.
    423. Hipocloritul de sodiu se comercializeaza sub forma lichida, cu un continut de 12% clor activ. Se foloseşte pentru decontaminarea instalaţiilor de muls, precum şi a recipientilor folositi la pastrarea, prelucrarea şi transportul laptelui. Profilactic, în industria laptelui, se foloseşte solutia care contine 250 mg clor activ la 1 litru apa, la temperatura apei de 75°C. Hipocloritul de sodiu se poate folosi şi pentru decontaminarea adaposturilor sau a suprafeţelor. Pentru decontaminare de necesitate a suprafeţelor se utilizeaza concentraţia de 3% clor activ.
    Permanganatul de potasiu
    424. Se utilizeaza pentru decontaminarea corpului animalelor, în concentraţie de 0,2-2%, iar pentru decontaminarea lanii, a ambalajelor folosite pentru transportul carnii, se utilizeaza în concentraţie de 2-4% cu timp de contact de 3 ore. În combinaţie cu formolul poate fi folosit la decontaminarea incubatoarelor.
    Sulfatul de cupru (piatra vanata)
    425. Sulfatul de cupru are efect dezodorizant. Se utilizeaza în concentraţie de 5% pentru decontaminarea frigiderelor şi a camerelor frigorifice. Se poate folosi şi pentru umezirea asternuturilor vacilor cu afecţiuni de natura infectioasa.
    Sublimatul corosiv
    426. Sublimatul corosiv este utilizat pentru decontaminarea mainilor, în concentraţie de 1%, iar pentru decontaminarea harnasamentelor şi suprafeţelor, în concentraţie de 2%.
    Soda caustica (hidroxidul de sodiu)
    427. Soda caustica este un decontaminant cu spectru larg de actiune. Se foloseşte pentru distrugerea bacteriilor (fiind activ şi faţă de spori), virusurilor, ciupercilor microscopice, precum şi pentru distrugerea parazitilor. În mod obisnuit se utilizeaza concentratii 3-5%. Când temperatura mediului este foarte scazuta, pentru a evita inghetarea solutiei, se amesteca cu 5-15% sare de bucatarie. Pentru decontaminarea suprafeţelor se foloseşte 1 litru solutie de soda caustica 3-5%, pentru fiecare mp.
    Acidul sulfuric
    428. Se poate utiliza în concentraţie de 5%, pentru decontaminarea pieilor provenite de la animalele banuite de antrax şi a gunoiului de grajd atunci când contine bacterii sporulate.
    Varul sau oxidul de calciu
    429. Se foloseşte numai ca suspensie de var proaspat stins, sub forma de lapte de var în concentraţie de 10-20%. Laptele de var este un bun decontaminant faţă de majoritatea microorganismelor care se intalnesc în adaposturile animalelor, indiferent de specie.
    Atlantolul 9/4
    430. Este un decontaminant care se livreaza în stare lichida; are pH 14 şi contine hidroxid de potasiu şi hipoclorit de sodiu (minimum 4,5%) clor activ). Este slab coroziv pentru majoritatea metalelor, smaltului, sticlei şi materialelor sintetice, dar este coroziv pentru cupru, aluminiu şi aliajele acestora. Sub forma de solutie diluata nu este toxic, dar sub forma concentrata poate provoca arsuri grave. În contact cu acizii degaja un gaz toxic. Este un decontaminant ideal pentru instalatiile cu circuit inchis (laptarii, fabrici de bere, instalaţii de muls). Se utilizeaza numai sub forma de solutii calde, minimum 35°C, în concentraţie de 0,5-1%, nefiind influentat de duritatea apei. Pentru realizarea decontaminarii timpul de contact este de minimum 30 minute.
    OO-CIDE
    431. Se livreaza sub forma de pulbere granulata în doua pachete distincte, care se combina în momentul prepararii solutiei decontaminate: un pachet contine clorura de amoniu, polietanoxialchil-eter, fenoftaleină, iar celalalt pachet contine hidroxid de sodiu şi diclorofen. Se utilizeaza în solutii de 0,5-1%, pentru decontaminarea suprafeţelor. Sunt necesari 0,5 litri solutie de lucru pentru fiecare mp.
    Formolul (formalina)
    432. Este denumirea comerciala a produsului ce contine maximum 40% aldehida formica. Acesta este un dezinfectant cu spectru larg de actiune, a carei eficacitate este influentata de numerosi factori, între care temperatura şi umiditatea mediului ambiant sunt cei mai importanti. Aldehida formica existenta în compozitie are efect dezodorizant. Formolul poate fi utilizat pentru decontaminarea depozitelor de cereale sau a unor mici cantitati de furaje, prin fumigatie sau prin vaporizare. Atunci când se foloseşte pentru decontaminarea adaposturilor de animale este necesar ca în prealabil acestea să fie foarte riguros curatate şi spalate, solutia folosita să aibă temperatura de 25-30°C, iar atmosfera adapostului minim 17°C.
    În mod obisnuit pentru realizarea decontaminarilor se utilizeaza solutia de 3% formol, din care se foloseşte aproximativ 1 litru pentru fiecare mp. În cazurile în care temperatura adaposturilor este sub 17°C, la solutia 3% formol se adauga şi bromocet 2%. Pentru decontaminarea de necesitate în tuberculoza, solutia 3% de formol se asociaza cu o solutie 3% de soda caustica. În acest caz decontaminarea se va repeta de 3 ori consecutiv, la interval de 1-2 ore, asigurându-se un timp de contact de minimum 3 ore de la ultima pulverizare. Pentru fiecare metru patrat, în cazul celor trei pulverizari, se va utiliza în total 1 litru solutie dezinfectanta.
    Formolul este o substanţa iritanta, foarte toxica, inghitita, inhalata sau absorbita prin piele poate avea efect mortal. Potrivit normelor internationale este o substanţa cancerigena.
    Bromura de cetilpiridinium
    433. Aceasta substanţa se alta în comert sub denumirea de bromocet, cetazol, aseptol. Arc un spectru larg de activitate, nu pateaza, nu este coroziv. Este incompatibil cu sapunurile şi detergentii anionici. Pentru decontaminarea suprafeţelor netede şi a mainilor se foloseşte solutia de 1%. Decontaminarea suprafeţelor se face prin pulverizare fina, utilizand 0,3-0,5 litri de solutie pentru fiecare mp.
    7.4. Depozitarea
    434. Majoritatea produselor utilizate pentru realizarea decontaminarilor, dezinsectiilor şi deratizarilor manifesta un grad diferit de toxicitate pentru om sau alte specii de animale existente în exploatatiile agro-zootehnice. De aceea, depozitarea lor trebuie facuta în spatii special amenajate, care să ofere anumite condiţii de temperatura, umiditate şi ventilatie. În spatiile destinate depozitarii este necesar sa nu existe mari variatii de temperatura, temperatura optima fiind cea cuprinsa între +4°C şi +24°C.
    435. De asemenea, în spatiile pentru depozitare, substantele trebuie ferite de actiunea directa a luminii sau a razelor solare şi amplasate la o anumita distanta de sursele de incalzire. Toate decontaminantele, dezinsectizantele şi deratizantele se conserva în recipientii originali, închise ermetic şi cu etichetele originale. În spatiile pentru depozitare este interzis accesul copiilor şi persoanelor neautorizate, iar pe usa spatiului pentru depozitare se vor fixa tablite de avertizare "pericol de moarte", "pericol de otravire", etc. Spatiul pentru depozitare trebuie să posede uşi metalice, gratii la ferestre, uşi asigurate permanent prin incuietori speciale şi sigilate, iar cheile se păstrează numai de către responsabilul desemnat de beneficiar, care va tine o evidenta stricta a consumurilor. Depozitarea substanţelor toxice, intra sub incidenţa
decretului nr. 466/1979.
    7.5. Aplicarea produselor utilizate şi protectia apelor şi solului
    436. În exploatatiile agro-zootehnice poluarea solului şi a apelor este şi consecinţa nerespectarii prevederilor legale privind amplasarea, organizarea şi administrarea unor astfel de chimicale de către fermieri. În cazul exploatatiilor agrozootehnice sursele principale de poluare a apelor şi solului sunt reprezentate de apele reziduale în care se acumuleaza, pe lângă microorganisme patogene, numeroase substante chimice toxice.
    437. Având în vedere cele prezentate anterior, rezultă ca trebuie acordată importanţa colectarii, evacuarii şi tratarii apelor reziduale inaintea deversarii lor în receptori sau inaintea folosirii lor ca fertilizant. În acest sens, conform actelor normative, medicilor veterinari le revine sarcina de supraveghere permanenta a modului de epurare a apelor reziduale din unitatile zootehnice şi de analiza privind folosirea lor ca fertilizant. De asemenea, ei dispun şi masurile care se impun pentru inactivarea dejectiilor, a secretiilor provenite din abatoare, laptarii şi de la animalele existente în fermele zootehnice.
    438. Avizarea folosirii dejectiilor se face numai după trecerea perioadei de stocare necesară, în functie de tipul de fermentatie la care au fost supuse (fermentare aeroba, anaeroba sau mixta) şi după realizarea parametrilor de depoluare şi neutralizare prevăzuţi în tehnologia statiilor de epurare.
    439. În vederea evitarii poluarii solului şi apelor cu substante toxice prin activităţile desfăşurate în cadrul exploatatiilor agrozootehnice este necesar ca:
    - depozitarea şi folosirea substanţelor chimice cu efect decontaminant, dezinfectant sau deratizant să se faca în condiţiile prevăzute de lege;
    - beneficiarul sa numeasca un responsabil pentru fiecare obiectiv al exploatatiei care să cunoasca masurile ce se impun a fi respectate cu ocazia efectuării acestor acţiuni;
    - toate exploatatiile agrozootehnice sa dispună de instalatiile necesare: sisteme de scurgere, sisteme de colectare şi transport a apelor uzate, statii de epurare, locuri speciale de colectare, tehnologii de neutralizare a substanţelor chimice, etc., menite sa impiedice poluarea solului sau a apelor de suprafaţa.
    7.6. Regimul utilajelor tehnologice
    440. Pentru aplicarea solutiilor de dezinfectie şi de dezinsectie în spatii productive şi auxiliare dintr-o exploatatie agrozootehnica se folosesc aparate şi masini speciale. Indiferent de tipul lor, de parametrii procesului sau de principiul de lucru, aceste utilaje sunt alcatuite din: rezervoare de solutie, sistem de creare a presiunii cu aparatura aferenta de reglare şi protecţie, conducte şi dispozitive de pulverizare.
    441. Substantele pentru dezinfectie şi de dezinsectie sunt în general corozive; se impune de aceea, ca la aceste utilaje toate componentele care vin în contact cu solutiile să fie rezistente la coroziune.
    442. Neindeplinirea acestei cerinţe conduce nu numai la uzura prematura a utilajului, până la scoaterea lui din functiune, ci şi la inrautatirea calităţii lucrării.
    7.6.1. Aparatele de dezinfectie şi dezinsectie
    443. Aparatele purtate de om au rezervoare de capacitate mica. Rezervoarele sunt fie închise, de presiune, fie sunt rezervoare deschise, comunicand cu atmosfera. Pompele pentru crearea presiunii sunt actionate manual; la unele tipuri presiunea este creata în prealabil, la altele pompa este actionata în timpul lucrului. În anumite cazuri, pentru aplicarea dezinsectiei sau dezinfectiei în spatii auxiliare pot fi folosite aparate purtate de om şi actionate de la un motor mic cu ardere interna, destinate de fapt lucrărilor în horticultura. Toate aceste aparate lucreaza la presiuni mici, de 4-5 bari, şi cu debite mici.
    444. Se recomanda dispozitivele de pulverizare cu reglarea jetului, în asa fel încât să se obtina o buna suprafaţa de contact cu peretii incaperii. Spalarea aparatelor după intrebuintare este obligatorie; trebuie respectate aceleasi reguli de precautie ca şi la aplicarea substanţelor chimice de protectia plantelor.
    7.6.2. Utilaje ecologice pentru distrugerea mustelor
    445. O alternativa la dezinsectia cu substante chimice este oferita de aparatele cu impulsuri electrice de înaltă tensiune. Insectele atrase de o lampa din cutia aparatului ating gratarul cu sarmele aflate sub impulsuri de tensiune mare. Energia descarcarii electrice este mare şi nu este suportata de insecta care are masa foarte mica. Generatorul de impulsuri electrice este asemanator cu cel de la gardurile electrice pentru pasune.
    7.6.3. Utilaje pentru spalare şi dezinfectie în adaposturi de animale
    446. Aceste utilaje sunt folosite după depopulare şi înainte de o noua populare şi au în alcatuire aceleasi componente ca şi aparatele de dezinfectie, dar se deosebesc prin urmatoarele caracteristici: presiuni mai mari şi debite mai mari. Toate aceste masini au pompele actionate de electromotoare.
    447. Lucrarea executata de utilajele cu presiuni de lucru de 15-25 bari, şi debite mari, permite indepartarea dejectiilor şi a murdariei de pe peretii boxelor, ai bateriilor, ai altor utilaje fixe din adapost, precum şi de pe pardoseala, cu sau fără gratare, precum şi antrenarea ca apa reziduala spre canale şi fose de colectare. Aceleasi utilaje pot servi şi la dezinfectie, prin aplicarea unor debite relativ mari de solutie având concentraţie mai mica.
    448. Utilajele de spalare cu presiuni foarte mari de 80-150 bari, jeturi cu debite relativ mici, sunt recomandabile în special pentru curatirea după depopulare a utilajelor fixe din adaposturile de animale, mai ales când suprafetele prezinta multe muchii şi santuri care acumuleaza murdaria şi când crusta de murdarie formata este mai compacta şi mai greu de dislocat şi indepartat. Aceste utilaje cu jet puternic, cu presiune foarte mare, nu se preteaza la aplicarea solutiilor de dezinfectie.
    7.6.4. Mijloacele tehnice pentru spalarea şi dezinfectia instalaţiilor de muls
    449. Toate instalatiile de muls sunt prevăzute cu echipamente de spalare şi dezinfectie pe traseul laptelui, după incheierea mulsului tuturor vacilor. Dezinfectia masinii de muls după fiecare vaca se practica doar la unele instalaţii de muls cu carucioare şi la robotii de muls.
    450. Echipamentele de spalare şi dezinfectie după muls asigura grade diferite de mecanizare şi automatizare, astfel:
    - la instalatiile de muls cu bidon, instalatia de spalare şi dezinfectie permite spalarea şi dezinfectia în circuit inchis a urmatoarelor componente ale masinii de muls: manson de muls, colector de lapte, furtune scurte şi furtunul lung de lapte. Bidonul de lapte şi vasele mai mari de colectare a laptelui muls sunt spalate şi dezinfectate manual.
    - la instalatiile de muls având conducta de lapte în adapost sau la platforma, circuitul apei sau al solutiei este: manson de muls, colector de lapte, furtune scurte şi furtun lung de lapte, conducta de lapte, sistem de transfer. Se spala cu apa rece, apoi cu apa calda la circa 40°C, apoi este recirculata solutia de dezinfectie. La unele instalaţii moderne apa calda are temperatura de 85°C, fără a afecta starea pieselor cu care vine în contact. Urmeaza spalarea cu apa rece, scopul principal fiind acum indepartarea solutiei dezinfectante. Aceasta faza este de importanţa deosebită, caci în laptele de la mulsul următor nu este permis să fie nici un fel de urma de dezinfectant.
    451. Programul de spalare şi dezinfectie al instalatiei de muls poate fi pus în aplicare prin comenzi manuale, sau poate fi comandat automat. Sistemele automate cu program asigura nu numai declanşarea fazelor lucrării de spalare şi dezinfectie şi durata acestora, ci şi reglarea temperaturii şi pregătirea solutiilor dezinfectante.
    452. La multe sisteme de spalare şi dezinfectie, solutia dezinfectanta este recuperata şi poate fi reutilizata de mai multe ori. Substantele dezinfectante sunt speciale pentru instalaţii de muls şi nu pot fi substituite în nici un caz cu detergenti sau cu dezinfectanti pentru alte scopuri. Ele trebuie să indeplineasca o scrie de cerinţe atât din punct de vedere al asigurarii igienei laptelui, cat şi din punctul de vedere al instalatiei: să aibă actiune bactericida, să aibă bune insusiri de detergent, sa nu fie toxice, sa nu influenteze insusirile organoleptice ale laptelui, să se indeparteze usor cu apa, sa nu atace piesele instalatiei de muls.
    453. Când solutia de dezinfectie nu mai este folosita, nu este permis ca ea sa ajunga, împreună cu alte ape reziduale, în zone unde poate polua solul şi apa freatica.
    7.6.5. Utilaje pentru spalarea ugerului înainte de muls
    454. La unele instalaţii de muls la platforma sunt prevăzute furtune cu dus, manevrate de mulgator, cu apa calda pentru spalarea ugerului înainte de atasarea paharelor de muls.
    7.6.6. Mijloace tehnice pentru dezinfectia ugerului după muls:
    455. În afară de dispozitivele speciale sub forma de palnie, manevrate de mulgator, exista la unele instalaţii, şi sisteme cu duze de pulverizare amplasate pe podea în culoarul de iesire de la platforma de muls, şi care sunt puse automat în functiune la trecerea animalului.

    VIII. DESEURI ŞI REZIDUURI REZULTATE DE LA EXPLOATATII AGRO-ZOOTEHNICE

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│În exploatatiile agro-zootehnice, pe lângă deseurile cu valoare fertilizanta - gunoi de │
│grajd, dejectii lichide şi fluide (prezentate în vol. 1 cap. 10), pot rezultă şi alte │
│deseuri sau reziduuri, care netratate corespunzător pot deveni agenti de poluare ai │
│solului, apei şi aerului. │
│În această categorie sunt incluse diferite secretii lichide şi solide rezultate, de │
│exemplu, de la mulsul animalelor, de la locurile de sacrificare ale acestora, ape uzate de │
│la lucrarile de igienizare a adaposturilor, etc. Acestea trebuie gestionate cu foarte mare │
│atenţie pentru a evita poluarea apei şi solului de către unele substante periculoase sau │
│toxice pe care le conţin (agenti patogeni, metale grele, detergenti, substante chimice │
│folosite la dezinsectie şi dezinfectie, etc.). │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    456. Aceste tipuri de deseuri trebuie tratate în statii de epurare iar după realizarea parametrilor de neutralizare şi depoluare prevăzuţi, folosite după caz ca materiale fertilizante sau depozitate ca deseuri conform normelor în vigoare.
    457. Toate unitatile agro-zootehnice mari trebuie să dispună de instalatiile aferente pentru efectuarea operaţiilor pentru decontaminare şi neutralizare a deseurilor şi resturilor provenite din exploatatiile agrozootehnice (sisteme de scurgere, colectare şi transport, statii de epurare, locuri de depozitare).
    458. Evacuarea apelor uzate în reteaua de canale de desecare sau, după caz, de irigatii, ori pe terenurile agricole se va face numai în condiţiile realizării unei epurari corespunzătoare.
    459. Un tratament deosebit trebuie acordat animalelor decedate în ferma şi animalelor de ferma care au murit în cursul tranzitului. Carcasele acestora nu pot fi depozitate la intamplare, deoarece constituie focare de raspandire a unor boli şi surse de poluare a apelor de suprafaţa şi subterane.
    460. Orice posesor de animale trebuie să raporteze moartea unui animal medicului veterinar, care, în urma examinarii, va recomanda procedura cea mai adecvata de depozitare sau tratare pentru situaţia semnalata. Tratarea acestor tipuri de deseuri se face în unităţi specializate, aprobate de Agentia Naţionala Sanitara Veterinara.
    461. Autoritatea competenţa poate să decida înlăturarea cadavrelor cu grad ridicat de risc, prin procedura arderii în crematoriu sau a ingroparii, în cazul în care:
    a) exista pericol de propagare a riscurilor legate de sănătate în timpul transportului;
    b) exista suspiciunea ca agentii patogeni ar putea rezista tratamentelor aplicate în unitatile de prelucrare a deseurilor de acest tip;
    c) carcasele animalelor în cauza provin din locuri la care accesul se realizează dificil;
    d) cantitatea şi distanta care trebuie acoperita nu justifica măsura colectarii acestui tip de deseuri.
    462. Ingroparea carcaselor de animale decedate trebuie să se efectueze la o adancime suficienta (cel puţin 1 m), pentru a preveni dezgroparea lor de către animale sau păsări carnivore şi, de asemenea, pentru a preveni poluarea aerului cu mirosuri dezagreabile precum şi poluarea surselor de apa. Înainte de a fi ingropate trebuie stropite cu un dezinfectant corespunzător. Carcasele provenite de la animale bolnave trebuie ingropate intregi (cu piele sau blana şi cu toate organele interne).
    463. La alegerea locului de ingropare se va avea în vedere ca acesta să fie situat la cel puţin 500 m de vatra localităţii şi la cel puţin 250 m de fantani, foraje sau izvoare din care se extrage apa potabila pentru oameni şi animale. De asemenea, fundul gropii trebuie să fie uscat, respectiv sa nu fie acoperit de un strat de apa.
    464. Nu este permisa aruncarea animalelor moarte la platforma de gunoi, la platforma de compostare sau între ruine.
    465. Aceleasi recomandari se aplică şi pentru păsările moarte în ferma.

    IX. DESEURI ŞI APE UZATE DE LA SECTORUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR AGRICOLE ŞI ZOOTEHNICE

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Apele uzate şi deseurile provenite din sectorul de prelucrare a produselor agricole şi │
│zootehnice au, de regula, incarcatura mare şi foarte specifică de substante potenţial │
│poluante, în principal de origine organica - hidrati de carbon (zahar, amidon), grasimi, │
│proteine, etc. De asemenea, o incarcatura semnificativa de agenti patogeni, pot prezenta │
│şi reziduurile provenite, în special, din sectorul de prelucrare a produselor zootehnice. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    466. Apele uzate, provenite din sectoarele menţionate mai sus, nu se deverseaza direct în apele de suprafaţa sau în reteaua de canale pentru irigatii sau drenaj, deoarece au un efect poluant rapid şi intens mai ales datorita consumului biochimic de oxigen foarte ridicat. Conform legii, toate unitatile de prelucrare a produselor vegetale (fabrici de zahar, fabrici de conserve de legume, de sucuri de fructe, de ulei, etc.) şi animale (abatoare, fabrici de mezeluri şi conserve de carne, fabrici de prelucrare a laptelui, etc.) trebuie prevăzute inca din faza de proiectare cu statii de tratare a apelor uzate şi cu tehnologii specifice fiecarui tip de unitate.
    467. Respectarea tehnologiilor de epurare şi întreţinerea corespunzătoare a statiilor de tratare a apelor uzate sunt măsuri de natura sa conduca la obtinerea unor ape purificate care pot fi deversate în continuare în sistemul de canalizare sau pot fi folosite, dacă sunt corespunzătoare calitativ, la irigarea culturilor vegetale.
    468. Namolurile de la statiile de epurare pot fi folosite, după compostare, la fertilizarea culturilor vegetale, dacă nu exista alte restrictii privind utilizarea lor (de ex. o incarcatura de metale grele sau de alte substante periculoase peste limita maxima admisibila). Administrarea acestora trebuie facuta numai după analizarea lor de către laboratoarele de specialitate.
    469. Alte deseuri provenite de la unităţi de prelucrare a produselor zootehnice, trebuie prelucrate, conform legii, în unităţi specializate, aprobate de Agentia Naţionala Sanitara Veterinara. Prin prelucrare se pot obtine produse pentru hrana animalelor de casa şi pentru pesti sau diferite produse tehnice ori farmaceutice.
    470. Autoritatea sanitara veterinara centrala, în situaţii excepţionale şi sub supravegherea veterinara efectuata de autorităţile competente, poate autoriza utilizarea deseurilor de origine animala în scopuri stiintifice.
    471. Deseurile care nu sunt potrivite pentru prelucrare, se inlatura prin incinerare sau prin ingropare într-un sol corespunzător, în scopul prevenirii contaminarii cursurilor de apa sau a poluarii mediului.

    X. PRODUSE PETROLIERE

*Font 9*
┌─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Fermele agricole moderne, atât cele vegetale cat şi cele agro-zootehnice, presupun multe │
│operaţii mecanizate pentru lucrarile solului, întreţinerea culturilor, cresterea animalelor, │
│procesarea produselor, transport, etc. Obiectivul principal al acestora este eficientizarea │
│lucrărilor şi diminuarea efortului fizic al personalului din ferma. Printre sursele de │
│energie folosite pentru derularea operaţiunilor mecanizate, cea mai importanţa este │
│constituita din produse petroliere (în principal motorina şi benzine). Acestora li se │
│adauga uleiuri minerale, de aceeasi provenienţă, folosite pentru întreţinerea (lubrifierea) │
│diferitelor mecanisme. Toate aceste produse, dacă nu sunt gestionate cu responsabilitate, │
│pot produce fenomene grave de poluare, atât în sol, cat şi în mediul acvatic. │
│Urmatoarele recomandari de bune practici agricole sunt de natura sa previna sau sa reduca │
│asemenea efecte negative. │
└─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    472. Rezervoarele de produse petroliere se recomanda să fie amplasate la suprafaţa, într-un loc accesibil pentru masinile care fac alimentarea, situat departe de surse de apa şi mai ales de drenuri de apa ingropate în sol sau pozitionate la suprafaţa.
    473. Nu se recomanda ingroparea rezervoarelor dacă exista riscul de scurgeri care ar putea polua apa freatica sau dacă solul prezinta insusiri care favorizeaza coroziunea.
    474. În locul de amplasare a rezervorului trebuie luate măsuri speciale de prevenire a incendiilor.
    475. Arealul pentru depozitare trebuie prevăzut cu materiale absorbante pentru a retine eventualele imprastieri produse în timpul alimentarii. Trebuie evitat ca rezervoarele masinilor să fie supraincarcate.
    476. Rezervoarele se verifica regulat şi se repara dacă se constata scurgeri.
    477. Rezervoarele mobile (cisternele) se folosesc cu precautie, în special atunci când se alimenteaza pompele de irigare amplasate în vecinatatea cursurilor de apa.
    478. Starea tehnica a utilajelor, în special a motoarelor, conductelor şi racordurilor, trebuie verificata periodic pentru a reduce la minim scurgerile de carburanti.
    479. Interventiile tehnice la sistemul de alimentare cu combustibil efectuate în camp, ca de exemplu inlocuirea filtrului de combustibil sau a unui furtun s.a., sunt operaţii în cursul cărora se pot produce scurgeri de combustibil pe sol. Trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor pierderi.
    480. În România, cea mai grava cale de poluare cu motorina care ajunge în sol este provocata de sistemul tehnic de eliminare a aerului din sistemul de alimentare cu combustibil al motoarelor de tractor. La tractoarele care sunt de mai multe decenii în dotarea agriculturii româneşti este prevăzut, din fabricatie, un sistem cu bule de aer pentru pomparea în exterior a motorinei, cu deversarea ei pe sol fără posibilitati de recuperare. Este recomandat ca aceasta operaţie să fie efectuata pe cat posibil în locuri special amenajate, de preferinta asfaltate.
    481. Când se produc pierderi apreciabile de produse petroliere, prima măsura este aceea de de a reduce riscul de incendiu şi de a preveni patrunderea acestora în canalizare, cursuri de apa sau în apa subterana. Urmatorul pas este acela de a inlatura cat mai mult posibil din materialul împrăştiat, astfel încât cantitatea rămasă să poată fi descompusa de microorganisme sau să se volatilizeze. Materialul recuperat se depozitează în locuri destinate unor deseuri speciale sau se trateaza.
    482. În situaţia în care produse petroliere usoare, cum sunt motorina sau pacura, au patruns sub stratul de suprafaţa al solului, dar au fost reţinute în subsol sau în apa freatica, se poate executa un foraj pentru drenarea acestor produse, care ulterior sunt pompate afara. Forajul nu trebuie să strabata mai adanc de stratul în care sunt reţinute produsele respective. Nu se foloseşte apa sau detergent pentru spalarea acestor produse şi, de asemenea, nu li se da foc la suprafaţa solului.
    483. Produsele petroliere grele (uleiuri minerale cu densitate mai mare) rămân la suprafaţa solului în cazul imprastierii. Ele trebuie lasate să se solidifice, apoi se razuiesc având grija să fie indepartate cu cat mai puţin sol. Materialul rezultat trebuie depozitat în locuri autorizate şi supus tratamentelor de bioremediere.
    484. Urmatoarea etapa de remediere a solului consta în crearea unor condiţii favorabile pentru ca resturile de reziduuri rămase în sol să fie descompuse de microorganisme, respectiv un pH peste 7, o temperatura corespunzătoare şi un continut adecvat de apa, oxigen şi elemente nutritive. Descompunerea este favorizata de lucrarea superficiala a solului şi de fertilizarea minerala cu azot şi fosfor, măsuri care asigura microorganismelor mai mult oxigen şi nutrienti.
    485. Recuperarea completa a terenurilor poluate cu produse petroliere poate dura 2 ani în cazul celor cu textura grosiera şi până la 5 ani în cazul celor cu textura fina, în functie de tipul de sol şi metoda de remediere folosita.

                                      ----




Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici



(click aici pentru a vedea toate aplicatiile CTCE)






Parteneri:

Contact

Bd. Decebal, nr. 32
Piatra Neamt
Romania
0233-211.020 , 218.110, 210.290, 210.291
0233.206.575

Contact Me

Urmariti-ne pe

Facebook